Sinucidere asistată medical: ce înseamnă şi care sunt etapele

Ce înseamnă sinuciderea asistată

Sinuciderea asistată, cunoscută și sub numele de sinucidere asistată de medic, este o practică prin care o persoană bolnavă în fază terminală, care este competentă din punct de vedere mental și care suferă de dureri sau suferințe insuportabile, își pune capăt, în mod voluntar și intenționat, vieții cu ajutorul unei alte persoane, de obicei un medic.

În cazul sinuciderii asistate, medicul oferă mijloacele sau asistența necesară pentru ca persoana să își pună capăt zilelor, dar, în cele din urmă, persoana în cauză efectuează ea însăși acțiunea finală. Această moarte asistată implică adesea prescrierea sau furnizarea de medicamente letale pe care persoana le poate ingera pentru a-și provoca propria moarte.

Sinuciderea asistată diferă de eutanasie prin faptul că individul își asumă rolul activ de a-și pune capăt vieții, mai degrabă decât prin faptul că o terță parte administrează direct substanța letală sau efectuează actul care provoacă moartea fără durere. Distincția dintre sinuciderea asistată și eutanasie este importantă din punct de vedere juridic și etic, statele lumii având legi și reglementări diferite cu privire la fiecare practică.

Sinuciderea asistată medical în România

Sinuciderea asistată medical este ilegală în România. Nu există legi care să permită sinuciderea asistată de medic sau eutanasia în nicio circumstanță. Cadrul juridic din România pune accentul, în primul rând, pe îngrijirile paliative pentru pacienții aflați în fază terminală, concentrându-se pe gestionarea durerii și pe îmbunătățirea calității vieții persoanelor care se apropie de sfârșitul vieții.

În România au avut loc discuții despre îngrijirea la sfârșitul vieții, inclusiv eutanasia și sinuciderea asistată de medic, care reflectă dezbateri mai ample despre etica asistenței medicale, drepturile pacienților și accesul la servicii de îngrijire paliativă. Cu toate acestea, în România nu au existat schimbări juridice semnificative în ceea ce privește sinuciderea asistată de medic.

Este important de reținut că atitudinile legale și sociale față de sinuciderea asistată de medic pot evolua în timp, fiind influențate de diverși factori, cum ar fi schimbarea normelor culturale, progresele medicale, opinia publică și considerațiile politice. Prin urmare, deși sinuciderea asistată de medic este, în prezent, ilegală în România, este posibil ca discuțiile și dezbaterile pe această temă să continue în viitor.

Când se apelează la sinuciderea asistată

Sinuciderea asistată poate fi luată în considerare în situațiile în care o persoană se confruntă cu o boală în fază terminală sau cu suferințe insuportabile și dorește să moară în propriile condiții. Unele scenarii comune în care sinuciderea asistată poate fi luată în considerare includ:

• boală terminală - atunci când o persoană a fost diagnosticată cu o boală terminală și se confruntă cu durere severă, suferință și pierderea calității vieții, fără nicio speranță de recuperare; în astfel de cazuri, este posibil ca persoanele să dorească să aibă control asupra momentului și a modalității morții lor, pentru a evita suferința prelungită;
• afecțiuni medicale incurabile - persoanele care suferă de afecțiuni medicale incurabile care provoacă suferință fizică sau psihologică insuportabilă pot lua în considerare suicidul asistat ca opțiune, pentru a pune capăt suferinței lor; aceasta ar putea include afecțiuni precum boli neurologice degenerative, dureri cronice severe sau afecţiuni dezabilitante progresive;
• pierderea autonomiei - unele persoane se pot teme de pierderea autonomiei și a independenței din cauza progresiei bolii sau a afecțiunii lor; ele pot prefera să își pună capăt vieții înainte de a deveni dependenți de alții pentru activitățile de bază ale vieții de zi cu zi şi vor să moară fără durere;
• prognostic și calitate a vieții slabe - atunci când tratamentele medicale nu mai sunt eficiente sau atunci când povara tratamentului depășește beneficiile, persoanele pot alege sinuciderea asistată ca o modalitate de a păstra controlul asupra îngrijirii lor la sfârșitul vieții și de a-și păstra demnitatea;
• vârsta înaintată și starea de sănătate în declin - persoanele în vârstă care se confruntă cu o sănătate în declin, au perspectiva unui declin cognitiv semnificativ ori cu o pierdere a mobilității pot lua în considerare sinuciderea asistată ca mijloc de a evita un declin prelungit și dureros al sănătății și al calității vieții lor.

