MEDICAL UPDATES

08 Martie 2024

Blastocist: ce este și cum se obține

scris de

Dr. Vasile Ioana Virginia, Medic Primar.Chirurgie ginecologica laparoscopica, Histeroscopie, Colposcopie, Ecografie ginecologica si monitorizare sarcina, Ecografie 4D

Ilustrarea 3d a unui blastocist

Ce este un blastocist

Blastocistul este o grupare de celule divizate, provenite dintr-un ovul fertilizat și reprezintă stadiul precoce al unui embrion. Blastocistul se formează la aproximativ cinci - șase zile de la fertilizarea ovocitului de spermatozoid. Celulele blastocistului se divid și se separă în viitoarele structuri care vor forma fătul.

Stadiul de blastocist este important în procesul de fertilizare in vitro (procedura prin care un embrion este creat în afara organismului). Embrionii umani obținuți în afara organismului (în laborator) au o dezvoltare identică cu cea a embrionilor obținuți natural, în interiorul organismului, unde, până ating stadiul de blastocist (până la cinci zile), trăiesc în trompa uterină, după care migrează spre uter și se implantează în mucoasa uterului (endometru).

Etapele formării unui blastocist

Primul pas în formarea blastocistului este fertilizarea ovulului de spermatozoid, în urma căreia apare zigotul, o celulă care conține informația genetică de la ambii parinți. Zigotul se dezvoltă prin multiple mitoze (diviziuni) și, când ajunge la un stadiu compact de 8 - 16 celule, devine morulă. Până la acest stadiu de morulă, toate celulele, numite blastomere, sunt autonome. În interiorul morulei are loc un proces de diferențiere a celulelor în două tipuri:

  • celule embrioblastice, din care se va forma embrionul;
  • celule trofoblastice, din care se vor forma placenta și anexele embrionului.

În acest moment putem vorbi despre blastocist. Blastocistul prezintă doi poli, trofoblastul și embrioblastul, între care se va forma o cavitate care conține lichid, numită blastocel.

Cum se obține un blastocist în laborator

Primul pas în obținerea unui blastocist este prelevarea de ovocite de la femeie și spermatozoizi de la bărbat. În cadrul procesului de pregătire a pacientei pentru fertilizarea in vitro se administrează un tratament pentru stimularea ovarelor, cu scopul de a produce mai multe ovocite; acestea sunt prelevate/recoltate de la pacientă printr-o procedură care presupune o puncție ovariană ghidată ecografic, în urma căreia se prelevează, ideal, între 10 - 15 ovocite. Ovocitele prelevate sunt păstrate într-un mediu nutritiv.

Recoltarea spermei la bărbat se realizează fie prin masturbare, fie prin puncție testiculară; după recoltarea spermei se vor extrage spermatozoizii, printr-un proces efectuat în laborator.

Urmează apoi procesul de fertilizare, care presupune unirea ovocitelor cu spermatozoizii, pentru a se obține zigotul. Fertilizarea se poate realiza:

  • convențional: ovocitele sunt introduse în proba de spermă în condiții speciale, timp de 12 ore;
  • injectarea intracitoplasmatică a spermatozoizilor: un spermatozoid este introdus într-un ovocit, cu ajutorul unui ac fin.

Produsul fertilizării, zigotul, este plasat în condiții speciale de incubație, pentru a-i stimula dezvoltarea. O scurtă privire asupra dezvoltării embrionului ne-ar arăta următoarele:

  • ziua 2: ne așteptăm să vedem începutul diviziunii celulei unice (zigotul) în două celule, apoi patru celule și diviziunea continuă;
  • ziua 3: continuă diviziunea celulelor, iar embrionul începe să își modifice forma, devenind mai compact;
  • ziua 4: apar modificări importante ale embrionului, care se transformă în blastocist;
  • ziua 5: embrionul este acum blastocist - un embrion care a atins un anumit stadiu de dezvoltare, celulele au început să se diferențieze în celule care vor forma embrionul (fătul) și celule care vor forma placenta și anexele; în acest moment, dezvoltarea embrionului în laborator este completă și este pregătit pentru transfer.

Cum se determină calitatea embrionilor

În timpul procesului de fertilizare in vitro, embrionii creați în laborator sunt clasificați de echipa de embriologi. Această clasificare are scopul de a distinge calitatea bună, medie și proastă a embrionilor, pentru a alege embrionii de cea mai bună calitate. Aceste clasificări sunt subiective și fiecare clinică de fertilizare folosește o anumită nomenclatură.

