Descriere: 

În condiții normale, consumul zilnic de aluminiu prin alimentație este în jur de 5-10 mg, și se elimină complet din organism. Excreția metalului se realizează prin filtrare glomerulară, activitate ce nu se realizează la pacienții cu insuficiență renală. Astfel, concentrația aluminiului în sânge crește, și apar manifestări toxice. Nivelul aluminiului seric/plasmatic se monitorizează la pacienții dializați, ei fiind mai expuși toxicității din mai multe cauze: apa utilizată de aparatul de dializă poate conține aluminiu; albumina folosită poate fi încărcată cu aluminiu; procesul dializei nu este eficace în eliminarea aluminiului; administrare orală de geluri fixatoare de fosfat, pe bază de aluminiu, folosite pentru a minimaliza acumularea de fosfați, pot elibera cantități mici de metal care se adună. 
Aluminiul nefiltrat se leagă de albumină și este dispersat în organism, cauzând anemie microcitară, respectiv depozitându-se în creier și oase. Depozitele cerebrale sunt corelate cu demența de dializă, iar cele osoase înlocuiesc calciul în procesul de mineralizare, perturbând astfel formarea osteoidului normal.
Depozitarea osoasă a aluminiului deranjează, de asemenea, schimbul de calciu, element ce devine neaccesibil reabsorbției în sânge (proces controlat de hormonul paratiroidian – PTH) și apare hiperparatiroidismul secundar.

Recomandari: 

Monitorizarea expunerii la aluminiu. Monitorizarea deteriorarii protezelor articulare metalice.

Interval de referinta / um: 
<50 ug/L
Interpretare valori mari: 

Proteza articulara in stare buna: 10-20 mcg/24 h Proteza articulara deteriorata: >50 mcg/24 ore

Interferente analitice: 

In caz de administrare de materiale de contrast cu continut de iod sau gadoliniu, se amana recoltarea 96 de ore.

Executant: 
SYNLAB