Este important de reținut că sinuciderea asistată este o problemă complexă și sensibilă din punct de vedere etic iar decizia de a o urma ar trebui să fie luată în mod voluntar și cu o analiză atentă a tuturor opțiunilor disponibile, inclusiv a serviciilor de îngrijire paliativă și a serviciilor de tip azil. În plus, legile și reglementările privind sinuciderea asistată variază în diferite state, existând criterii și garanții specifice pentru a se asigura că această practică se desfășoară în mod etic și în conformitate cu cerințele legale.

Implicaţiile morale ale sinuciderii asistate

Implicațiile morale ale sinuciderii asistate sunt multiple și provoacă dezbateri semnificative în rândul specialiştilor în etică, al medicilor, liderilor religioși, al factorilor de decizie politică și al publicului larg. Iată câteva considerații morale cheie legate de sinuciderea asistată:

• autonomie și autodeterminare - susținătorii sinuciderii asistate argumentează adesea că indivizii au un drept fundamental la autonomie și autodeterminare, inclusiv dreptul de a lua decizii cu privire la propria viață, în special în ceea ce privește moartea și dispariția; aceștia consideră că indivizii ar trebui să aibă libertatea de a alege să își pună capăt suferinței și să moară cu demnitate, dacă se confruntă cu o boală terminală sau cu dureri insuportabile;
• ameliorarea suferinței - sinuciderea asistată este adesea prezentată ca un răspuns plin de compasiune pentru a ușura suferința pacienților bolnavi în fază terminală care se confruntă cu dureri fizice extreme, suferință emoțională sau pierderea demnității; susținătorii afirmă că moartea asistată poate fi un act moral de empatie și milă, permițând persoanelor să evite suferința prelungită și inutilă;
• respectul pentru viață - criticii sinuciderii asistate susțin că încetarea intenționată a vieții unei persoane, chiar și pentru a ușura suferința, nu respectă caracterul sacru și valoarea intrinsecă a vieții umane; aceștia susțin că orice viață este sacră și că provocarea sau asistarea deliberată a morții subminează respectul pentru demnitatea fiecărui individ, indiferent de circumstanțele în care se află;
• vulnerabilitatea și protecția celor slabi - cei care se opun acestei metode de sinucidere fără durere își exprimă îngrijorarea cu privire la potențialul de abuz și exploatare, în special în rândul populațiilor vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, cele cu handicap sau cele cu boli mintale; aceștia susțin că legalizarea sinuciderii asistate ar putea crea presiuni asupra persoanelor vulnerabile pentru a-și pune capăt prematur vieții, fie din cauza constrângerii externe, fie din cauza sentimentelor de povară sau de inutilitate;
• relația medic-pacient - sinuciderea asistată ridică întrebări cu privire la rolul și responsabilitățile profesioniștilor din domeniul sănătății, în special al medicilor, în luarea deciziilor la sfârșitul vieții; unii susțin că medicii au datoria etică de a acorda prioritate bunăstării pacientului, de a oferi îngrijiri pline de compasiune și de a-i ţine în viaţă în măsura în care este posibil, mai degrabă decât de a participa la acțiuni care cauzează sau facilitează direct moartea;
• panta alunecoasă - criticii sinuciderii asistate avertizează adesea asupra argumentului „pantei alunecoase”, sugerând că legalizarea sinuciderii asistate ar putea duce la o acceptare mai largă a eutanasiei, a eutanasiei involuntare sau la devalorizarea anumitor vieți; aceștia susțin că, odată ce societatea acceptă sinuciderea asistată, ar putea deveni din ce în ce mai dificil să se mențină măsurile de protecție și să se prevină abuzurile asupra persoanelor vulnerabile.

