Boala Lyme (borelioză)

Cauze

Principala cauză de apariție a boreliozei este muşcătura de căpuşă. Cele mai periculoase tipuri sunt cele din genul Ixodes ricinus sau căpușa comună în Europa. În schimb, în Statele Unite, pe coasta de Est, căpușa de căprioară (Ixodes scapularis) este foarte des întâlnită, în timp ce pe coasta de Vest ne referim la căpușa cu picioare negre (Ixodes pacificus).

Insectele imature, numite şi nimfe, cauzează majoritatea cazurilor de boală Lyme. Ele sunt foarte mici, de dimensiunea semințelor de mac, iar mușcătura lor este nedureroasă, astfel că oamenii nu își dau seama adesea că au fost mușcați, spre deosebire de căpușele adulte care sunt mai ușor de detectat și îndepărtat.

Simptome

Simptomatologia Lyme diferă în funcție de stadiul bolii şi există trei astfel de etape:

Stadiul I

În acest stadiu, infecția este localizată, durează între 3 şi 21 de zile și se manifestă prin eritem migrator la nivelul mușcăturii, în aproximativ 80% din cazuri. Acesta reprezintă o leziune cutanată care apare ca o pată roşiatică, rotundă sau ovalară și se extinde treptat. Marginile îşi păstrează culoarea roşiatică, în timp ce partea centrală, de regulă, se atenuează. În cazul leziunilor vechi se mai observă doar marginea sau segmente din ea. De regulă, leziunea este unică, asimptomatică, dar poate fi asociată şi cu:

• senzaţie de arsură;
• înţepătură;
• semne de infecție acută (precum febră, durere de cap, dureri musculare şi dureri articulare).

După 5-30 de zile, eritemul migrator localizat devine cronic, fiind asociat sau nu cu fenomene de infecție acută.

Stadiul II

Apare într-un interval variabil, de la câteva zile şi până la câteva săptămâni de la stadiul I,și prezintă manifestările unei infecții diseminate cu apariția de leziuni similare, dar mai mici. Eritemul se extinde și apar leziunile cutanate secundare diseminate. Se asociază cu:

• febră;
• frisoane;
• cefalee (dureri de cap);
• mialgii (dureri musculare);
• artralgii (dureri articulare);
• tuse seacă;
• astenie (stare generală de oboseală marcată și prelungită);
• inflamația ganglionilor, localizată sau diseminată.

De asemenea, alte simptome ale boreliozei în acest stadiu mai pot însemna:

• afectare hepatică (hepatită) și neurologică în aproximativ 15% dintre cazuri, manifestată prin pareză facială sau afectarea nervilor periferici;
• meningită (semne ale iritației meningeale – redoarea cefei, fotofobie);
• encefalopatie – stări confuzionale, tulburări de memorie, de atenție, de somn, de personalitate;
• afectare cardiacă - implică tulburări de ritm, pericardită sau miocardită (inflamația pericardului sau a miocardului); pacientul poate resimți palpitații, dureri în piept, dispnee (respirație cu dificultate), amețeli, sincope.

Stadiul III

Reprezintă stadiul de infecție cronică persistentă care survine la un interval lung de la debutul bolii (luni, ani) și se caracterizează prin suferință multiorganică (afectare neurologică, cardiacă, hepatică, pulmonară, oftalmologică).

Tratament

Tratamentul bolii Lyme este stabilit de medicul infecționist. Vestea bună este că afecţiunea poate fi tratată, mai ales dacă este descoperită într-un stadiu incipient. Medicaţia presupune administrarea de antibiotic în doza și pe durata prescrisă de medic, în funcție de stadiul bolii.

Complicații

Deși boala Lyme răspunde bine la tratament, uneori simptomele persistă și după terminarea acestuia. Este ceea ce numesc specialiștii „sindromul bolii Lyme post-tratament” (PTLDS) sau boala Lyme cronică, şi apare la 10% dintre persoanele cu borelioză.

Principala complicaţie este reprezentată de astenie, care se asociază cu dureri musculare și dureri de cap severe, care poate persista ani de zile după încheierea tratamentului și poate fi confundată cu sindromul de oboseală cronică.

De asemenea, artrita și durerile articulare sunt trecute pe lista complicaţiilor post boala Lyme. Acestea afectează aproximativ 50% dintre pacienți. De cele mai multe ori, rigiditatea și durerile se simt la nivelul genunchilor, dar poate fi afectată oricare dintre articulații. La unii pacienții, acestea se remit dar, ca și în cazul asteniei, la un procent mic de persoane pot persista pentru o perioadă îndelungată.

Mulți oameni cu PTLDS au dureri de cap puternice și acuză probleme cu memoria de scurtă durată. Pacienții declară că au o senzație de amorţeală, furnicături, înțepături la nivelul membrelor inferioare și superioare și la nivelul feței.

O altă complicaţie se numește paralizia lui Bell, caracterizată de paralizia sau slabiciunea severă a mușchilor de pe o parte a feței. În consecinţă, producția salivară, a lacrimilor, precum și clipitul pot fi afectate de această formă de paralizie facială. Auzul sau vederea pot fi, de asemenea, afectate.

Boala Lyme, în sine, nu produce depresie. Dar a face față simptomelor care persistă mult timp după terminarea tratamentului poate fi dificil. Acest lucru poate provoca stres, anxietate și depresie. Consilierea este foarte importantă și poate oferi un sprijin suplimentar necesar în această perioadă stresantă.

Când simptomele bolii Lyme nu dispar după terminarea medicaţiei, uneori se administrează o altă schemă de tratament. Studiile arată o mică diferență între cei care au primit medicamente suplimentare în comparație cu cei care nu au primit. Unii specialiști susțin faptul că o cură nouă și prelungită de antibiotic poate aduce prejudicii microbiotei normale a corpului.