Publicat la: 
19/09/2010

Catalina Dumitrescu, psihoterapeut, psiholog clinician / Foto: HotNews.ro

"Sotul meu are o gramada de ticuri nervoase: isi drege tot timpul vocea. Isi misca foarte des mana din umar (de mai multe ori pe ora). Daca atinge un obiect, trebuie sa il atinga de mai multe ori. Face tot timpul ordine si aranjeaza totul dupa linii drepte. Nu vrea sa mearga la doctor si imi spune ca o sa-i treaca daca nu se mai enerveaza. Nu stiu cat mai rezist asa, ce pot sa fac pentru el?" Ticurile nervoase fac parte din viata noastra si au cauze bine ascunse in subconstientul nostru. Rosul unghiilor este primul pe lista. Altii isi trosnesc oasele mainii. Unii isi smulg fire de par din cap, unul cate unul. Despre ticuri nervoase, dr. Catalina Dumitrescu, psiholog clinician specialist si psihoterapeut in psihoterapie cognitiv-comportamentala, discuta online cu cititorii MedLive.ro.

  • Intalnirea s-a incheiat.
  • Pentru coerenta si relevanta discutiei, nu am aprobat comentariile care nu contin intrebari, care nu se refera la tema discutiei sau care consta in atacuri la persoana.

Dr. Catalina Dumitrescu este psiholog clinician specialist, psihoterapeut in psihoterapie cognitiv-comportamentala, cu competente in medicina muncii.

Alte situatii:

"Imi rod mereu pielitele de la degete, pana la sange de multe ori. Deseori, imi caut fire tocite din par si le tai cu dintii. Daca vad un film subtitrat, tind sa grupez cuvintele scrise patru cate patru (nu ma enervez daca imi da cu virgula). De felul meu, sunt o persoana destul de calma si am o viata plina, asa ca mi se par ciudate manifestarile astea." (Adnana, 32 de ani)

"Copiii din orfelinate prezinta ticuri nervoase din cauza abandonului samd; dar acum intreb eu, un copil normal crescut intr-o familie foarte normala de ce prezinta ticuri? Eu am un baietel de 10 ani si de peste un an prezinta tot felul de ticuri la nivelul fetei si umerilor. Am fost cu el si la neuro, psihiatrie, psiholog; degeaba, s-au ameliorat dar odata cu inceperea scolii s-au accentuat iarasi. Sunt disperata, nu mai stiu ce sa mai fac, daca ma poate ajuta cineva... va rog! Este un copil de care m-am ocupat destul de mult, deci nu se poate discuta de faptul ca nu primeste atentie sau afectiune." (Iulia, cititor MedLive.ro)

Redactia MedLive.ro

Categorie Medlife: 

Comentarii

Copiii din orfelinate prezinta ticuri nervoase din cauza abandonului samd; dar acum intreb eu, un copil normal crescut intr-o familie foarte normala de ce prezinta ticuri? Eu am un baietel de 10 ani si de peste un an prezinta tot felul de ticuri la nivelul fetei si umerilor. Am fost cu el si la neuro, psihiatrie, psiholog; degeaba, s-au ameliorat dar odata cu inceperea scolii s-au accentuat iarasi.
Sunt disperata, nu mai stiu ce sa mai fac, daca ma poate ajuta cineva... va rog! Este un copil de care m-am ocupat destul de mult, deci nu se poate discuta de faptul ca nu primeste atentie sau afectiune.