Riscul de abuz

Riscul de abuz în cazul sinuciderii asistate este o preocupare semnificativă ridicată de opozanții legalizării. Mai multe riscuri și provocări potențiale legate de abuzuri includ:

• coerciția sau presiunea - există o preocupare că persoanele vulnerabile, cum ar fi persoanele în vârstă, cu handicap sau cele cu boli mintale, se pot simți presate sau constrânse să aleagă sinuciderea asistată, fie de membrii familiei, îngrijitori sau factori sociali; această presiune ar putea proveni din dificultăţi financiare, din sentimentul de a fi o povară pentru alții sau din sisteme de suport inadecvate;
• lipsa consimțământului în cunoștință de cauză - este esențial să se asigure că persoanele își dau un consimțământ autentic, voluntar și în cunoștință de cauză pentru sinuciderea asistată; cu toate acestea, pot exista dificultăţi în a verifica dacă decizia unei persoane este cu adevărat voluntară, în special dacă aceasta este influențată de factori externi sau dacă persoana nu are acces la informații complete despre opțiunile sale, inclusiv servicii de îngrijire paliativă și de sprijin;
• diagnosticare greșită sau erori de prognostic - există riscul ca persoanele să fie diagnosticate în mod eronat cu boli terminale sau să primească un prognostic greşit, ceea ce duce la decizii premature privind sinuciderea asistată; diagnosticul greșit sau erorile de prognostic ar putea duce la pierderea inutilă a vieții unor persoane care ar fi putut avea mai mult timp de trăit sau la lipsa de acces la tratament medical ori a unui sprijin adecvat;
• abuzuri din partea îngrijitorilor sau a personalului medical - există îngrijorarea că îngrijitorii sau profesioniștii din domeniul asistenței medicale ar putea abuza de pozițiile lor de încredere și de autoritate, influențând sau facilitând sinuciderea asistată fără consimțământul autentic al persoanei; acest lucru ar putea avea loc prin manipulare, neglijență sau constrângere, în special dacă îngrijitorul ar putea beneficia, din punct de vedere financiar sau emoțional, de pe urma morții persoanei;
• măsuri de protecție și supraveghere inadecvate - legalizarea sinuciderii asistate fără existența unor garanții solide și a unor mecanisme de supraveghere ar putea crește riscul de abuz; în lipsa unei reglementări și monitorizări adecvate, ar putea exista dificultăți în detectarea și prevenirea cazurilor de abuz, în asigurarea conformității cu cerințele legale și în protejarea drepturilor și bunăstării persoanelor vulnerabile;
• normalizarea morții - unii critici susțin că legalizarea sinuciderii asistate ar putea contribui la o normalizare societală a morții ca soluție la suferință sau la greutăți, ceea ce ar putea devaloriza importanța furnizării de îngrijiri paliative cuprinzătoare, de sprijin pentru sănătate mintală și de alte resurse pentru a atenua suferința și a îmbunătăți calitatea vieții.

Abordarea riscului de abuz în cazul sinuciderii asistate necesită o analiză atentă a garanțiilor juridice, etice și practice, inclusiv criterii de eligibilitate solide, procese de evaluare amănunțite, mecanisme de revizuire independente și monitorizare și evaluare permanente. Aceste garanții au ca scop protejarea autonomiei, demnității și bunăstării persoanelor, reducând în același timp la minimum potențialul de abuz și de constrângere.

Turismul macabru

Conceptul de „turism macabru” asociat cu sinuciderea asistată se referă la situaţiile în care persoanele călătoresc în jurisdicții în care sinuciderea asistată este legală pentru a avea acces la aceste servicii. Această practică a stârnit preocupări de ordin etic, juridic și societal și prezintă mai multe probleme potențiale:

