Am citit despre cazul fetitei din Romania care a nascut la varsta de 10 ani, in Spania. Eu insami am fost oarecum un copil cu copil. Am ramas insarcinata la 14 ani si jumatate. Am nascut la 15 ani intr-un spital din Bucuresti. Tatal copilului meu este fiul unor prieteni de familie cu care am ramas prietena si acum, insa nu despre asta vreau sa va povestesc", ne spune Natalia, cititor MedLive.ro.
Am ramas insarcinata dupa primul contact sexual. Am inceput sa ma simt mai ciudat, dar nici nu mi-a dat prin cap ce se intampla. Credeam ca asa e la inceput, pana se obisnuieste organismul. Apoi am inteles si mi-a fost teama sa recunosc in fata parintilor. Mama si-a dat seama cand eram in luna a sasea si nu mai era nimic de facut. In timpul sarcinii m-am simtit ingrozitor. Ma simteam vinovata si singura. Cu prietenii nu ma mai vedeam, iar parintii se purtau rece cu mine. M-au ajutat dar s-au indepartat sufleteste. Stiu ca mult timp n-au acceptat ce se intampla.
Ma simteam rau tot timpul si nu stiam ce sa fac. La copil nu puteam sa ma gandesc aproape deloc, de frica. Am nascut prematur, cu cezariana, iar la nastere fetita mea a avut probleme de respiratie si de oxigenare. N-am putut sa o alaptez, iar in primii doi ani a stat mai mult prin spitale cu toata gama de bronsite si gripe. A inceput sa vorbeasca tarziu si a fost suspectata de o anumita forma de autism, insa s-a dovedit intr-un final din fericire ca nu e. Tot timpul ma gandeam la nasterea prematura si la ce-am facut. M-am invinovatit pentru toate problemele pe care le avea fetita mea si pentru ca nu realizasem ce consecinte are un joc care ni se paruse inocent.
Moral am fost la pamant cam doi ani. Dupa nastere nu imi doream decat viata mea inapoi. Mergeam in continuare la scoala dar nu vorbeam aproape cu nimeni. Cand fetita avea nici trei luni, aveam sentimentul de "ok, am vazut cum e treaba asta, nu imi place viata asta, acum vreau sa revina totul la normal". Dar normalul nu mai era ce stiam eu, era ce era. Fetita am acceptat-o cu adevarat abia dupa un an, cu ajutorul unui psiholog.
Fetita mea are acum aproape 11 ani. Zilele trecute mi-a destainuit ca e cam trista ca ea nu are un prieten, cum au colege de-ale ei. Traim intr-o lume in care totul se petrece surprinzator de repede si ma straduiesc, atat cat pot, sa ii raspund la toate intrebarile pe care le are, la nivelul varstei pe care o are. Nu cred ca mai e nevoie sa spun ca cel mai teama imi e ca fata mea sa nu treaca prin ce am trecut eu dintr-o prostie.
Natalia, cititoare MedLive.ro
Copii cu copii
Natalia ne-a scris dupa ce a aflat de cazul fetitei romance in varsta de zece ani care a nascut martea trecuta un bebelus sanatos, de 2,9 kg, intr-un spital din localitatea Jerez din Spania. Medicii se asteptau la o nastere cu complicatii, tinand cont de varsta extrem de mica a mamei, insa mama nu a avut nevoie nici macar de cezariana, precizeaza Diario de Jerez. Tatal copilului este un baiat de 13 ani, care locuieste in Romania. Bebelusul locuieste acum in Spania, alaturi de mama lui si familia acesteia. Cazul este anchetat de reprezentantii serviciului de asistenta sociala, care stabilesc daca familia fetitei se poate ingriji de bebelus.
Ce inseamna din punct de vedere medical o nastere la zece ani
Din punct de vedere anatomo-fiziologic, mama nu este perfecta pentru procreere in acest moment, explica dr. Mihaela Steriu, medic primar obstetrica-ginecologie. Maturizarea psiho-somatica, staturala, genitala nu este definitiva, ci in curs de perfectionare. Organele genitale nu sunt complet formate nici ca functie, nici ca arhitectura. Este vorba de o fragilitate caracteristica varstei, fragilitate care se va manifesta in viitor prin dezvoltare incompleta a acestei fetite.
Din punct de vedere psihic, ea iarasi nu este pregatita sa fie mama, pentru ca este inca un copil si probabil considera ca are o papusa, are o jucarie, nu are de-a face cu o fiinta vie. Organismul mamei se va reface la fel ca organismul oricarei femei care a nascut dar, toate lucrurile astea au debutat brusc, deci ea nu ajunsese la maturitatea necesara pentru a ramane insarcinata si mai ales sa nasca, nasterea fiind un fenomen care, desi este fioziologic, implica foarte mult consum din partea organismului.
Exista risc si pentru fat. Pe de-o parte este riscul de accident genetic. Copilul provine dintr-un organism imatur. La varste extreme se pot petrece foarte usor accidente genetice, deci nu stim daca fatul este complet din punct de vedere cromozomial. In alta ordine de idei, glanda mamara probabil nu este suficient dezvoltata ca sa poata sa hraneasca acest copil cu lapte de san. La acestea se adauga partea de crestere, educatie, ingrijire.
Citeste si 500.000 de tineri se imbolnavesc zilnic de o boala cu transmitere sexuala. Parfumul si epilarea, mai importante decat contraceptia
