medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Boala Lyme (borelioză)

Boala Lyme (borelioză)

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre borelioză

Borelioza sau boala Lyme este o infecţie produsă de bacteria Borrelia burgdorferi și, mai rar, de Borrelia mayonii. Ea se mai numește infecție Lyme sau boala căpușei și se transmite oamenilor prin mușcătura de căpușă din genul Ixodes. Totuşi, nu toate insectele sunt purtătoare ale infecţiei. În consecință, nu orice mușcătură presupune riscul de a dezvolta borelioză.

Boala Lyme este o afecţiune multisistemică şi implică, pe rând, pielea, inima, articulaţiile şi sistemul nervos pentru o perioadă de un an sau chiar mai mult.

Boala Lyme (borelioză)

Cauze

Principala cauză de apariție a boreliozei este muşcătura de căpuşă. Cele mai periculoase tipuri sunt cele din genul Ixodes ricinus sau căpușa comună în Europa. În schimb, în Statele Unite, pe coasta de Est, căpușa de căprioară (Ixodes scapularis) este foarte des întâlnită, în timp ce pe coasta de Vest ne referim la căpușa cu picioare negre (Ixodes pacificus).

Insectele imature, numite şi nimfe, cauzează majoritatea cazurilor de boală Lyme. Ele sunt foarte mici, de dimensiunea semințelor de mac, iar mușcătura lor este nedureroasă, astfel că oamenii nu își dau seama adesea că au fost mușcați, spre deosebire de căpușele adulte care sunt mai ușor de detectat și îndepărtat.

Factori de risc

Printre principalii factorii de risc pentru boala Lyme se numără:

  • petrecerea timpului în zonele împădurite sau cu iarbă înaltă;
  • pielea expusă (căpuşele se pot ataşa cu uşurinţă în zona încheieturilor şi acolo unde pielea este mai subţire şi neacoperită de haine);
  • animalele de companie (în special, câinii şi pisicile pot fi muşcate de căpuşe, iar apoi insecta să migreze la stăpân şi astfel să transmită boala).

Mușcătura de căpușă devine periculoasă atunci când insecta infectată cu Borrelia burgdorferi stă atașată mai mult de 24 de ore pe pielea persoanei pe care a mușcat-o. Cu cât este identificată și eliminată mai repede, cu atât scade riscul apariției boreliozei.

Simptome

Simptomatologia Lyme diferă în funcție de stadiul bolii şi există trei astfel de etape:


Stadiul I

În acest stadiu, infecția este localizată, durează între 3 şi 21 de zile și se manifestă prin eritem migrator la nivelul mușcăturii, în aproximativ 80% din cazuri. Acesta reprezintă o leziune cutanată care apare ca o pată roşiatică, rotundă sau ovalară și se extinde treptat. Marginile îşi păstrează culoarea roşiatică, în timp ce partea centrală, de regulă, se atenuează. În cazul leziunilor vechi se mai observă doar marginea sau segmente din ea. De regulă, leziunea este unică, asimptomatică, dar poate fi asociată şi cu:

  • senzaţie de arsură;
  • înţepătură;
  • semne de infecție acută (precum febră, durere de cap, dureri musculare şi dureri articulare).

După 5-30 de zile, eritemul migrator localizat devine cronic, fiind asociat sau nu cu fenomene de infecție acută.


Stadiul II

Apare într-un interval variabil, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni de la stadiul I,și prezintă manifestările unei infecții diseminate cu apariția de leziuni similare, dar mai mici. Eritemul se extinde și apar leziunile cutanate secundare diseminate. Se asociază cu:

  • febră;
  • frisoane;
  • cefalee (dureri de cap);
  • mialgii (dureri musculare);
  • artralgii (dureri articulare);
  • tuse seacă;
  • astenie (stare generală de oboseală marcată și prelungită);
  • inflamația ganglionilor, localizată sau diseminată.