Normalitatea unei familii este o chestiune relativa, care se refera la climatul socio-afectiv al acesteia. In general, ticurile nervoase simple, cum sunt cele ale baietelului dvs., pot disparea dupa varsta de 14 ani de la sine, in caz contrar, se rercomanda psihoterapie. In cazul dvs., trebuie identificat factorul stresului, iar acesta, din cate inteleg din mesajul dvs., este in stransa legatura cu inceperea scolii. Va recomand sa consultati un psiholog pe o perioada mai indelungata pentru ameliorarea / diminuarea aparitiei ticurilor.

d-na doctora ma puteti ajuta si pe mine?la fel ca ceilalti am un tic nervos si mi sa dezvoltat in urma cu 3 ani dupa moartea fratiorului meu,tresar din corp si in acel tim scot un sunet ca un tipat sramana sau caun sughit,dar toate astea nu mai cand sunt in lume cand sunt singur nu am nimic!ce se intamplacu mine?mie teama sa mai ies in lume ca fac asa si mie rusine,nu mai supor am 27 ani si am o iubita si nici ea nu ami suporta imi zice mereu sa nu mai fac asa,dar nu pot sa ma aptin.cu stima ionut

Baiatul meu a inceput sa aiba ticuri in 1990,dupa vizionarea la tv a imaginilor socante ale bataii publice de la Tirgu Mures.Clipea des si isi dregea si vocea.Apoi,a inceput sa dea din cap,inspre inapoi,la inceput usurel iar apoi din ce in ce mai tare.
L-am dus la neurolog imediat dar tratamentul nu l-a ameliorat.
In cele din urma l-am internat la Clinica de Neuropsihiatrie din Cluj,la Profesorul Ghiran (1990).Imi amintesc ca i s-a prescris (dupa alte medicamente) si Haloperidol.
Trebuia sa facem o pauza de citeva zile,in care a intrerupt orice medicament iar apoi urma sa ia Haloperidolul.
Intimplator,in acele zile,am aflat despre Dr Cioran (Ucea de Sus,BV) si tratamentul sau cu electropunctura de la mama unei fetite cu aceleasi simptome, care s-a vindecat.
Am plecat imediat la Ucea (starea copilului se inrautatise dupa 2 sapt de spitalizare !) si am inceput acolo electropunctura,fara nimic altceva.
Ameliorarea copilului s-a ptrecut aproape instantaneu.
Am stat acolo 2 sapt si am revenit de inca 2 ori,in urmatorii 2 ani.Acum,la 26 de ani,este sanatos.
Rar,cind este obosit sau stresat,isi drege vocea.Nu cred ca observa nimeni doar eu stiu...acest lucru n-a disparut complet niciodata dar ,cum spuneam,e de neobservat pt neinitiati.
N-a mai avut probleme niciodata(atunci avea 6 ani) si nici la dr n-am mai fost.
A absolvit Stiinte Economice si este casatorit,duce o viata normala.

Medicii nu s-au pronuntat niciodata asupra unui diagnostic in acei ani.

Ca mama, ma intreb ce ar fi putut fi,cum s-a numit boala si mai ales daca exista probabilitatea unei recidive.

Documentindu-ma ulterior,am ajuns la concluzia ca ar fi putut avea Sindromul Tourette .

Credeti ca mai exista vreun pericol sau nu ?

Va multumesc !
Lizuca

Ticurile pot fi de natura psihogena sau organica. Nu cred ca ar fi putut fi vorba de sindromul Tourette, deoarece aceasta este o tulburare neuro-psihiatrica. Cauza aparitiei acestuia este genetica si nu exista vindecare pentru acesta, ci doar ameliorare. Tratamentul acestuia este medicamentos, intr-adevar cu Haloperidol, asa cum ati spus. Simptomele pe care le-ati descris dvs., presupun, ar putea fi vorba de un tic post-stress (vizualizarea acelor imagini violente). De obicei, ticurile nervoase apar pe fond de stress accentuat, in urma unei perioade din viata incarcate din punct de vedere emotional, acestea fiind reactii la perioadele mai sus mentionate. Ele pot reprezenta un mecanism de aparare sau pot fi cele care se raporteaza la reducerea tensiunii acumulate de catre organism.

