Aditivii alimentari sunt ingrediente adaugate in produsele alimentare pentru a le face sa reziste mai mult, pentru a le imbogati aroma sau pentru culoare. Un numar cu litera E este un numar de referinta dat aditivilor alimentari care au trecut testele de siguranta si utilizarea lor a fost aprobata in Uniunea Europeana. Totusi, daca un anumit aditiv este etichetat ca sigur, acest lucru nu inseamna ca nu poate avea efecte asupra sanatatii.
Cei mai intalniti aditivi alimentari
Antioxidanti care impiedica alterarea alimentelor sau schimbarea culorii datorita oxidarii - alimente preparate cu grasimi sau uleiuri (cum ar fi placinta cu carne sau maioneza), produse de panificatie, amestecurile de supe si sosuri.
Culorile sunt folosite pentru a face alimentele mai atractive. Ele pot fi de origine naturala, cum ar fi curcumina (E100), un extract galben din radacini de turmeric sau artificiala, cum ar fi tartrazina (E102).
Emulgatori, stabilizatori, agenti de coagulare si agenti de ingrosare care previn separarea ingredientelor si ofera alimentelor textura si volumul caracteristice. De exemplu, pectina (E440) este agentul cel mai frecvent utilizat la gem.
Amelioratori de aroma. De exemplu, glutamat monosodic (E 621) sau MSG este utilizat in alimente prelucrate, cum ar fi supe si sosuri.
Conservanti care ajuta la pastrarea alimentelor in conditii de siguranta alimentara pentru mai mult timp. De exemplu, nitrit si nitrat (E249 la E252), aditivi care sunt utilizati sunca, carne de vita si alte mezeluri pentru a stopa cresterea bacteriilor.
Indulcitorii sunt utilizati cu/ sau in loc de zahar pentru a le da alimentelor un gust dulce. Exemplele includ aspartam (E951), zaharina (E954) si sorbitol (E420).
Cum este evaluata siguranta aditivilor alimentari?
EFSA, European Food Safety Authority, evalueaza siguranta aditivilor alimentari. Substantele sunt evaluate pe baza unui dosar furnizat de catre un solicitant (producatorul sau un potential utilizator al aditivului alimentar). Acest dosar trebuie sa contina identificarea chimica a aditivului, procesul de fabricatie, metodele de analiza si de reactie cu alimentele, utilizarile propuse si date toxicologice. Datele toxicologice trebuie sa contina informatii despre toxicitatea subcronica si cronica, carcinogenitate, genotoxicitate si, daca este necesar, alte studii.
Pe baza acestor date, EFSA determina nivelul sub care aportul de substante poate fi considerat sigur - doza zilnica acceptata/recomandata ( DZA ). In acelasi timp, EFSA estimeaza, pe baza utilizarii propuse in diferite produse alimentare solicitate, daca doza zilnica acceptata poate fi depasita. In cazul in care DZA nu va fi depasita, folosirea aditivului alimentar este considerata sigura .
Aditivii si etichetele produselor alimentare
Conform legislatiei UE, aditivii alimentari trebuie sa fie prezentati in mod clar in lista ingredientelor pe etichetele produselor alimentare, prin numele aditivului sau numarul E.
Daca un anumit aditiv este etichetat ca sigur, acest fapt nu inseamna ca nu poate avea efecte asupra sanatatii. Tartrazina, de exmplu, este interzisa in Norvegia. Studiile au demonstrat ca consumul de alimente sau bauturi care contin tartrazina poate provoca urticarie, dermatita, astm, sau rinita la unele persoane. Conform The UK Food Guide, exista numiti aditivi care nu se recomanda copiilor datorita posibilelor efecte negative. Aici gasiti si o lista cu cei mai intalniti aditivi alimentari in functie de scopul utilizarii si o descriere a lor cu informatii legate de efectele consumului si in ce tari din UE sunt interzisi anumti aditivi.