Când discută despre calitatea embrionilor, embriologii se referă la aspectul acestora, însă există și alti factori care determină calitatea embrionului și care nu au legătură cu aspectul.

Conceptual, embrionii se divid într-o anumită secvență: o celulă devine două, două celule devin patru, patru celule devin opt și așa mai departe. În realitate însă, embrionii nu se divid sincronizat: putem găsi embrioni cu trei, cinci, șase, etc. celule. Un număr mai mic de celule nu semnifică un embrion de proastă calitate. De asemenea, pe măsură ce se divid, uneori, o mică porțiune din citoplasmă (interiorul celulei) se desprinde într-un fragment separat de celulă, care nu conține nucleu și, deci, nu este considerat o celulă. Embrionii care suferă multe fragmentații sunt dezavantajați.

Gradarea embrionilor se face folosind două criterii:

  • numărul de celule: este obiectiv;
  • aspectul microscopic: este subiectiv, se folosește un scor de la 1 - 4.

Un embrion bun va conține între șase și zece celule și va avea o șansă mai mare de a se dezvolta în blastocist decât un embrion cu mai puține celule.

Embrionii cu gradul 1 - 2,5 au cel mai mare potențial de a se transforma în blastocist. Un embrion cu gradul 3 poate fi de calitate bună, dacă are un număr mare de celule. Gradul 4 reprezintă embrionii cu celule de mărimi diferite și cu fragmentare moderată sau accentuată.

Gradarea blastociștilor este complexă și este un instrument pe care embriologii și medicii îl folosesc împreună cu vârsta pacientei, istoricul fertilității și alte informații, pentru a determina ziua optimă pentru transfer, numărul potrivit de embrioni pentru transfer și exact care embrioni să fie transferați.

Recomandări și teste necesare preimplantare

Testarea genetică preimplantare reprezintă testarea genetică a embrionilor înainte de implantarea lor în uter. Tehnica presupune analiza unor celule extrase din embrionii obținuți prin fertilizare in vitro. Aceste teste sunt recomandate pe baza consilierii genetice, atunci când există riscul de anomalii genetice. Costurile sunt ridicate pentru această procedură și există riscul de reducere a numărului de embrioni viabili.

Tehnica constă în extragerea dintr-un embrion a câteva celule (prin biopsie), care se vor analiza în vederea depistării anomaliilor genetice. Din celulele biopsiate se izolează ADN-ul; acesta este în cantitate foarte mică, motiv pentru care, înainte de a începe analiza propriu-zisă, este multiplicat printr-o metodă numită PCR (polimerase chain reaction). Fiind o investigație, testarea genetică nu îmbunătățește rata de succes a procedurii de fertilizare, comparativ cu situaţia în care nu se face testare genetică. Selectarea embrionilor în vederea testării nu garantează că aceștia se vor implanta și nici nu exclude alte anomalii genetice care nu au fost testate.

Pentru ca rezultatul testului să fie cât mai precis, extragerea celulelor se face la un stadiu de dezvoltare embrionară destul de avansat, pentru a asigura dezvoltarea în continuare a embrionului. Se recomandă ca testarea genetică să se facă la embrionii aflați în ziua a cincea, în stadiul de blastocist. Blastociștii biopsiați sunt apoi crioprezervați pentru a aștepta rezultatul analizei genetice.

Recomandări înainte de testarea genetică:

  • consiliere genetică;
  • indicație de la specialist;
  • testare genetică a ambilor parteneri.

Decizia de a efectua testarea genetică preimplantare este luată de cuplu împreună cu echipa medicală implicată în procedura de FIV.

Instrument medical pregatit pentru inseminare artificiala

Implantarea propriu-zisă

Embriotransferul este ultima etapă a procesului de fertilizare in vitro, în care embrionul obținut în laborator este plasat în uterul femeii. Transferul embrionar se poate realiza în două moduri, în funcție de stadiul de dezvoltare a embrionului:

  • transferul embrionului de trei zile: se efectuează după 72 de ore de la extragerea ovulelor, timp în care acestea au fost fertilizate într-un mediu de cultură de spermatozoizii partenerului; acest transfer este considerat varianta prin care embrionul ajunge repede în mediul intrauterin optim pentru dezvoltare;
  • transferul embrionului de cinci zile: în această fază, embrionul este în stadiul de blastocist; se consideră că blastocistul are o șansă mai mare de a fi normal genetic și de a se implanta în uter. Stadiul de blastocist facilitează selecția de către embriolog, acestuia fiindu-i ușor să selecteze embrionii cu probabilitatea cea mai mare de a se dezvolta în continuare.

