Ar trebui sa ne ingrijoreze greutatea corporala prea mica sau prea mare a copiilor?

Greutatea corporala scazuta persistenta a copiilor mici ar putea, conform datelor unui nou studiu, creste riscul aparitiei anorexiei nervoase. De asemenea, o greutate prea mare nu este indicata, fiind crescut riscul altor tulburari de alimentatie, precum bulimia nervoasa, mancatul compulsiv si comportamentele de purjare (inducerea varsaturilor sau folosirea in exces a laxativelor diuretice).

Indicele scazut al masei corporale la copii, incepand cu varsta de doi ani pentru baieti si de patru ani pentru fete, poate reprezenta un factor de risc pentru dezvoltarea anorexiei nervoase la adolescenta. Studiul a fost publicat in ”Journal of the American Academy of Child and Adolescent Psychiatry” si s-a bazat pe analiza datelor a 1.502 de persoane care au participat la o cercetare anterioara din Regatul Unit.

”Pana in momentul actual, au existat foarte putine informatii care sa ne ajute sa identificam copiii care ar putea avea un risc crescut de tulburari de alimentatie in adolescenta. Cresterea copiilor a fost monitorizata in timp, iar astfel am putut sa concepem un profil de avertizare timpurie care sa semnalizeze copiii cu risc”, explica Zeynep Yilmaz, autorul principal al studiului.

Acest lucru ar insemna ca pediatrii sa fie atenti la fiecare modificare a greutatii copiilor. Totusi, ar fi unica modalitate prin care s-ar putea depista din timp semne ale anorexiei nervoase. Acelasi lucru este valabil si pentru cei care au o greutate prea mare, singura diferenta fiind ca ei sunt predispusi catre alte tulburari de alimentatie, cum ar fi bulimia nervoasa, mancatul compulsiv si comportamentele de purjare.

Desi tulburarile de alimentatie sunt de natura psihiatrica, specialistii evidentiaza necesitatea de a lua in considerare si factorii de risc metabolic, alaturi de componentele psihologice, socio-culturale si de mediu.

Diferentele in greutatea corporala a copiilor care au dezvoltat tulburari de alimentatie in adolescenta au inceput sa apara la o varsta foarte frageda, prea devreme ca sa fie cauzate de presiuni sociale sau de diete. O explicatie ar fi ca factorii metabolici care stau la baza, care sunt influentati de genetica, ar putea cauza aceasta predispozitie.

”Rezultatele noastre demonstreaza ca sunt mai multi factori care cauzeaza tulburarile de alimentatie. Este necesara dezvoltarea unor instrumente de detectare timpurie care sa devina parte a controalelor de rutina facute de pediatrii. Cu cat problema este identificata mai devreme, cu atat mai repede poate fi gestionata cu ajutorul familiei”, concluzioneaza Nadia Micali, de la Universitatea din Geneva.

Sursa: www.eurekalert.org