Cauzele apariției afecțiunilor prostatei
Există trei afecțiuni majore pe care prostata le poate dezvolta:
- inflamația prostatei sau prostatita;
- hipertrofia benignă a prostatei;
- cancerul de prostată.
În continuare, vom discuta despre fiecare în parte.
Prostatita
Prostatita este o inflamație a prostatei întâlnită destul de des și la bărbații tineri. Deși cauzele ei nu pot fi întotdeauna identificate, aproximativ 10% din cazurile de prostatită sunt provocate de o infecție bacteriană.
Există trei tipuri de prostatită:
- prostatita acută bacteriană;
- prostatita cronică bacteriană;
- prostatidină - acest tip de inflamație nu este cauzat de bacterii.
Inflamațiile pot apărea nu doar ca rezultat al unor infecții urinare, dar și ca urmare a bolilor cu transmitere sexuală, în timp ce un stil de viață stresant poate să fie cauza apariției prostatidinei.
În general, prostatita se tratează prin administrarea antibioticelor, însă medicul poate recomanda chiar și intervenția chirurgicală în cazul în care bacteriile nu cedează acțiunii medicamentelor. Prostatidina se poate trata fie cu medicamente pentru relaxarea mușchilor, fie cu exercițiu fizic.
Hipertrofia benignă a prostatei
Cunoscută și ca adenomul de prostată, hipertrofia benignă a prostatei implica umflarea lobului central al prostatei până când acesta ștrangulează uretra. Gândește-te la un furtun de grădină pornit pe care calci cu piciorul și vei înțelege ce efect poate avea această boală asupra aparatului urinar.
Hipertrofia benignă este cea mai comună afecțiune a prostatei și este cel mai des dezvoltată de bărbații trecuți de vârsta de 50 de ani. Deși poate cauza obstrucție urinară și duce chiar la apariția pietrelor și infecțiilor la rinichi, adenomul de prostată nu este o cauză a apariției cancerului.
Una dintre cauzele umflării lobului central al prostatei poate fi un hormon numit dihidrotestosteron (DHT). Acest hormon este o variantă de testosteron care, deși are un rol important în dezvoltarea aparatului reproductiv, o cantitate excesivă a acestui hormon în organism poate duce la apariția adenomului de prostată și la căderea părului. Pentru a evita transformarea testosteronului în dihidrotestosteron este recomandată introducerea zincului în alimentație.
Tratamentul hipertrofiei benigne poate fi făcut prin:
- administrarea medicamentelor care blochează secrețiile hormonale;
- administrarea medicamentelor care pot relaxa mușchii prostatei și slăbi strânsoarea asupra uretrei;
- intervenție chirurgicală - cu ajutorul unui instrument numit resectoscop (introdus in uretra) medicul arde excesul de material glandular;
- tratament cu ultrasunete - chiar dacă este o metodă mai puțin invazivă, este mai dureroasă;
- tratament cu microunde - distruge termic excesul de țesut de prostată;
- dilatarea progresivă a uretrei cu ajutorul unui balon special;
- dilatarea progresivă a uretrei cu ajutorul unui arc numit stent.
Însă, doar jumătate dintre bărbații care sunt diagnosticați cu hipertrofie benignă a prostatei sunt nevoiți să și urmeze un tratament. Chiar dacă simptomele afecțiunii îți pot face viața incomodă, este bine să știi că adenomul nu îți va pune viața în pericol decât dacă este ignorat un timp foarte îndelungat.
Cancerul de prostată
Acest tip de cancer este foarte comun în rândul bărbaților, fiind al doilea cel mai răspândit după cancerul la plămâni. La fel ca în cazul hipertrofiei benigne, riscul dezvoltării acestui tip de cancer crește odată cu înaintarea în vârstă.
Deși este o boală care evoluează greu și rar provoacă moartea pacientului, cancerul de prostată nu prezintă simptome decât în stadiile avansate, determinând un diagnostic foarte târziu. Astfel, controlul urologic de rutină joacă un rol important în prevenirea cancerului; determinarea nivelului PSA, dar și un screening corect pot depista din timp anomalii ale glandei.