Si eu am niste ticuri asemanatoare celor ale Adnanei. In cazul subtitrarilor numar cuvintele si incerc sa le impart exact in doua. Daca numarul lor e impar, caut cuvantul care ar fi exact la jumatate (9 cuvinte = 4+1+4). La fel fac si in cazul cuvintelor mai lungi, unde incerc sa aflu cate litere are cuvantul grupandu-le cate doua. Daca este numar impar, caut litera din mijloc. Desi lucrurile astea le fac din instinct, nu mi se intampla tot timpul si de cele mai mult ori pare sa fie un gest constient, controlat, iar manifestarile sunt mai accentuate in perioadele cu stres mai mare (examene, deadline-uri, etc...).

De mic am avut ticuri, care s-au manifestat pe anumite perioade de timp (1-2 ani), disparand apoi singure si revenind dupa cativa ani sub alta forma: clipit din ochi, miscari ale capului, miscari ale umarului, pocnitul degetelor de la maini, smulsul parului din barba.

Pe la varsta de 10 ani eram la Felix, in statiune cu parintii si mi s-a accentuat ticul cu clipitul din ochi. Mama m-a dus la un medic crezand ca am vreo problema de sanatate (vreun microb luat din apa, pericol de vreo infectie, conjunctivita, etc). Insa medicul si-a dat seama ca era vorba de un tic si a sfatuit-o pe mama sa nu imi faca prea multe observatii legat de asta pentru ca se va accentua si mai tare. De atunci am retinut aspectul acesta si am experimentat asta pe propria piele, si eu devenind deranjat cand altcineva imi face vreo observatie.

Bunica mea a avut ticuri toata viata. Poate fi ceva ereditar? Ar fi justificat sa-mi fac griji pentru copilul meu care inca nu manifesta nici un simptom?

In majoritatea cazurilor, ticurile se transmit pe cale genetica; mai pot fi cele de natura psihogena, adica pot representa un mecanism de aparare sau reducere a tensiunii psihice. Nu este obligatoriu sa va ingrijorati pentru copilul dvs., acestea pot sa nu apara deloc.

Baiatul meu in varsta de 13 ani de aproape un an de zile prezinta o complexitate de ticuri la nivelul fetei si umerilor dobandite unul cate unul pe parcursul acestei perioade.Ma sperie faptul ca in loc sa se diminueze ticurile se inmultesc desi incerc sa-l ajut zi de zi sa scapam de ele prin forta vointei si sanse de reusita nu intrevad.Intreb : ce as mai putea face ca sa-l ajut?Sunt disperata,mai ales ca inainte era totul normal fara nici un fel de tic.Sa fie oare faptul caci acum are loc schimbari hormonale la trecerea spre adolescenta si cu timpul vor disparea?

Indicat este sa nu se puna presiune pe copil prin ridiculizarea ticurilor nervoase, deoarece exista riscul ca ele sa se manifeste mai accentuat. Va recomand ca in cazul dvs. sa mergeti cu fiul la un psihoterapeut pentru a discuta cu acesta despre perioada adolescentei, a modificarilor hormonale ce se petrec in aceasta perioada si pentru a identifica problemele de natura psihologica.

In copilarie si mai tarziu in perioada examenelor am avut o problema ca ma scarpinam tot timpul in frunte la radacina parului de ajunsese sa se faca rana in locul ala si pe urma se rupea coaja si tot asa .. Nimic nu a avut efect , nici macar ca mama imi atragea atentia, facea glume, ironii, ma lovea peste mana, sau ca ma obliga sa pun o bentita pe frunte ca sa nu mai pot scarpina.

Problema nu a putut fi " tratata" sau " corectata" si nici macar nu cred ca as fi putut explica unui potential psiholog de ce anume de ce ma frec la radacina parului in frunte pentru ca pur si simplu nu-mi dadeam seama ca faceam asa. Cu atat mai putin de ce faceam asa ..

..doar stiu ca devenisem si mai stresata de la toate comentariile ironice ale parintilor si ale surorii (care preluase modelul parintilor si indeplinea constiincios sarcina de " corectare" ) si in concluzie eram irascibila si imi sarea tandara din orice, fapt care ducea la certuri si , de fapt la mai mult stress pentru mine, deci iar mai mult scarpinat.