• exploatarea și comercializarea - există preocupări legate de faptul că disponibilitatea sinuciderii asistate în anumite jurisdicții ar putea duce la comercializarea morții și la exploatarea persoanelor vulnerabile; apariția unor asociaţii sau organizații care oferă servicii de sinucidere asistată turiștilor ar putea prioritiza profitul în detrimentul considerentelor etice, ceea ce ar genera compromiterea integrităţii îngrijirii la sfârșitul vieții;
• etica - turismul de sinucidere asistată ridică întrebări cu privire la etica unei astfel de călătorii într-o altă țară, doar pentru a accesa servicii care nu sunt disponibile în țara de origine; criticii susțin că acest tip de turism poate submina legile locale, normele culturale și practicile de asistență medicală și poate contribui la normalizarea sinuciderii asistate ca o marfă, mai degrabă decât ca un răspuns plin de compasiune la suferință;
• lipsa de continuitate a îngrijirii - călătoria într-un alt stat pentru sinucidere asistată poate întrerupe continuitatea îngrijirii persoanelor cu boli terminale; aceasta poate duce la dificultăți în coordonarea tratamentului medical, accesul la servicii de sprijin și menținerea relațiilor cu furnizorii de asistență medicală și cu cei dragi; în plus, persoanele care călătoresc pentru sinucidere asistată se pot confrunta cu provocări logistice, financiare și emoționale în timpul călătoriei lor;
• provocări juridice și de reglementare - turismul pentru sinucidere asistată ridică provocări juridice și de reglementare complexe, în special în cazurile în care persoanele călătoresc din jurisdicții în care sinuciderea asistată este ilegală în jurisdicții în care este permisă; pot apărea probleme juridice cu privire la autoritatea jurisdicțională, la validitatea consimțământului și la responsabilitățile medicilor și ale facilitatorilor implicați în proces;
• impactul asupra comunităților locale - prezența turismului pentru sinucidere asistată poate avea implicații sociale mai largi pentru comunitățile locale din statele în care aceasta este legală; acesta poate influența percepțiile publice privind îngrijirea la sfârșitul vieții, politica de asistență medicală și atitudinile culturale față de moarte; în plus, poate genera preocupări cu privire la potențialul de stigmatizare socială, controverse și consecințe neintenționate asociate cu această practică.

Etapele de pregătire a sinuciderii asistate medical

Procesul de pregătire pentru sinuciderea asistată de medic implică, de obicei, mai multe etape pentru a se asigura că decizia este voluntară, informată și în conformitate cu cerințele legale și cu orientările etice. Deși procedurile specifice pot varia în funcție de jurisdicție și de protocoalele medicale, următoarele sunt etape comune implicate în pregătirea pentru sinuciderea asistată de medic:

• evaluarea inițială și consultul medical - procesul începe, de obicei, cu o evaluare inițială și cu o discuţie între pacient și furnizorul său de asistență medicală, de obicei un medic; în timpul acestui consult, medicul evaluează starea medicală, prognosticul și simptomele pacientului și se asigură că acesta înțelege pe deplin afecţiunea de care suferă și opţiunile de tratament; medicul discută, de asemenea, posibilitatea sinuciderii asistate ca opțiune de sfârșit de viață și oferă informații despre acest proces, inclusiv despre criteriile de eligibilitate, cerințele legale și riscurile și beneficiile potențiale;
• consimțământul informat - consimțământul în cunoștință de cauză este o componentă crucială a procesului de pregătire pentru sinuciderea asistată de medic; pacientul trebuie să demonstreze capacitatea de a lua decizii medicale și să își dea consimțământul voluntar și informat pentru a participa la sinuciderea asistată; acest lucru implică înțelegerea naturii bolii sale, a prognosticului, a riscurilor și beneficiilor sinuciderii asistate și a alternativelor disponibile, inclusiv a serviciilor de îngrijire paliativă sau azilară; de asemenea, pacienților li se va cere să semneze documente legale, cum ar fi formularul de consimțământ, pentru a-și confirma decizia;
• evaluare psihologică - unii medici pot solicita ca pacienții să fie supuși unei evaluări psihologice, pentru a le evalua sănătatea mintală, funcționarea cognitivă și capacitatea de a lua decizii cu privire la sinuciderea asistată; evaluarea urmărește să identifice orice afecțiuni psihiatrice subiacente, cum ar fi depresia sau anxietatea, care ar putea afecta capacitatea de decizie sau judecata pacientului, precum și diferite grade de afectare cognitivă. Dacă este necesar, pacienții pot fi îndrumați către profesioniști în domeniul sănătății mintale, pentru o evaluare și un sprijin suplimentar;
• documentație și cerințe legale - pacienților li se poate cere să completeze documentația și să îndeplinească cerințele legale ca parte a procesului de pregătire pentru sinuciderea asistată de medic; aceasta poate include completarea unor cereri scrise de sinucidere asistată, documentarea istoricului lor medical și a preferințelor de tratament, precum și obținerea semnăturilor martorilor sau autentificarea notarială a documentelor legale; respectarea cerințelor legale poate varia în funcție de legile și reglementările jurisdicționale care reglementează sinuciderea asistată;
• prescrierea și administrarea medicamentelor - după ce au fost finalizate toate evaluările și documentațiile necesare și au fost îndeplinite cerințele legale, medicul prescrie medicația necesară pentru sinuciderea asistată; pacienții pot primi o doză letală de medicamente, de obicei sub formă de tablete orale sau o soluție lichidă, pe care și-o pot autoadministra pentru a își încheia viaţa; medicul oferă instrucțiuni cu privire la modul în care se poate lua medicamentul în siguranță și în mod eficient și poate oferi, de asemenea, îndrumări cu privire la momentul și locul în care se poate efectua procesul, precum și recomandări pentru îngrijirea ulterioară a pacientului și susţinerea celor dragi acestuia;
• îngrijire și sprijin ulterior - în urma furnizării medicației pentru sinucidere asistată, medicii oferă, de obicei, îngrijire și supraveghere pacienților și familiilor acestora; aceasta poate include monitorizarea continuă a stării pacientului, gestionarea simptomelor, sprijin emoțional și psihologic și trimiteri către resurse suplimentare, cum ar fi serviciile de îngrijire paliativă sau grupurile de suport pentru doliu; medicii rămân disponibili pentru a răspunde la orice preocupări sau întrebări care pot apărea în timpul procesului și pentru a se asigura că pacienții primesc o îngrijire plină de compasiune și completă la sfârșitul vieții.