Tehnica prin care se realizează transferul embrionului este una simplă, cu durată scurtă (aproximativ 10 minute), nu este dureroasă și nu este necesară anestezia. Embrionul sau embrionii, împreună cu o cantitate mică de lichid, sunt aspirați într-un cateter moale, care este introdus prin cervix în uter, sub ghidaj ecografic, până la nivelul fundului uterin, unde este plasat conținutul cateterului.

Pacienta poate să își reia activitățile normale începând de a doua zi. Administrarea unui supliment de progesteron, pentru a pregăti uterul și a favoriza implantarea, este recomandată. Simptome normale după implantare pot fi: tensiune abdominală, crampe sau sângerări vaginale reduse cantitativ.

Vitrificarea embrionilor

Vitrificarea embrionilor reprezintă procesul de congelare a embrionilor. Embrionii de calitate obținuți după fertilizare, care nu vor fi introduși în uterul mamei, pot fi păstrați prin congelare sau vitrificare. Aceștia sunt depozitați în azot lichid (la - 196°C) și se pot folosi ulterior pentru o nouă sarcină. Acest lucru înseamnă că pacienta nu va mai urma un nou ciclu de stimulare ovariană și recoltare de ovocite. Embrionii sunt congelați într-un ritm rapid, ei vor fi protejați de substanțe care au rol protector și care împiedică formarea de cristale de gheață, ce pot duce la distrugerea membranei celulare în procesul de dezghețare. Embrionii vitrificați și apoi decongelați au o rată de supraviețuire de 95%.

Studiile au arătat că procentul de anomalii la embrionii vitrificați nu este diferit de cel al embrionilor proaspeți.

Vitrificarea se poate realiza pentru perioade lungi de timp.

În prezent există o tehnică de crioconservare a tuturor embrionilor obținuți într-un ciclu de FIV, numit „vitrify-all”, urmând ca transferul să se realizeze într-un ciclu ulterior, când se estimează că uterul este mai receptiv pentru a primi embrionul decât după stimularea ovariană.

 

Bibliografie

  1. “What Is Implantation Bleeding?” American Pregnancy Association, 19 Apr. 2022, https://americanpregnancy.org
  2. Kim, Su-Mi, and Jong-Soo Kim. A Review of Mechanisms of Implantation. Vol. 21, no. 4, 1 Dec. 2017, pp. 351–359, https://www.ncbi.nlm.nih.gov
  3. Artal-Mittelmark, Raul. “Stages of Development of the Fetus.” Merck Manuals Consumer Version, Merck Manuals, 5 May 2021, www.merckmanuals.com
  4. “Chemical Pregnancy - the Miscarriage Association.” The Miscarriage Association, 27 Oct. 2020, www.miscarriageassociation.org.uk
  5. Clark, Amander T, et al. Human Embryo Research, Stem Cell-Derived Embryo Models and in Vitro Gametogenesis: Considerations Leading to the Revised ISSCR Guidelines. Vol. 16, no. 6, 1 June 2021, pp. 1416–1424, www.ncbi.nlm.nih.gov
  6. Gardner, David K, and Alexandra J Harvey. Blastocyst Metabolism. Vol. 27, no. 4, 1 Jan. 2015, pp. 638–638, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  7. T. Hardarson, et al. The Blastocyst. Vol. 27, no. suppl 1, 3 July 2012, pp. i72–i91, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  8. Carson, Daniel D, et al. Embryo Implantation. Vol. 223, no. 2, 1 July 2000, pp. 217–237, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  9. Scientists, Alpha, and ESHRE Special. Istanbul Consensus Workshop on Embryo Assessment: Proceedings of an Expert Meeting. Vol. 22, no. 6, 1 June 2011, pp. 632–646, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  10. Munné, Santiago, et al. Fertilization and Early Embryology: Diagnosis of Major Chromosome Aneuploidies in Human Preimplantation Embryos. Vol. 8, no. 12, 1 Dec. 1993, pp. 2185–2191, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov



Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.