S-a rezolvat cand am terminat scoala :D si deci am terminat stresul examenelor si mi-am bagat in cap ca de acum inainte viata este lejera, si fara stres, ca nu voi mai avea nevoie sa dau examene.

Buna!Am s eu un tic asemanator.Imi scarpin sprancenele,cateodata le rup si asa am ajuns sa fac rana.Asa fac si paritnii cu mine.Deci eu ar trebui sa mai astept cativa ani pana ce voi termina facultatea ca sa scap.Si poate nici atunci:(

Buan ziua,

baitelul meu este a dezvoltat de un an de zile (de la virsta de doi ani adica) boala ticurilor. neurologul care l-a vazut atunci ne-a spus sa ne pregatimi de Haloperidol. Noi insa am refuzat sa-l transformam intr-o leguma atat de devreme. de atunci a mai avut episoade periodice, la intervale de aprox 3 luni. clipeste des, da din umeri, sau din maini, se loveste peste cap. din fericire, cu tot stresul general de inceperea cresei simptomele nu s-au accentuat.

In primavara am fost si la un psihiatru care ne-a sugerat mai multa linsite in familie, mi multa incredere in el si in noi, si ceva suplimente alimentare (minerale, vitamine, ulei de peste).

care este sugestia dvs?

Subscriu sugestiei psihiatrului, si v-as recomanda si o psihoterapie centrata pe intreaga familie. La aceasta varsta, ma refer la varsta copilului dvs., copilul este simptomul relatiei dintre parinti. Este intr-adevar important ca climatul afectiv-emotional al familiei sa fie unul echilibrat, fara stress, fara stari de tensiune, fara certuri.

eu incontinu dau din piciorul stang pe strada ma dau in spate si revin rapid in fata si imi dreg vocea si tresar

Intrebare adresata doamnei lizuca;daca dr.CIORAN mai e de gasit la ucea si daca se poate un nr de tel de la cabinetul dansului? Multumesc d-nei Maria pt raspuns

urmeaza sa mergem la dl cioran saptamana ce vine. preia cazuri severe (fetita mea este diag cu sindromul down). incercati si dvs. tel: 0268.244730

Nepotica mea in varsta de 6 ani, clipeste foarte des - uneori parca strange din ochi iar intensitatea manifestarii ticului este foarte evidenta. Parintii i-au facut un control neurologic pe la 4-5 ani, inclusiv un RMN sau tomografie, aceste investigatii nu au indicat nicio afectiune. Creste intr-un mediu familial normal - as putea spune o famile perfecta, este inteligenta. Locuieste in Bucuresti, in timpul vacantelor petrece mult timp la tara). Ea nu s-a plans pana in acest moment, parca nici nu sesizeaza acest tic. Uneori mama ei o intreaba de ce strange din ochi, dar nu primeste niciun raspuns.

Este un tic sau este semnul unei afectiuni?

Care este specialitatea catre care ar trebui indrumata pentru efectuarea unui consult si stabilirea unui diagnostic.

Se poate rezolva aceasta problema?

Va multumesc anticipat.

Inainte de a putea vorbi de un tic, puteti consulta un medic oftalmolog pentru a elimina posibilitatea unei tulburari de vedere. In cazul in care copilul nu are probleme cu vederea, puteti consulta un medic psihiatru sau un psiholog.

Am un singur tic nervos: imi rod unghiile de cand sunt mic.
probabil ca daca nu mi le-as taia n-as mai avea nevoie de unghiera. asa este singura solutie de pana acum (sa mi le tai inainte de a creste suficient pt a le roade).

ce sfat imi dati?
mi-am mai dat seama ca obinsuiesc ca atunci cand stau pe scaun sa dau din picioare (sa apropii si sa departez genunchii). care sa fie explicatia/solutia/problema la cele 2 ticuri?
[Editat de MedLive.ro]

In cazul dvs., vorbim de ticuri care se raporteaza la reducerea tensiunii din organism, care pot ceda la psihoterapie. Trebuie identificate momentele cand apar, ce factori declanseaza aparitia, in ce moment al zilei apar (cand sunteti mai obosit, cand aveti un termen-limita de indeplinit).

