PEDIATRIE

03 Aprilie 2012

Bebelusii aristocrati si psihologia parintilor lor

scris de

Stroescu Vlad

A venit vremea sa ma bucur ca un copil de lucruri noi, cum ar fi mersul la un targ pentru bebelusi. M-am dus asadar la Babyboom, intr-un hangar maret in buza aeroportului, si tare m-am mai bucurat. Am zburdat de la o taraba la alta, minunandu-ma de ultimul model de clips de suzeta sau de buiota cu samburi de visine, si am plecat cu bicicleta incarcata de obiecte moi si intens colorate.

Bebelusii aristocrati si psihologia parintilor lor

dr. Vlad Stroescu

Cea mai mare taraba de la targul pentru bebelusi e cea unde se vand carucioare Inglesina. Daca sunteti parinti si n-ati auzit de Inglesina, traiti probabil pe alta planeta si copilul dumneavoastra este un martian mic si verde. Carucioarele Inglesina sunt acele carucioare care costa cat trei salarii de medic. Sau cinci salarii de agent bancar. Sau salariul pe un an al unei casierite de la supermarket. Sau cat bicicleta lui Botezatu. Sau cat o roata de la bicicleta lui Th.Paleologu. Sunt obiecte de lux, cu allura nobila si victoriana, luxul autentic al tweedului captusit cu cristale Swarowsky. Le vedem peste tot in parc, si, daca avem la randul nostru copii, simtim cum tainic ne roade viermele invidiei. Copilul dintr-un astfel de carucior trebuie sa fie un aristocrat, un print, nu doar un printisor. Chiar si eu, cand scriu aceste randuri, ma simt invidios, si posesorul unui astfel de carucior, sau poate firma care le produce, ar putea invoca argumentul invidiei impotriva unei oarescare malitiozitati a textului de fata. Doar ca nu o sa o faca, pentru ca invidia ce o resimt chiar acum este exact efectul scontat. Daca mi se va spune esti invidios, tonul va fi unul satisfacut, si nu plin repros. In realitate, nu stim cu siguranta in ce carucioare stau copiii aristocrati. Asta pentru ca parintii lor ii plimba rareori prin parcul IOR, preferand sa dea instructiuni guvernantei sa ii scoata la aer la marginea lacului de pe mosia personala presupun. Din cate date avem, poate nici nu exista aristocrati de-adevaratelea. Stim insa ca aspirantii la aristocratie isi vor lua sigur un Inglesina. Sau cinci sa fie. Si se vor plimba cu ele in vazul oamenilor de rand, small folk, les villains. Les nouveaux riches sunt de altfel adeptii psihologiei behavioriste radicale. Desi poate nu toti l-au citit pe B.F.Skinner, ei stiu ca comportamentul il face pe om, si nu viceversa. Vrei sa fii un artistocrat? E suficient sa-ti cumperi un carucior Inglesina, pentru ca asta fac artistocratii. Toti ceilalti te vor vedea ca pe un aristocrat, si atunci vei fi unul, pentru ca simpla ta existenta e nesemnificativa daca nu se reflecta in ceilalti. Printului din scutece nu-i va pasa, deocamdata, cu ce carucior il plimbi in Plumbuita, sau la mall, dar, in timp ce isi molfaie elementar suzeta, deja primele notiuni ale acestei lectii de viata ii vor fi inoculate: nu existi fara ceilalti, macar ca ai nevoie de ei ca sa te simti bine pentru ca ei nu au Inglesina. Fara picatura icterica de invidie din privirile lor nu ai de unde sa stii cat valorezi. De dispretul fata de tine insuti scapi dispretuindu-i pe ceilalti. Nu ca parintii ar vrea sa-i invete ceva pe copii cu ajutorul unui carucior. Rationalizarea noastra, de parinte, este: vreau ce-i mai bun pentru printisorul meu. Nu trebuie sa ai un IQ mai mare de 80 ca sa realizezi ca pe printor nu-l intereseaza marca de carucior si ca e la varsta minunata cand in bratele mamei e mai bine decat pe bancheta de piele de pui de gazela a ultimului model de Mercedes. Nu trebuie sa fii un geniu ca sa recunosti ca iti iei caruciorul pentru tine insuti, ca iti folosesti propriul copil ca pe un pretext de a-ti afirma tu insuti dispretul pseudoaristocratic fata de restul parintilor, ca faptul ca ai facut imprumut la banca/bunici/camatari ca sa poti impinge prin SunCityMallPlaza atelajul vintage tapetat cu perdelute elegante din organza nu este un sacrificiu pentru progenitura ta, ci o ofranda adusa propriului narcisism. Nu e niciun copil in ecuatia asta, nu e nimeni in afara de tine insuti. Cel putin, copilul e la varsta la care nu-i pasa nici de narcisismul tau. Deocamdata. Si da, mor de invidie. Si eu, care am auzit de carucioarele Inglesina, sunt in aceeasi oala cu tine. Pentru ca am auzit de ele. Pentru ca dau doi bani pe ce carucior impingi tu prin parcul Progresul. Pentru ca traiesc pe planeta asta si in orasul asta. Ma pregatisem sa torn tot discursul de mai sus in caz ca as fi fost abordat de vreunul dintre reprezentantii firmei, de la taraba. Evident, lucrul asta nu s-a intamplat (nu am eu fata de Inglesina). In plus, oricum eram ocupat sa scap de reprezentantul de la Zepter, care m-a fugarit prin tot hangarul, racnind dupa mine sa-i dau numarul de telefon ca sa-mi vanda niste oale extraordinare. Am plecat de acolo cu el agatat cu dintii de roata de la bicicleta.



©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.