Descriere: 

Aspergiloza este termenul folosit pentru infecţia produsă de Aspergillus și include afecţiuni ca micotoxicoza (datorată ingestiei toxinelor de Aspergillus), manifestări alergice, infecţii superficiale sau localizate la persoanele cu imunitate normală, dar şi infecţii invazive la imunocompromiși4. Numai 20, din cele peste 200 de specii de Aspergillus, sunt patogene pentru om. Mai frecvent întâlnite în patologia umană sunt speciile de Aspergillus fumigatus și Aspergillus flavus, iar uneori și A. nidulans, A. niger şi A. Terreus. Fungii aparținând genului Aspergillus sunt larg răspândiţi în mediu, putând fi întâlniți în sol, apă, pe plante și alimente2.

Aspergillus fumigatus face parte din clasa ascomicetelor și se transmite prin spori rezistenţi la căldură, deshidratare, radiaţii sau unele substanțe chimice, persistând în mediu câteva luni.

Persoanele imunocompetente dezvoltă de obicei infecții superficiale, în timp ce imunodeprimații prezintă risc crescut de aspergiloză invazivă. Astfel la pacienții diagnosticați cu leucemii, tumori maligne, tuberculoză, mucoviscidoză, SIDA, sau aflați sub tratament imunosupresor, se întâlnesc mai frecvent forme severe de infecție.

Cazurile de aspergiloză invazivă, cu o rată a mortalității de peste 50% sunt de cele mai multe ori sporadice. Tratamentul instituit precoce crește șansa de supraviețuire a acestor pacienți.2

Formele clinice de aspergiloză:

1. Aspergiloza pulmonară acută invazivă cu diseminare hematogenă este o complicaţie frecventă la pacienţii neutropenici sau cu transplant. Angioinvazia caracteristică infecţiei cu Aspergillus determină tromboză, infarct şi necroza ţesutului pulmonar. Afecțiunea debutează prin febră, care nu răspunde la antibiotice cu spectru larg, în absența simptomelor respiratorii.24

  1. Aspergiloză pulmonară cronică necrotizantă a fost diagnosticată la pacienţii peste 50 de ani cu afecţiuni pulmonare subiacente. Clinic se manifestă prin tuse cronică productivă, hemoptizie, scădere ponderală. Netratată infecția determină fibroză pulmonară.

  1. Traheobronşita şi aspergiloza bronşică obstructivă apar frecvent la persoanele cu SIDA.

4. Sinuzita acută invazivă se poate propaga la nivel cerebral.

5. Sinuzita cronică invazivă poate fi diagnosticată şi la persoane imunocompetente dar cel mai adesea este întâlnită la pacienţii cu imunosupresie medicamentoasă sau cu diabet zaharat. Clinic se manifestă prin polipoză nazală şi secreţie muco-purulentă. Netratată, infecția se poate propaga la orbită, determinând tulburări de vedere.

6. Aspergiloza cerebrală determină abces cerebral, prin diseminare hematogenă de la focarele pulmonare, la pacienţii cu transplant de celule stem.

7. Aspergiloza cutanată localizată primar la nivelul inserţiei cateterului intravenos și forma secundară, prin diseminare hematogenă, caracterizată prin leziuni ulcerative.

8. Aspergilomul pulmonar, la pacienții cu tuberculoză, sarcoidoză, pneumoconioză sau spondilită ankilopoietică, poate determina hemoptizie.

9. Aspergilomul sinusurilor paranazale este întâlnit uneori la pacienţii cu obstrucţie nazală sau algii la nivelul sinusurilor2.

10. Otomicoza este infecţia urechii externe manifestată prin durere locală, hipoacuzie şi secreţie însoţită de o excrescenţă colorată în verde sau neagru, la nivelul conductului auditiv. La imunodeprimaţi infecţia se poate propaga dincolo de urechea externă4.

11. Endocardita - apare mai ales la persoanele care au suferit intervenţii pe cord deschis

sau ca o complicaţie la utilizatorii de droguri intravenoase; principala caracteristică o constituie vegetaţiile mari friabile de la nivelul endocardului.

