Descriere: 

Virusul delta este un virus ARN, cu un genom mic, si care, pentru a se putea replica, are nevoie de prezenta virusului B (virus helper). Acesta ii confera o anumita structura (incapsidarea in antigenul HBs) necesara cuplarii virusului delta de receptorii hepatocitelor. ¹ Ca urmare, infectia cu virus Delta este obligatoriu asociata cu infectia cu virus B. Virusul D se transmite similar virusului B, pe cale sexuala sau percutanat prin contact cu sangele infectat sau produse din sange infectate.(4) Coinfectia (infectarea in acelasi timp atat cu virusul B cat si cu virusul D) de obicei determina o boala acuta, autolimitanta, urmata de vindecare. ² In schimb, suprainfectia (infectare ulterioara cu VHD la un purtator cronic de VHB) creste riscul de cronicizare si de aparitie a hepatitei fulminante. Hepatita cu VHD este frecvent severa, cu o mortalitate relativ crescuta in formele acute si cu evolutie catre ciroza in formele cronice. Infectia cronica prezinta o mortalitate mai ridicata comparativ cu alte tipuri de hepatite virale.² De obicei, anticorpii anti VHD apar in ser la scurt timp de la aparitia simptomelor.² Coinfectia acuta se caracterizeaza prin prezenta anticorpilor anti HBc IgM in serul pacientilor (marker pentru infectia recenta cu VHB), alaturi de antigenul HBs pozitiv. ²

Recomandari: 

Determinarea anticorpilor anti-VHD se face numai in cazul pacientilor diagnosticati cu infectie cu virusul hepatitei B (Ag HBs prezent)² Determinarea anticoprilor anti-VHD IgM este recomandata in • diagnosticul infectiei acute/cronice cu VHD ( titruri scazute de anticorpi IgM pot fi prezente si in infectiile persistente)²; • monitorizarea infectiei, alaturi de ARN VHD (titrul anticorpilor se coreleaza cu replicarea virala); negativarea Ac anti HD IgM este un semn bun in evolutia bolii (vindecare, activitate redusa a bolii) • monitorizarea eficientei terapiei antivirale;

Interpretare valori mari: 

• prezenta in ser a IgM anti VHD denota o infectie acuta / reactivarea unei infectii cronice cu VHD; ³ • prezenta unor titruri scazute de anticorpi anti HD IgM poate fi singurul marker in cazul unei infectii autolimitate; • in cazul unei suprainfectii in faza acuta, titrurile pot fi mari.

Interferente analitice: 

Diferentierea unei hepatite acute de una cronica cu VHD nu poate fi facuta in cazul persistentei unei reactii pozitive pentru Ac anti HD IgM in forma cronica. Reactii negative pentru anticorpii anti HD se pot intalni in cazul persoanelor imunodeprimate.