Si eu am un tic mai ciudat, desi mi se pare o boala psihica mai degraba decat un tic (ma sperie cateodata). Imi ramane in minte o fraza sau un vers dintr-o melodie (ultima auzita inaintea declansarii ticului) si incerc sa impart silabele, atribuindu-le unor obiecte (ca si cum as canta la pian dar in locul clapelor folosesc cu mintea obiecte din casa, colturi ale mesei, geamuri, usi ale dulapurilor, tot ce este in fata mea in momentul respectiv...mi se intampla de ex. des cu figura unei persoane si atribui silabe ochilor, nasului si gurii). Nu ma enervez daca ultima silaba din fraza mea nu coincide cu ultimul obiect, dar incerc sa fac totul astfel incat sa se intample asa. Aceasta chestie mi se intampla destul de des de cand am avut o deceptie in dragoste...poate fi urmare a unei depresii mai usoare, ce e de facut...caci eu sunt o persoana destul de calculata si nu-mi plac episoadele de acest fel.

Dupa cum va descrieti - o persoana destul de calculata - probabil ca sunteti si o fire mai analitica, aparitia acestui tic s-a declansat in urma unei deceptii de natura psiho-emotionala. Cred ca ar trebui sa consultati un specialist pentru a identifica factorii ce declanseaza aparitia ticului.

Buna ziua. Sotul meu a dezvoltat in ultimii ani un tic care ma deranjeza. Isi sprijina mereu palma dreapta pe fata, ca si cum ar gandi profund la ceva sau isi aseaza 2 degete pe gura cu degetul mare sprijinindu-si barbia. De fiecare data cand este in stare de repaos, il vad in aceasta postura. Cand il intreb de ce face asta imi spune ca nu stie ce sa faca cu mainile!? Incerc de mult timp sa decodific acest gest dar nu reusesc. Nici corectarea lui nu se intrezareste. Ce este de facut?

V-as recomanda sa faceti o radiografie a vietii de cuplu privind postura sotului dvs. care a aparut in urma cu trei ani - ce s-a intamplat atunci, daca au existat evenimente marcante care sa determine aparitia acestui comportament pe care dvs. il considerati tic. Mi se pare comportamentul sotului dvs. comportamentul unei persoane concentrata la ceva, preocupata de o problema, sau poate fi vorba de o stare de timiditate (nu stie ce sa faca cu mainile). Va recomand sa discutati cu sotul dvs. si sa incercati sa identificati ce simte.

Fiul meu de 4 ani are tendinta de a-si sterge buza de sus/ gura foarte des. Are senzatia de ud, sau ceva asemanator. Cum ar trebui sa procedam? Multumesc

Unele ticuri se pot asocia cu tulburarile obsesiv-compulsive. Acestea se manifesta printr-o compulsie de genul "a se spala pe maini" din ce in ce mai mult, pana cand devine obsesiv. Va recomand sa consultati un specialist in psihoterapie.

Buna ziua,
Baiatul meu de 10 ani are ticuri ( misca din umar, clipeste din ochi) , am fost cu el la o serie de neurologi si am aflat ca sunt "ticuri simple", fara sa aiba legatura directa cu sindromul Tourrete. Am inteles ca acestea dispar in jurul varstei de 12-14 ani, sunt constient de acest aspect, dar totusi e sfasietor sa iti vezi copilul cu aceste ticuri. Exista ceva de facut ( fara medicamente) care sa il faca pe el sa treaca mai usor peste aceste ticuri ? Pana la varsta de 8 ani nu constientiza aceste ticuri, acum e constient de ele. E bine sa incerc sa le constientizeze sau sa il las sa treaca pe langa el?
Va multumesc.