12. Osteomielita apare rar, putând fi diagnosticată la copiii cu granulomatoză cronică, la care afectează coastele şi coloana vertebrală prin propagarea infecţiei de la o leziune pulmonară învecinată.

13. Endoftalmia apare uneori la consumatorii de droguri intravenoase, pacienţi cu endocardită sau cu transplant de organe, manifestându-se prin dureri oculare şi tulburări de vedere.

Aspergillus poate afecta organismul şi prin mecanisme neinfecţioase, astfel inhalarea sporilor poate determina simptome alergice atât la persoanele atopice cât şi la cele nonatopice2. Aspergiloza bronho-pulmonară alergică (ABPA) este o afecţiune inflamatorie a tractului respirator care apare de obicei la pacienţii cu astm bronşic şi fibroză chistică. Procesul inflamator este dat de răspunsul imun faţă de colonizarea căilor respiratorii cu Aspergillus şi transparenta scăzuta a mucusului. Astfel, se instalează obstrucţia bronşică recurentă, bronşiectaziile, fibroza pulmonară cu compromiterea funcţiei pulmonare.

ABPA poate debuta la orice vârstă, dar tabloul clinic se instalează în special la indivizii atopici diagnosticați cu astm bronşic în antecedente, deși există şi o susceptibilitate genetică la subiecţii care exprimă HLA-DR2 sau HLA-DR5.

Aspergillus fumigatus este agentul patogen cel mai des implicat în procesul inflamator din ABPA, colonizarea datorându-se transparentei scăzute a secrețiilor şi nu invaziei locale, cu eliberarea a peste 20 de antigene cu rol în răspunsul celular şi umoral. La persoanele susceptibile apare o producţie crescută de IgE, dar și de anticorpi IgA şi IgG faţă de antigenele de Aspergillus fumigatus, în special Af 12, Af f3 şi Af f6.

Astfel, în ABPA apar următoarele modificări: bronşiectazie centrală, granulomatoză bonhocentrică, bronşiolită şi pneumonie eozinofilică.

La astmatici, ABPA determină exacerbarea simptomelor respiratorii pe fondul creșterii temperaturii și alterării stării generale. Diagnosticul se bazează pe:

  • teste cutanate pozitive pentru antigenele Af;

  • niveluri serice IgE totale crescute (> 400 UI/mL);

  • niveluri serice crescute de IgE specifice şi IgG specifice faţă de antigenele Af;

  • eozinofilie periferică > 1000/mm3;

  • bronşiectazie centrală.

La pacienţii cu fibroză chistică diagnosticul ABPA se bazează pe:

  • deteriorare clinică, în absenţa altor factori etiologici;

  • niveluri serice IgE totale crescute (>500 UI/mL);

  • teste cutanate pozitive sau IgE specifice faţă de Af;

  • anticorpi IgG faţă de Af sau modificări recente ale radiografiei pulmonare3.

Diagnosticul aspergilozei necesită coroborarea datelor clinice și paraclinice (radiologice, bacteriologice şi histopatologice). Datorită răspândirii largi în mediul înconjurător, Aspergillus este izolat frecvent din secreţiile pacienţilor, cultura neputând orienta diagnosticarea formelor invazive de infecție. Pentru aceste forme severe de aspergiloză au fost concepute alte metode de diagnostic, de tipul testului imunoenzimatic pentru depistarea antigenului galactomanan (component al peretelui celular al speciilor de Aspergillus). Acest test se pozitivează precoce, cu aproximativ 7-14 zile înaintea altor mijloace de diagnostic şi are o specificitate de 70-100%.

Aspergiloza este termenul folosit pentru infecţia produsă de Aspergillus și include afecţiuni ca micotoxicoza (datorată ingestiei toxinelor de Aspergillus), manifestări alergice, infecţii superficiale sau localizate la persoanele cu imunitate normală, dar şi infecţii invazive la imunocompromiși4. Numai 20, din cele peste 200 de specii de Aspergillus, sunt patogene pentru om. Mai frecvent întâlnite în patologia umană sunt speciile de Aspergillus fumigatus și Aspergillus flavus, iar uneori și A. nidulans, A. niger şi A. Terreus. Fungii aparținând genului Aspergillus sunt larg răspândiţi în mediu, putând fi întâlniți în sol, apă, pe plante și alimente2.

