Amniocenteza

Ce este amniocenteza?

Amniocenteza este o procedura in care lichidul amniotic este eliminat din uter pentru testare sau tratament.

Lichidul amniotic este fluidul care inconjoara si protejeaza un copil in timpul sarcinii. Acest fluid contine celule fetale si diverse proteine.

Desi amniocenteza poate oferi informatii valoroase despre sanatatea copilului, este important sa intelegeti riscurile amniocentezei - si sa fiti pregatiti pentru rezultate.

De ce se face amniocenteza?

Amniocenteza se poate face din diverse motive:

- Testare genetica. Amniocenteza genetica presupune prelevarea unui esantion de lichid amniotic si testarea acestuia pentru anumite afectiuni, cum ar fi sindromul Down;

- Testarea plamanului fetal - pentru a determina daca plamanii unui copil sunt suficient de maturi pentru nastere;

- Diagnosticul infectiei fetale. Ocazional, amniocenteza este utilizata pentru a evalua un copil pentru infectie sau alta boala. Procedura se poate face si pentru a evalua severitatea anemiei la bebelusii care au sensibilizare Rh - o afectiune neobisnuita in care sistemul imunitar al mamei produce anticorpi impotriva unei proteine ​​specifice de pe suprafata celulelor sanguine ale bebelusului;

- Tratament. Daca acumulati prea mult lichid amniotic in timpul sarcinii (polihidramnios), amniocenteza s-ar putea face pentru a scurge excesul de lichid amniotic din uter;

- Testarea paternitatii. Amniocenteza poate colecta ADN de la fat, care poate fi apoi comparat cu ADN-ul de la tata.

Amniocenteza genetica

Amniocenteza genetica poate oferi informatii despre materialul genetic al bebelusului dumneavoastra. In general, amniocenteza genetica este oferita atunci cand rezultatele testelor pot avea un impact semnificativ asupra managementului sarcinii sau asupra dorintei dumneavoastra de a continua sarcina.

Amniocenteza genetica se face de obicei intre saptamanile 15 si 20 de sarcina. Amniocenteza efectuata inainte de saptamana 15 de sarcina a fost asociata cu o rata mai mare de complicatii.

Amniocenteza maturitatii pulmonare fetale

Amniocenteza maturitatii pulmonare fetale poate determina daca plamanii unui copil sunt pregatiti pentru nastere. Acest tip de amniocenteza se face doar daca nasterea timpurie - fie prin inductie sau sectiune C - este considerata pentru a preveni complicatiile de sarcina pentru mama in situatii de neemergenta. De obicei se face intre 32 si 39 de saptamani de sarcina. Mai devreme de 32 de saptamani, este putin probabil sa se dezvolte pe deplin plamanii unui copil.

Ce riscuri sunt asociate amniocentezei?

Amniocenteza prezinta diverse riscuri, inclusiv:

- Scurgerea lichidului amniotic. Rareori, lichidul amniotic se scurge prin vagin dupa amniocenteza. Cu toate acestea, in cele mai multe cazuri, cantitatea de lichid pierdut este mica si se opreste intr-o saptamana, iar sarcina este probabil sa continue normal;

- Avort. Amniocenteza din al doilea trimestru prezinta un usor risc de avort - aproximativ 0,1 pana la 0,3%. Cercetarile sugereaza ca riscul de pierdere a sarcinii este mai mare pentru amniocenteza facuta inainte de 15 saptamani de sarcina;

- Ranirea cu acul. In timpul amniocentezei, copilul poate muta un brat sau un picior pe calea acului. Cu toate acestea, leziunile grave ale acului sunt rare;

- Sensibilizare Rh. Rar, amniocenteza ar putea determina celulele sanguine ale bebelusului sa intre in fluxul sanguin al mamei;

- Infectie. Foarte rar, amniocenteza poate declansa o infectie uterine;

- Transmiterea infectiilor. Daca aveti o infectie - cum ar fi hepatita C, toxoplasmoza sau HIV / SIDA - infectia ar putea fi transferata copilului dvs. in timpul amniocentezei.

Cum va pregatiti pentru o amniocenteza?

Daca aveti amniocenteza inainte de saptamana 20 de sarcina ar putea fi util sa aveti vezica plina in timpul procedurii pentru a sustine uterul. Bea multe lichide inainte de programare. Dupa 20 de saptamani de sarcina vezica trebuie sa fie goala in timpul amniocentezei pentru a reduce riscul de punctie.

Luati in considerare sa cereti cuiva sa va insoteasca la programare pentru sprijin emotional sau sa va conduca mai apoi acasa.

La ce sa va asteptati?

Amniocenteza se face de obicei intr-un cabinet obstetric ambulatoriu.

In timpul procedurii

In primul rand, medicul ginecolog va folosi ecografia pentru a determina locatia exacta a bebelusului in uter. Te vei culca pe spate pe masa de examen si iti vei expune abdomenul. Medicul va aplica un gel pe abdomen si apoi va folosi un dispozitiv mic, cunoscut sub numele de traductor cu ultrasunete, pentru a arata pozitia copilului dvs. pe un monitor.

In continuare, acesta va curata abdomenul cu un antiseptic. In general, anestezicul nu este utilizat. Majoritatea femeilor raporteaza doar un disconfort usor in timpul procedurii.

Ghidat de ecografie, medicul va introduce un ac subtire, gol, prin peretele abdominal si in uter. O cantitate mica de lichid amniotic va fi retrasa intr-o seringa, iar acul va fi indepartat. Cantitatea specifica de lichid amniotic retras depinde de numarul de saptamani in care sarcina a progresat.

Va trebui sa stati nemiscata in timp ce acul este introdus si lichidul amniotic este retras. Este posibil sa observati o senzatie de intepatura atunci cand acul va intra in piele si puteti simti crampe atunci cand acul intra in uter.

Dupa procedura

Dupa amniocenteza, medicul ginecolog va continua sa utilizeze ecografia pentru a monitoriza ritmul cardiac al bebelusului. Dupa amniocenteza, puteti prezenta crampe sau disconfort pelvin usor.

Puteti relua nivelul normal de activitate dupa procedura. Cu toate acestea, s-ar putea sa luati in considerare evitarea exercitiilor fizice puternice si a activitatii sexuale pentru o zi sau doua.

Intre timp, proba de lichid amniotic va fi analizata intr-un laborator. Unele rezultate pot fi disponibile in cateva zile. Alte rezultate pot dura pana la patru saptamani.

Cereti ajutor de urgenta daca aveti:

- Pierderea sau sangerarea vaginala sau pierderea lichidului amniotic prin vagin;

- Crampe uterine severe care dureaza mai mult de cateva ore;

- Febra;

- Roseata si inflamatie in zona in care a fost introdus acul;

- Activitate fetala neobisnuita sau lipsa miscarii fetale.