Spectrul FGNA variază de la simpla încărcare grasă a ficatului (steatoza hepatică), până la inflamația parenchimului hepatic și prezența leziunilor celulei hepatice (NASH- steatohepatită nonalcoolică), fibroză și progresie spre ciroză hepatică.
FGNA reprezintă una din cele mai frecvente cauze de afectare hepatică, în Europa prevalența variind între 20 și 30%.
Factori de risc
În majoritatea cazurilor, steatoza hepatică se asociază cu factori de risc metabolic precum obezitatea, diabetul zaharat tip 2 (DZ2), sedentarismul și dislipidemia; prezența acestora implică un risc crescut (de 4-11 ori) de a dezvolta ficat gras non-alcoolic.
Obezitatea (creșterea indicelui de masă corporală peste 30kg/m2), este cel mai documentat factor de risc. Se consideră că fiecare unitate în plus a indicelui de masă corporală (IMC) crește cu 5% riscul de steatoză hepatică. În paralel cu prevalența ridicată a obezității, DZ 2 este în creștere la nivel global.
FGNA se poate asocia cu hipotiroidia, hipopituitarismul, sleep apneea, osteoporoza și sindromul ovarelor polichistice.
Simptome
Afecțiunea este în general asimptomatică; atunci când apar simptome, acestea sunt nespecifice: astenie fizică, vagă senzație de disconfort localizată la nivelul hipocondrului drept (etajul superior abdominal).
Diagnostic
La majoritatea pacienților, diagnosticul este pus cu ocazia efectuării testelor de rutină. Dintre probele biologice, valorile transaminazelor hepatice (ALT, AST) sunt de obicei primele modificari decelate. Creșterea este în general moderată, de 1-4 ori peste limita valorilor normale. O valoare normală a transaminazelor nu exclude steatohepatita sau fibroza avansată. Gammaglutamiltranspeptidaza (GGT) poate fi de asemenea crescută. Pentru completarea bilanțului biologic, trebuie recoltat profilul lipidic (trigliceride serice, colesterol total, HDLc, LDLc), dislipidemia fiind prezentă la 20-60% din pacienții cu FGNA.
Este important să fie excluse etiologiile frecvente precum hepatitele virale, toxicele, precum și alte cauze mai rare, ca boala Wilson, hemocromatoza, hepatitele autoimune, deficitul de alpha-1 antitripsină.
Ecografia abdominală reprezintă metoda de primă intenție în evaluarea pacienților cu FGNA. Aceasta poate confirma prezența steatozei la pacienții cu suspiciune clinică de FGNA, la pacienții cunoscuți poate monitoriza severitatea steatozei, precum și apariția complicațiilor. Acuratețea diagnostică este mare pentru steatoza moderată sau severă (>80%), comparativ cu steatoza ușoară, în care modificările ultrasonografice sunt mai puțin evidente. Examenele CT sau RMN pot completa bilanțul diagnostic.
Pentru aprecierea gradului de progresie a bolii, sunt de utilitate testele non-invazive de stadializare a fibrozei hepatice, precum elastografia hepatică (ex: FibroScan®), ce măsoară rigiditatea hepatică sau testele biologice ce cuprind algoritmi specifici (ex: FibroMax®). În cazuri selecționate, când sunt neconcordanțe între testele non-invazive, sau când se suspicionează o altă cauză de afectare hepatică, se poate recurge la evaluarea histologică a unui fragment obținut prin biopsie hepatică.
Tratament
Nu există un tratament eficient demonstrat prin studii clinice pentru pacienții cu NASH. Pentru a reduce riscul precum și pentru a stopa progresia bolii, se recomandă alegerea unui stil de viață sănătos, bazat pe o dietă cu un continut scazut de grasimi animale si un procent ridicat de legume, fructe, cereale integrale, precum și mentinerea unei greutatăți normale prin efectuarea de exerciții fizice în mod regulat.