Aspergillus fumigatus face parte din clasa ascomicetelor și se transmite prin spori rezistenţi la căldură, deshidratare, radiaţii sau unele substanțe chimice, persistând în mediu câteva luni.

Persoanele imunocompetente dezvoltă de obicei infecții superficiale, în timp ce imunodeprimații prezintă risc crescut de aspergiloză invazivă. Astfel la pacienții diagnosticați cu leucemii, tumori maligne, tuberculoză, mucoviscidoză, SIDA, sau aflați sub tratament imunosupresor, se întâlnesc mai frecvent forme severe de infecție.

Cazurile de aspergiloză invazivă, cu o rată a mortalității de peste 50% sunt de cele mai multe ori sporadice. Tratamentul instituit precoce crește șansa de supraviețuire a acestor pacienți.2

Formele clinice de aspergiloză:

1. Aspergiloza pulmonară acută invazivă cu diseminare hematogenă este o complicaţie frecventă la pacienţii neutropenici sau cu transplant. Angioinvazia caracteristică infecţiei cu Aspergillus determină tromboză, infarct şi necroza ţesutului pulmonar. Afecțiunea debutează prin febră, care nu răspunde la antibiotice cu spectru larg, în absența simptomelor respiratorii.24

  1. Aspergiloză pulmonară cronică necrotizantă a fost diagnosticată la pacienţii peste 50 de ani cu afecţiuni pulmonare subiacente. Clinic se manifestă prin tuse cronică productivă, hemoptizie, scădere ponderală. Netratată infecția determină fibroză pulmonară.

  1. Traheobronşita şi aspergiloza bronşică obstructivă apar frecvent la persoanele cu SIDA.

4. Sinuzita acută invazivă se poate propaga la nivel cerebral.

5. Sinuzita cronică invazivă poate fi diagnosticată şi la persoane imunocompetente dar cel mai adesea este întâlnită la pacienţii cu imunosupresie medicamentoasă sau cu diabet zaharat. Clinic se manifestă prin polipoză nazală şi secreţie muco-purulentă. Netratată, infecția se poate propaga la orbită, determinând tulburări de vedere.

6. Aspergiloza cerebrală determină abces cerebral, prin diseminare hematogenă de la focarele pulmonare, la pacienţii cu transplant de celule stem.

7. Aspergiloza cutanată localizată primar la nivelul inserţiei cateterului intravenos și forma secundară, prin diseminare hematogenă, caracterizată prin leziuni ulcerative.

8. Aspergilomul pulmonar, la pacienții cu tuberculoză, sarcoidoză, pneumoconioză sau spondilită ankilopoietică, poate determina hemoptizie.

9. Aspergilomul sinusurilor paranazale este întâlnit uneori la pacienţii cu obstrucţie nazală sau algii la nivelul sinusurilor2.

10. Otomicoza este infecţia urechii externe manifestată prin durere locală, hipoacuzie şi secreţie însoţită de o excrescenţă colorată în verde sau neagru, la nivelul conductului auditiv. La imunodeprimaţi infecţia se poate propaga dincolo de urechea externă4.

11. Endocardita - apare mai ales la persoanele care au suferit intervenţii pe cord deschis

sau ca o complicaţie la utilizatorii de droguri intravenoase; principala caracteristică o constituie vegetaţiile mari friabile de la nivelul endocardului.

12. Osteomielita apare rar, putând fi diagnosticată la copiii cu granulomatoză cronică, la care afectează coastele şi coloana vertebrală prin propagarea infecţiei de la o leziune pulmonară învecinată.

13. Endoftalmia apare uneori la consumatorii de droguri intravenoase, pacienţi cu endocardită sau cu transplant de organe, manifestându-se prin dureri oculare şi tulburări de vedere.