Este important de reținut că procesul de pregătire pentru sinuciderea asistată de medic este foarte reglementat și guvernat de standarde legale, etice și profesionale, pentru a proteja autonomia, demnitatea și bunăstarea pacienților. Medicii joacă un rol esențial în ghidarea pacienților pe parcursul procesului, asigurându-se că deciziile lor sunt respectate și oferind îngrijire plină de compasiune pe tot parcursul călătoriei de sfârșit de viață.

Alte informaţii utile

Pe lângă etapele de pregătire pentru sinuciderea asistată de un medic, iată alte câteva informații utile pe această temă:

• statutul juridic - sinuciderea asistată de medic este în prezent legală în mai multe țări și jurisdicții, inclusiv în Belgia, Canada, Columbia, Luxemburg, Olanda, Elveția și în mai multe state din SUA; cu toate acestea, legile și reglementările care vizează sinuciderea asistată de medic variază foarte mult între diferitele jurisdicții, iar criteriile de eligibilitate, cerințele procedurale și garanțiile pot fi diferite în consecință;
• criteriile de eligibilitate pentru sinuciderea asistată de medic includ, de obicei, factori precum o boală terminală cu un prognostic de speranță de viață limitată, confruntarea cu o suferință insuportabilă care nu poate fi ameliorată în mod adecvat prin îngrijiri paliative, capacitatea psihică intactă din punct de vedere medical - capacitatea de a lua decizii în cunoștință de cauză și de a solicita, în mod voluntar, asistență pentru a-și pune capăt vieții;
• garanții și reglementări - cadrele juridice pentru sinuciderea asistată de medic includ adesea garanții și reglementări menite să protejeze drepturile și bunăstarea pacienților, asigurându-se că decizia este voluntară, informată și lipsită de constrângere sau influență nejustificată; măsurile de protecție pot include solicitarea repetată de acord pentru sinucidere asistată de pacient, perioade de așteptare între cereri, consultări cu mai mulți medici, evaluări psihologice și cerințe privind documentația;
• rolul medicilor - aceştia joacă roluri esențiale în procesul de sinucidere asistată de medic, inclusiv evaluarea eligibilității pacienților, furnizarea de informații și consiliere cu privire la opțiunile de sfârșit de viață, prescrierea de medicamente pentru sinucidere asistată și oferirea de asistență de sprijin pe tot parcursul procesului; cu toate acestea, participarea la sinuciderea asistată este voluntară pentru furnizorii de asistență medicală, iar refuzul pe considerente morale și etice este adesea permis în anumite circumstanțe;
• considerații etice - sinuciderea asistată de medic ridică probleme etice complexe legate de autonomie, beneficență, non-maleficență, justiție și sfințenia vieții; dezbaterile etice se axează pe aspecte precum dreptul la autodeterminare, alinarea suferinței, obligațiile profesioniștilor din domeniul sănătății, potențialul de abuz și coerciție și implicațiile societale mai largi ale legalizării sinuciderii asistate;
• opinia publică în ceea ce priveşte sinuciderea asistată de medic variază în diferite regiuni și culturi și poate fi influențată de factori precum convingerile religioase, normele culturale, experiențele personale și expunerea la acoperirea mediatică; sondajele și studiile care examinează atitudinile publicului față de sinuciderea asistată pot oferi o perspectivă asupra percepțiilor și preferințelor societății în ceea ce privește luarea deciziilor la sfârșitul vieții;
• alternative de îngrijire la sfârșitul vieții - în timp ce sinuciderea asistată de medic este o opțiune pentru persoanele care se confruntă cu boli terminale sau cu suferințe insuportabile, există abordări alternative pentru îngrijirea la sfârșitul vieții care se concentrează pe furnizarea de îngrijiri paliative complete, servicii de tip azil, controlul durerii, sprijin emoțional și îngrijire spirituală; îngrijirea paliativă are ca scop atenuarea suferinței și îmbunătățirea calității vieții pacienților și a familiilor acestora, oferind alternative la sinuciderea asistată pentru gestionarea simptomelor și a suferinței la sfârșitul vieții;
• cercetarea și evaluarea continuă a practicilor de sinucidere asistată de medic sunt esențiale pentru a înțelege impactul legalizării, pentru a evalua eficacitatea măsurilor de protecție și a reglementărilor, pentru a identifica domeniile în care se pot aduce îmbunătățiri în ceea ce privește îngrijirea la sfârșitul vieții și pentru a informa dezbaterile privind politicile publice; studiile care examinează rezultatele pacienților, experiențele medicilor, atitudinile societății și dilemele etice pot contribui cu informații valoroase la discursul din jurul sinuciderii asistate de medic.