De asemenea, alte simptome ale boreliozei în acest stadiu mai pot însemna:

  • afectare hepatică (hepatită) și neurologică în aproximativ 15% dintre cazuri, manifestată prin pareză facială sau afectarea nervilor periferici;
  • meningită (semne ale iritației meningeale – redoarea cefei, fotofobie);
  • encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, de atenție, de somn, de personalitate;
  • afectare cardiacă - implică tulburări de ritm, pericardită sau miocardită (inflamația pericardului sau a miocardului); pacientul poate resimți palpitații, dureri în piept, dispnee (respirație cu dificultate), amețeli, sincope.

Stadiul III

Reprezintă stadiul de infecție cronică persistentă care survine la un interval lung de la debutul bolii (luni, ani) și se caracterizează prin suferință multiorganică (afectare neurologică, cardiacă, hepatică, pulmonară, oftalmologică).

Boala Lyme (borelioză) 1

Diagnosticare

Persoanele cu mușcături de căpușe trebuie să se adreseze doctorului care tratează boala Lyme pentru un diagnostic. Inițial, pacienții care prezintă simptome de borelioză se adresează medicului de familie, iar acesta îi îndrumă spre un specialist.

Medicul poate pune diagnosticul pe baza datelor epidemiologice, precum: proveniența din zonă endemică, anotimpul cald sau profesia pacientului (dacă aceasta o meserie care presupune lucrul în pădure, parcuri, spaţii verzi, etc.). De asemenea, diagnosticul se bazează şi pe datele clinice, precum eritem migrator cronic și pusee de artrită care implică cel puțin două articulații mari și, uneori, afectarea sistemului nervos central sau afectare cardiacă.

Cele mai concludente, însă, sunt datele paraclinice. Acestea pot fi obținute prin:

  • evidenţierea spirochetei în leziunea eritemului migrator sau perilezional (numai în faza acută a bolii);
  • examene serologice prin determinarea anticorpilor de tip IgM (în faza acută), IgG (infecție cronică), IgA prin testele ELISA, imunofluorescenţă, urmat de Westernblot mai specific pentru a confirma diagnosticul atunci când probele de analiză sunt pozitive sau echivoce;
  • în cazuri speciale, poate fi efectuată o testare a reacției în lanț prin polimerizare (PCR) pe un eșantion, deoarece este o modalitate mai sensibilă de a detecta o infecție cu Borrelia. Dacă se efectuează testarea PCR și rezultatul este pozitiv, se indică o infecție cu Borrelia. Dacă rezultatul testului este negativ, atunci nu există nici o infecție sau nivelurile de ADN sunt prea mici pentru a putea fi detectate;
  • examene necomplementare specifice: VSH, leucogramă, proteina C reactivă, TGP crescute, electrocardiogramă, electro-encefalogramă, tomografie computerizată (CT) cerebrală, rezonanţă magnetică nucleară (RMN); examen neurologic, oftalmologic, examenul l.c.r., teste hepatice (TGP, TGO – crescute), anemie, LDH crescut, hematurie microscopică.

Tratament

Tratamentul bolii Lyme este stabilit de medicul infecționist. Vestea bună este că afecţiunea poate fi tratată, mai ales dacă este descoperită într-un stadiu incipient. Medicaţia presupune administrarea de antibiotic în doza și pe durata prescrisă de medic, în funcție de stadiul bolii.


Complicații

Deși boala Lyme răspunde bine la tratament, uneori simptomele persistă și după terminarea acestuia. Este ceea ce numesc specialiștii „sindromul bolii Lyme post-tratament” (PTLDS) sau boala Lyme cronică, şi apare la 10% dintre persoanele cu borelioză.

Principala complicaţie este reprezentată de astenie, care se asociază cu dureri musculare și dureri de cap severe, care poate persista ani de zile după încheierea tratamentului și poate fi confundată cu sindromul de oboseală cronică.

De asemenea, artrita și durerile articulare sunt trecute pe lista complicaţiilor post boala Lyme. Acestea afectează aproximativ 50% dintre pacienți. De cele mai multe ori, rigiditatea și durerile se simt la nivelul genunchilor, dar poate fi afectată oricare dintre articulații. La unii pacienții, acestea se remit dar, ca și în cazul asteniei, la un procent mic de persoane pot persista pentru o perioadă îndelungată.

Mulți oameni cu PTLDS au dureri de cap puternice și acuză probleme cu memoria de scurtă durată. Pacienții declară că au o senzație de amorţeală, furnicături, înțepături la nivelul membrelor inferioare și superioare și la nivelul feței.