Cred ca va afecteaza faptul ca fiul dvs. are aceste ticuri. Asa cum am recomandat si mai sus, consultati un psihoterapeut, pentru a-l ajuta sa amelioreze aparitia ticurilor. Fiul dvs. este la varsta la care puteti discuta astfel incat sa inteleaga ca vorbim de un tic care se poate vindeca, dar asta va recomand sa o faceti impreuna cu specialistul. Sunt mult mai multi factori care trebuie luati in considerare.

si eu am un tic de foarte multi ani....parca fac cu ochiul fiecarei persoane care imi iese in cale...nu stiu ce sa mai fac :(( mai dau si de 'fiorosi' care-mi raspund la semn si ma sperii...mai ales la scoala...cu profesorii...nu stiu ce sa mai fac!
imi este foarte frica sa nu raman cu acest tic…ca orice adolescenta vreau sa ies intr-o discoteca,sa ma distrez,sa cunosc lumea…dar am ajuns la 17 ani sa stau cu capul in pamant…daca incerc sa nu ma uit la o persoana ma inrosesc si transpir foarte rau..parca arunc priviri de foc….din cate stiu aceste ticuri sunt pe fond nervos dar vreau parerea unui specialist.va multumesc
[Editat de MedLive.ro]

Ticurile apar pe fond nervos. In cazul in care ele predomina de ceva ani, va sfatuiesc sa consultati un neurolog. Altfel, putem vorbi de o etapa fireasca de crestere - adolescenta - perioada marilor cautari, descoperiri, a unei imagini de sine mai scazute, a unei increderi in propriile forte in neconformitate cu realitatea. Puteti apela la grupuri de dezvoltare personala pentru a va cunoaste mai bine.

Cand l-am cunoscut pe sotul meu avea niste rani oribile pe maini si pe picioare, la care nici nu indrazneam sa ma uit. Se scarpina intr-un loc pana il face rana, apoi continua sa actioneze asupra ranii, fara ca aceasta sa se mai poata vindeca. Isi gaseste mereu alt loc in care sa faca o rana: in cap, in zona urechilor, pe fata, pe maini, coate etc. Ticul acesta il are cel putin de la varsta de 7 ani. Am avut mereu discutii cu el, am incercat sa-l pansez, am incercat o perioada sa fiu indiferenta la acest tic, insa nimic n-a dat rezultate. Fata de perioada in care l-am cunoscut, ranile nu mai sunt asa mari, mai apuca sa se si vindece. Deci o oarecare imbunatatire am vazut de cand il cunosc si incerc pe cat posibil sa nu-l stresez pe aceasta tema. Face aceste gesturi constient sau inconstient, uneori ii atrag atentia asupra a ceea ce face, iar el continua. Ce ma sfatuiti?

Puteti sa ii recomandati sotului sa consulte un neurolog si, ulterior, un psihoterapeut.

Buna ziua,
Am un baietel de 9 ani care are cateva ticuri f. des isi ridca pantalonii, l-am intrebat daca il deranjeaza ceva am schimbat si tipul de pantalonasi isi da cu mainile peste fata, isi mananca buzele.Ii atrag atentia ca nu este frumos, imi zice ca iil manaca pielea ii dau cu crema dupa baie . Ma puteti sfatui cum sa procedez cu el?
Am intrebat medicul pediatru daca are probleme cu tenul daca este prea uscat a zis ca este in regula,
Multumesc

Buna ziua,
Recent, am inceput sa am o problema. Nu stiu daca este vorba despre un tic nervos (avind in vedere lipsa ciclicitatii), despre oboseala/stress, nevoia de a purta ochelari.
Cert este ca, de cele mai multe ori, in fata calculatorului, simt nevoia sa aduc mina la ochi, la frunte, sa imi acopar fata. nu pot functiona decit tinindu-mi mina dreapta la ochi. lumea ma si intreaba daca am probleme cu sarcinile de serviciu.
partea si mai proasta este ca sint programator, si, in afara de faptul ca trebuie sa stau 10 ore in fata monitorului, imi trebuie amindoua miinile, pentru a tasta.
Probabil ca o sa ajung cit de curind, sa consult medicul de famile, dar eram curios daca este o problema intilnita frecvent in munca dvs.
Multumesc, cu mina la frunte.

