Auzul este unul din simturile care ne tin in contact cu lumea inconjuratoare, inca din viata intrauterina. La bebelusi, auzul este esential pentru invatarea limbii materne, dar si la stimularea creierului. Oamenii se bazeaza pe el pentru a putea comunica, pentru a se feri de pericole, pentru a interactiona. Deficientele auditive conduc la limitari si disfunctionalitati in dezvoltarea limbajului, influenteaza negativ asimilarea de informatii din mediu si au impact asupra organizarii memoriei si capacitatii de adaptare.
Deficienta de auz este o problema extrem de complexa, atat din punct de vedere medical, cat si psihologic si social. Scaderea capacitatii auditive atrage dupa sine dificultati de acceptare, identitate si imagine de sine.
Cauzele care duc la scaderea capacitatii auditive sunt diverse, de la boli ereditare la expunerea indelungata intr-un mediu poluat fonic, folosirea unor antibiotice care agreseaza nervul auditiv, traume sonore, otoscleroza, scufudarile la adancimi mai mari de sase metri, inaintarea in varsta.
Cum recunoastem semnele unui auz deficitar
Diagnosticul hipoacuziei se bazeaza pe un examen al urechii, completat de o serie de explorari ale functiei auditive, pentru a evalua gradul pierderii auzului. Pentru adulti, diminuarea capacitatii auditive este un fenomen usor de identificat. Este necesar un consult de specialitate daca:
- observati ca nu intelegeti ceea ce vi se comunica, sau rugati frecvent interlocutorul sa repete unele cuvinte;
- aveti dificultati in intelegerea unor conversatii, in anumite circumstante (de exemplu, dupa o sedinta rugati colegii sa va repete anumite fragmente de discutie, pe care nu le-ati inteles);
- vi se pare ca din ce in ce mai multe persoane cu care interactionati nu vorbesc clar sau vorbesc incet;
- simtiti frecvent nevoia de a da mai tare sonorul la radio sau televizor;
- aveti tendinta de a urmari buzele interlocutorului pentru a intelege ce va comunica, mai ales daca discutia are loc intr-un spatiu public sau intr-un mediu zgomotos;
- sesizati cu dificultate sau deloc zgomotele de fond produse la distanta;
- aveti dificultati in urmarirea unei discutii la care participa mai mult de 34 persoane;
- sesizati ca uneori va pierdeti echilibrul sau aveti tulburari de orientare in mediul inconjurator.
La copii, deficientele de auz sunt, in primul rand, identificate prin semne generale. Acestea pot fi recunoscute atat de familie, cat si de persoanele implicate in ingrijirea si dezvoltarea copilului. Hipoacuzia este cu atat mai dificil de detectat cu cat copilul este mai mic, de aceea, trebuie sa fiti atenti la felul in care reactioneaza si se comporta copilul in anumite situatii, cum ar fi:
- copilul nu reactioneaza sau reactioneaza doar partial la sunete;
- apar intarzieri in dezvoltarea limbajului;
- copilul are tendinta de a se apropia foarte tare de sursa de unde provine sunetul (de exemplu de televizor);
- nu vorbeste clar;
- nu reactioneaza cand este strigat;
- are o atentie scazuta si o capacitate scazuta de a participa la jocurile si lectiile interactive (la scoala sau gradinita).
Daca simtiti ca auzul este slabit sau daca remarcati la copil comportamente care pot sugera deficiente de auz, consultati cat mai repede un cabinet de specialitate si nu ezitati sa cereti sfatul celor in masura sa va ajute.