O altă complicaţie se numește paralizia lui Bell, caracterizată de paralizia sau slabiciunea severă a mușchilor de pe o parte a feței. În consecinţă, producția salivară, a lacrimilor, precum și clipitul pot fi afectate de această formă de paralizie facială. Auzul sau vederea pot fi, de asemenea, afectate.

Boala Lyme, în sine, nu produce depresie. Dar a face față simptomelor care persistă mult timp după terminarea tratamentului poate fi dificil. Acest lucru poate provoca stres, anxietate și depresie. Consilierea este foarte importantă și poate oferi un sprijin suplimentar necesar în această perioadă stresantă.

Când simptomele bolii Lyme nu dispar după terminarea medicaţiei, uneori se administrează o altă schemă de tratament. Studiile arată o mică diferență între cei care au primit medicamente suplimentare în comparație cu cei care nu au primit. Unii specialiști susțin faptul că o cură nouă și prelungită de antibiotic poate aduce prejudicii microbiotei normale a corpului.

Prevenție

Deoarece prevenția este mai bună decât orice tratament, există o serie de măsuri foarte simple pe care persoanele care iubesc natura trebuie să le respecte dacă vor să petreacă timpul în zonele cu multă verdeață.

Căpușele se atașează foarte ușor pe piele, așa că specialiștii recomandă protejarea prin folosirea articolelor vestimentare cu mâneci lungi și a pantalonilor lungi, mai ales la începutul verii când apar căpuşele. Totodată, persoanele care dețin animale de companie nu trebuie să le permită accesul în zonele cu iarbă foarte înaltă. Este important ca după o ieșire în aer liber să se examineze pielea atât a adulților, cât și a copiilor sau a animalelor pentru a observa dacă există semnele unei mușcături de căpușă sau chiar căpușe în piele. Zonele de pe piele predispuse mușcăturii de căpușă sunt brațele, zonele din spatele genunchilor și a urechilor, dar și scalpul. Există soluții anti-căpușă care pot fi aplicate pe piele, dar și soluții pentru haine.

Este foarte important ca oamenii să fie bine informați despre cum se îndepărtează corect căpușele.

Pentru a îndepărta în siguranță o căpușă de pe piele este important să se țină cont de câteva reguli simple:

  • se folosește o pensetă fină sau un dispozitiv pentru îndepărtarea căpușelor;
  • se prinde căpușa de cap cu penseta sau cu dispozitivul respectiv cât mai aproape de piele;
  • este important să fie extrasă toată căpușa, nu doar corpul;
  • se trage uşor în sus, fără să fie strânsă sau zdrobită în acest timp căpușa;
  • se curăță locul mușcăturii cu un antiseptic sau cu săpun și cu apă.

Dacă nu sunt extrase toate elementele căpușei, pentru siguranță, se recomandă prezentarea la medic cât mai repede. Riscul de îmbolnăvire este unul redus odată ce căpușa a fost îndepărtată în siguranță.

Bibliografie

  1. “Lyme Disease.”Centers for Disease Control and Prevention, 19 Jan. 2022, www.cdc.gov
  2. “Lyme Disease.” Medlineplus.gov, National Library of Medicine, 2020, https://medlineplus.gov
  3. “Chronic Lyme Disease -- Complications.”WebMD, WebMD, 9 June 2014, www.webmd.com
  4. “Bell’s Palsy.”Hopkinsmedicine.org, 8 Aug. 2021, www.hopkinsmedicine.org
  5. “Tick Removal and Testing.” Centers for Disease Control and Prevention, 13 May 2022, www.cdc.gov
  6. “Ticks and Lyme Disease.” Hopkinsmedicine.org, 8 Aug. 2021, www.hopkinsmedicine.org
  7. Wright. “Diagnosis and Management of Lyme Disease.”American Family Physician, vol. 85, no. 11, 2012, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov
  8. “Lyme Disease | Doh.” Dc.gov, 2016, https://dchealth.dc.gov
  9. “Lyme Disease“. CDC. 2022, www.cdc.gov

Echipa medicală - Boli infectioase

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.