Din cate inteleg, ar putea fi vorba de o stare de oboseala, faptul ca munciti zece ore, si ar mai putea fi vorba de probleme cu vederea. Efectuati un control oftalmologic.

sotul meu isi roade unghiile...asa incat sunt pe jumatate...in fiecare seara...iar mai nou, de aproximativ un an, de cate ori are o bubita pe maini nu o lasa sa se vindece, tot timpul da cojita la o parte si e plin de semne pe maini...
se poate vindeca de aceste ticuri veodata?

Baiatul meu a inceput sa clipeasca - putin spus - sa "faca" urat din ochi prima data pe la 5-6 ani. l-am dus la oftalmolog, conjunctivita, picaturi, a trecut in doua saptamani. A revenit peste o vreme, cam din an in an, am tot crezut ca e o problema de ochi, a si purtat ochelari in clasa intai, pentru hipermetropie, apoi am renuntat la ei la insistentele altor doctori de ochi.
El are acum 10 ani; ticul a tot venit, cam primavara, anul asta a tinut mai mult de o luna, cu miscari urate care antreneaza intreaga fata intr-o in jos, ochii se duc in sus spre frunte, gura are si ea o miscare. N-am stiut altfel cum sa il ajut decat cu supliment de magneziu. Precizez ca intre timp ne-am mutat intr-o tara in vestul Europei, fata de al carei sistem medical eu insa sunt cam sceptica si caut inca rezolvarea problemelor noastre in Romania.
Dupa episodul din primavara am observat ca a ramas o forma sa zic mai usoara de tic care apare la stres, dar nu numai; imi e teama ca s-a permanentizat.. de-a lungul timpului, a mai avut si alt fel de ticuri, de exemplu scoate niste sunete din gat sau subliniaza anumite silabe atunci cand vorbeste; are mania atingeri obiectelor in mod simetric, adica daca a atins cu mana stanga, sa o faca si cu cea dreapta; alteori pare ca preia de la cei din jur ticurile pe care le observa la ei.
Ma frustreaza teribil neputinta de a-l ajuta, gandindu-ma ce greu trebuie sa ii fie sa faca asa in societatea lor de copii care poate fi foarte cruda..
Ma culpabilizez ca poate am fost prea aspra, poate i-am pretins mai mult decat putea sa faca, poate nu am inteles si usurat stresul la care a fost supus odata cu mutarea in alta tara si integrarea intr-o societate vorbitoare de o limba necunoscuta pentru el - asta s-a intamplat acum trei ani.

Ce credeti ca ar trebui sa fac pentru videcarea / ameliorarea acestei stari a copilului meu?
In ce masura patternul unui comportament cu ticuri este asociat cu boala de epilepsie?
Va multumesc.

Putem vorbi de ticuri motorii complexe in cazul copilului dvs. care apar cu predilectie primavara, si atunci trebuie identificati factorii stresori in aceasta perioada mai cu atentie decat in alte perioade. Ar putea fi si mutarea un factor stresor pentru copil. Cel mai indicat este sa consultati un medic neurolog, pentru a primi un diagnostic corect.
Epilepsia nu are nici o legatura cu ticurile motorii complexe, in afara de faptul ca ambele sunt tulburari neurologice.

Fiul meu de 10 ani miroase orice obiect . Un alt tic este ca isi misca gura stanga /dreapta. Se poate face ceva? Multumesc.

Da, se poate face ceva. Ar trebui identificata functionalitatea familiei, asa cum am spus si mai sus, factorii stresori, momentul cand apare ticul, ce facea atunci copilul, daca era suparat, daca ceva l-a deranjat etc.

Buna ziua!

