Edem cerebral

Cauze

Printre cele mai frecvente cauze ale apariției edemului cerebral se numără:

• traumatismele cranio-cerebrale: fie prin impact direct, fie prin ruptură traumatică a vaselor de sânge, care la rândul ei poate determina inflamația țesutului cerebral;
• accidentele vasculare ischemice sau hemoragice;
• tumorile cerebrale: mai ales cele maligne, prin afectarea locală a țesutului, dar, uneori, și cele benigne, prin compresia mecanică a țesutului adiacent;
• infecțiile bacteriene sau virale: în cazul (meningo)encefalitei sau abcesului cerebral;
• afecțiuni neuroinflamatorii;
• dezechilibre metabolice: mai ales în cazul metabolismului sodiului și glucozei sau corectării neadecvate ale acestora;
• hipoxia cerebrală: survenită în urma unui stop cardiac, a unor complicații perinatale sau a unor crize epileptice prelungite;
• alte cauze: altitudinea (edemul cerebral difuz poate apărea la peste 4.000 m), abuzul de droguri, intoxicația cu monoxid de carbon, criza hipertensivă.

Factori de risc

Având în vedere că edemul cerebral este o potențială consecință a mai multor afecțiuni neurologice, nu există factori de risc direcți pentru dezvoltarea lui.

Pacienții mai tineri, la care nu se manifestă încă atrofia cerebrală (pierderea de țesut cerebral, ce apare odată cu înaintarea în vârstă), au din păcate șanse mai mari de a dezvolta forme mai grave, mai ales în cazul edemului cerebral difuz.

Simptome

Edemul cerebral poate fi asimptomatic, mai ales la debut, când încă se poate păstra echilibrul volumelor intracraniene sau se poate manifesta variat, în funcție de localizare și severitate. De asemenea, simptomele se pot suprapune peste cele provocate de afecțiunea care a cauzat edemul.

Edemul cerebral localizat într-o anumită zonă cerebrală poate da următoarele simptome:

• slăbiciune musculară;
• tulburări de sensibilitate sau de limbaj;
• tulburări de văz;
• crize epileptice.

În cazul edemului cerebral difuz pot apărea următoarele simptome:

• cefalee;
• greață și vărsături;
• tulburări de dispoziție (letargie sau agitație);
• stare de confuzie;
• afectarea nervilor cranieni (mai ales diplopie – vedere dublă);
• somnolență;
• comă sau chiar deces.

Diagnosticare

Diagnosticarea precoce a edemului cerebral și a cauzelor lui este esențială pentru prevenirea progresiei proceselor patologice și deplasarea structurilor cerebrale, cauzată de presiunea intracraniană.

Pentru evaluarea unui astfel de pacient, medicul va recomanda mai multe investigații:

• efectuarea examenului neurologic;
• analize de sânge;
• investigații imagistice (CT cerebral sau IRM cerebral, cu sau fără substanță de contrast);
• puncție lombară, în anumite cazuri.

În cazul creșterii presiunii intracraniene, poate fi necesară montarea unui dispozitiv intracerebral, pentru monitorizarea acesteia și evaluarea efectului pe care îl au măsurile terapeutice luate.

Tratament

Tratamentul edemului cerebral presupune, în primul rând, tratarea afecțiunii declanșatoare, prin mai multe metode:

• controlul tensiunii arteriale;
• corectarea tulburărilor metabolice;
• restabilirea fluxului de lichid cefalorahidian;
• rezecția neurochirurgicală a formațiunilor tumorale.

De asemenea, există și anumite terapii specifice pentru reducerea presiunii intracraniene, administrate preponderent în unitățile de terapie intensivă:

• administrarea de glucocorticoizi: are efect dovedit în edemul vasogenic, însă foarte limitat în cazul altor tipuri de edem, fiind chiar contraindicată în traume;
• poziționarea pacientului cu capul și gâtul mai ridicate față de restul corpului (la 30 de grade);
• terapie hiperosmolară sau hipertonică salină;
• sedarea profundă și hiperventilarea pacienților intubați.

Un tratament administrat mai ales în AVC-urile cu leziuni ischemice extinse la pacienții tineri este craniectomia decompresivă, în care se înlătură temporar o parte din craniu, permițând astfel țesutului cerebral să se umfle, fără a cauza compresie pe alte structuri vitale.

Prognosticului edemului cerebral este foarte variat și se află în strânsă legătură cu o multitudine de factori:

• severitatea și extinderea edemului;
• tipul afecțiunii cauzatoare;
• vârsta și comorbiditățile pacientului;
• rapiditatea cu care se face diagnosticul și se începe tratamentul.

De aceea, este deosebit de importantă evaluarea neurologică de urgență a pacientului cu simptome care se pot regăsi în manifestările edemului cerebral.

Complicații

Edemul cerebral poate declanșa o serie de complicații, printre care:

• dureri de cap și amețeală;
• tulburări cognitive;
• deficit neurologic permanent (ex: pareză, amorțeală);
• crize epileptice;
• în cazuri severe, chiar decesul.

Prevenție

Prevenirea edemului cerebral presupune luarea câtorva măsuri, precum:

• folosirea unei căști, atunci când practicăm sport și când mergem cu bicicleta, pentru a preveni vătămările cerebrale;
• menținerea sub control a tensiunii arteriale și a colesterolului, pentru a preveni bolile de inimă și accidentul vascular cerebral;
• purtarea centurilor de siguranță, atunci când mergem cu mașina;
• evitarea fumatului, pentru a reduce riscul de accident vascular cerebral.