Aspergillus poate afecta organismul şi prin mecanisme neinfecţioase, astfel inhalarea sporilor poate determina simptome alergice atât la persoanele atopice cât şi la cele nonatopice2. Aspergiloza bronho-pulmonară alergică (ABPA) este o afecţiune inflamatorie a tractului respirator care apare de obicei la pacienţii cu astm bronşic şi fibroză chistică. Procesul inflamator este dat de răspunsul imun faţă de colonizarea căilor respiratorii cu Aspergillus şi transparenta scăzuta a mucusului. Astfel, se instalează obstrucţia bronşică recurentă, bronşiectaziile, fibroza pulmonară cu compromiterea funcţiei pulmonare.

ABPA poate debuta la orice vârstă, dar tabloul clinic se instalează în special la indivizii atopici diagnosticați cu astm bronşic în antecedente, deși există şi o susceptibilitate genetică la subiecţii care exprimă HLA-DR2 sau HLA-DR5.

Aspergillus fumigatus este agentul patogen cel mai des implicat în procesul inflamator din ABPA, colonizarea datorându-se transparentei scăzute a secrețiilor şi nu invaziei locale, cu eliberarea a peste 20 de antigene cu rol în răspunsul celular şi umoral. La persoanele susceptibile apare o producţie crescută de IgE, dar și de anticorpi IgA şi IgG faţă de antigenele de Aspergillus fumigatus, în special Af 12, Af f3 şi Af f6.

Astfel, în ABPA apar următoarele modificări: bronşiectazie centrală, granulomatoză bonhocentrică, bronşiolită şi pneumonie eozinofilică.

La astmatici, ABPA determină exacerbarea simptomelor respiratorii pe fondul creșterii temperaturii și alterării stării generale. Diagnosticul se bazează pe:

  • teste cutanate pozitive pentru antigenele Af;

  • niveluri serice IgE totale crescute (> 400 UI/mL);

  • niveluri serice crescute de IgE specifice şi IgG specifice faţă de antigenele Af;

  • eozinofilie periferică > 1000/mm3;

  • bronşiectazie centrală.

La pacienţii cu fibroză chistică diagnosticul ABPA se bazează pe:

  • deteriorare clinică, în absenţa altor factori etiologici;

  • niveluri serice IgE totale crescute (>500 UI/mL);

  • teste cutanate pozitive sau IgE specifice faţă de Af;

  • anticorpi IgG faţă de Af sau modificări recente ale radiografiei pulmonare3.

Diagnosticul aspergilozei necesită coroborarea datelor clinice și paraclinice (radiologice, bacteriologice şi histopatologice). Datorită răspândirii largi în mediul înconjurător, Aspergillus este izolat frecvent din secreţiile pacienţilor, cultura neputând orienta diagnosticarea formelor invazive de infecție. Pentru aceste forme severe de aspergiloză au fost concepute alte metode de diagnostic, de tipul testului imunoenzimatic pentru depistarea antigenului galactomanan (component al peretelui celular al speciilor de Aspergillus). Acest test se pozitivează precoce, cu aproximativ 7-14 zile înaintea altor mijloace de diagnostic şi are o specificitate de 70-100%.

Recomandari: 

Diagnosticul aspergilozei invazive şi evaluarea răspunsului la tratament.

Pregătire - testul nu necesită o pregătire prealabilă1

Interval de referinta / um: 
Un rezultat pozitiv, în prezenta manifestarilor clinice, este sugestiv pentru diagnosticul de aspergiloz? invaziv?.1 Valoare normal? Antigen Aspergillus - Negativ.1 Valoare mic? Nu exist?.
Proba lucru / Pregatire transport lab executant: 

vacutainer fara anticoagulant cu/fara gel separator1.

bibliografie: 

Bibliografie

  1. Laborator Medlife. Metodologia de lucru

  2. Malcolm D. Richardson, David W. Warnock. Aspergillosis. In Fungal Infections. Diagnosis and Management, Blackwell Publishing, Third Edition, 2003,156-172.

  3. Michael C Sneller, James H Shelhamer. Immunologic Non-Asthmatic Diseases of the Lung. In Middleton’s Allergy, Seventh Edition., Mosby Elsevier, 2009, 967-968.

  4. Peter C. Iwen. Mycotic Diseases. In Henry’s Clinical Diagnosis and Management by Laboratory Methods, Saunders-Elsevier, 21 st Edition, 1110-1111.