Sotul meu are ticuri nervoase la nivelul fetei de vreo 3 ani.
La inceput nu erau asa vizibile dar acum a inceput sa se indeseasca.
Ce ar putea face sa scape de ele sau macar sa le amelioreze?
Va multumesc

Am doi baieti: unul isi roade unghiile atunci cand este concentrat pe un subiect/activitate data iar unul are tendinta in mod repetat de asi smulge fire de par si de ale duce la gura, de asemeni in conditii de concentrare.Ce se poate face (sunt trecuti de 18 ani)? Multumesc frumos pentru eventualele raspunsuri.

Se poate sa vorbim, in cazut fiilor dvs., despre ticuri ca si mecanisme de aparare. DIn cate inteleg, ele se manifesta in conditii de concentrare si putem vorbi de un nivel de asteptari din partea dvs. crescut asupra rezultatelor performantelor lor. Puteti reduce presiunea pusa pe indeplinirea unor sarcini din partea copiilor si pe o discutie cat mai sincera avuta cu ei.

Am o colega care are obiceiul sa dea cu cotul in masa, zgomotos, cand se concentreaza sa scrie la calculator. In plus, isi pusca degetele intr-un mod bizar,..."in cap".

Ca temperament, este foarte linistita.

O putem ajuta?

Multumesc.

Din ceea ce imi descrieti dvs., probabil ca manifestarile acestea apar in momentul in care colega dvs. se concentreaza. Nu mi se pare nimic ingrijorator in comportamentul colegei dvs., nu cred ca putem vorbi de tic nervos.

Fata mea are atacuri de panica, pe fondul unei stari de ipohondrie, fiindu-i mereu teamă că ar putea suferi de ceva grav. Care ar fi tratamentul cel mai indicat pentru astfel de stări şi dacă pot fi ele înlăturate în totalitate ?

Avand in vedere ca fiica dvs. sufera de atacuri de panica este indicat sa consulte un psiholog si un medic psihiatru care ii poate prescrie medicatie ce poate reduce anxietatea, iar psihoterapeutul impreuna cu pacienta poate identifica aparitia factorilor care conduc la atacul de panica. Poate fi vindecata, cu conditia sa urmeze un proces psihoterapeutic.

Am un baiat de 9 ani si de la virsta de 4 ani am observat ca are niste ticuri, unele sau mai multe din cele enumerate mai jos:
-misca din ochi
-misca capul putin
-facea zgomote din gura
-ducea mina la barbie
Ticurile erau pe o anumita perioda, de obicei toamna-iarna si dispareau primavara-vara.In perioada in care au aparut au fost si tensiuni in familie. Ticurile dupa parerea mea nu sunt grave si nu sunt observate de straini. Nu are probleme la scoala din cauza lor. Am fost cu el la neurolog de copii cind avea 4-5 ani si mi-a spus ca este Tourette dar ca nu e sever si ca poate sa ii dea medicamente care pot sa-l ajute cu ticurile, dar ca il va afecta la scoala si are efecte secundare. Am hotarit sa nu-i dau medicamente. Ticurile sau mai redus dupa parerea mea dar nu am disparut cu totul si tot revin toamna-primavara. Sotul meu este de parere sa il tratam insa eu nu sunt de acord.

ce ma sfatuiti?

as dori sa stiu parerea doamnei doctor daca acestea sunt ticuri de tip Tourette sau sunt dezvoltate din cauza de stres de diverse naturi. as vrea sa stiu daca doctorul considera terapia medicala si in ce situatii.

multumesc!

Pagini

Alte articoleVezi toate articolele

Cu aplicatia My Pregnancy Today de la BabyCenter pentru android te vei simti mai pregatita sa faci fata perioadei de sarcina primind raspunsurile de care ai nevoie, cand ai nevoie. Introduci data la...
Cum se desfasoara procedura de fertilizare in vitro (FIV)? Care sunt pasii pe care ii urmeaza un cuplu? Cum colaboreaza specialistii in domeniile implicate in FIV? O echipa formata din patru medici...