În general, sinuciderea asistată de medic este o problemă complexă și controversată care implică considerente juridice, etice, medicale și societale. Înțelegerea diverselor dimensiuni ale sinuciderii asistate de medic este esențială pentru luarea deciziilor în cunoștință de cauză, pentru discursul public și pentru dezvoltarea unor politici și practici de îngrijire la sfârșitul vieții care să fie compătimitoare și cuprinzătoare.

Bibliografie

1. American Medical Association. “Physician-Assisted Suicide.” AMA Code of Medical Ethics, 2016, www.code-medical-ethics.ama-assn.org/ethics-opinions/physician-assisted-suicide
2. The BMJ. “Assisted Dying | the BMJ.” Www.bmj.com, www.bmj.com/assisted-dying
3. Jordan, Candina. “What to Know about Physician-Assisted Death.” WebMD, 22 Nov. 2022, www.webmd.com/a-to-z-guides/what-to-know-physician-assisted-death
4. Sinmyee, S., et al. “Legal and Ethical Implications of Defining an Optimum Means of Achieving Unconsciousness in Assisted Dying.” Anaesthesia, vol. 74, no. 5, 20 Feb. 2019, pp. 630–637
5. Brock, Dan W. “Physician-Assisted Suicide — the Worry about Abuse.” Philosophy and Medicine, 2001, pp. 59–74
6. Bauer, Irmgard L. “Death as Attraction: The Role of Travel Medicine and Psychological Travel Health Care in “Dark Tourism.”” Tropical Diseases, Travel Medicine and Vaccines, vol. 7, no. 1, 11 Aug. 2021
7. Shondell Miller, DeMond, and Christopher Gonzalez. When Death Is the Destination: The Business of Death Tourism - despite Legal and Social Implications. 02 Aug. 2013, https://www.emerald.com/insight/content/doi/10.1108/IJCTHR-05-2012-0042/full/html
8. Government of Canada. “Medical Assistance in Dying.” Www.canada.ca, 16 June 2016, www.canada.ca/en/health-canada/services/health-services-benefits/medical-assistance-dying.html
9. Brazier, Yvette. “Euthanasia and Assisted Suicide: What Are They and What Do They Mean?” Medical News Today, 17 Dec. 2018, www.medicalnewstoday.com/articles/182951
10. Baugh, L. Sue. “Assisted Suicide | Definition, Euthanasia, Terminology, Arguments, Laws, & Facts | Britannica.” Www.britannica.com, 8 Sept. 2023, www.britannica.com/topic/assisted-suicide