Bronzul - pro sau contra?

O vara stranie a navalit dupa o primavara cvasi-inexistenta. Am trecut de la ghiocei la tei in floare, de la cizme la sandale, de la palton la rochii cu bretele. Vad deja pe strada petece de piele arsa langa zone albe ca zapada. Daca incerc sa sfatuiesc pacientii sa reinceapa sa exerseze aplicarea cremei de protectie solara, primesc un raspuns in cel mai bun caz mirat Deja!? Stiti ca s-a constatat ca persoanele care au un obraz expus spre lumina prin natura profesiei (soferi, lucratori la birou in aceeasi pozitie ani de zile etc), au un risc mai mare de a face cancer de piele pe acel obraz? Studiul fost facut in Anglia, unde nu e chiar soare, intre noi fie vorba Despre ce vorbim? Vorbim despre un obicei care sa ne tina tot anul, oricat nu ne place ca textura cremelor de protectie solara e uneori vizibila. Producatorii fac eforturi, avem acum creme colorate, fonduri de ten si pudre cu protectie maximala, spayuri invizibile pentru barbati. Soarele e un drog, expunerea la ultraviolete ne creste serotonina, hormonul fericirii si ne face sa vrem si mai mult Soarele inseamna celebrarea vietii, in esenta sa, are rol sterilizant, distruge microbii din incaperi dar si de pe suprafata pielii. Stimuleaza productia de vitamina D, mai nou atat de adanc implicata nu doar in sanatatea osoasa ci si in procesele imune, si in echilibrul psihic. Sa nu confundam insa vacanta la soare cu bronzul. Bronzul e o forma de aparare a pielii de arsura solara. Cu cat se produce mai rapid e semn ca arsura a fost violenta, capabila sa agreseze ADN-ul celular si sa genereze displazii celulare si inmultire necontrolata. Vorbim despre renuntarea la bronz. E ca renuntarea la fumat. Are in spate amenintarea unei morti stupide, care poate fi prevenita. Rata melanomului creste in randul tinerilor si copiilor. Greu de explicat de ce- generatii la care se cumuleaza tare imunologice, expuneri necontrolate la soare de la varste fragedeDin pacate nu putem face nimic, doar reducerea expunerii inutile la soare, toate celelalte mecanisme determinante nu ne sunt accesibile. Scopul vacantelor, am mai spus-o, trebuie sa fie distractia nu bronzul Recunosc cinstit. Nici mie nu imi place sa ma dau cu crema. Generatia mea statea inca la soare la ora 14.00 cand eu eram studenta. Nu se auzise de creme de protectie, doar de uleiuri de bronzat. Dar dupa anii adolescentei cand furam tot soarele de 1 Mai ca sa apar prima ciocolatie din clasa mea, cand mi-am inceput specializarea in dermatologie si am invatat sa imi analizez alunitele, atrebuit sa scot patru care pareau periculoase. Din cele patru, doua aveau un grad semnificativ de displazie-cu alte cuvinte erau precancere. Acum ma bucur de soare de sub umbrela, admir stralucirea razelor pe valuri, nu ies de la umbra decat pana in ora 10.00 si dupa 17.00, trag chiulul de la crema zece minute dupa ce am intrat in apa, iar daca la sfarsitul vacantei mama ma priveste nemultumita si imi spune Nici nu se vede ca ai fost la mare ei bine, sunt satisfacuta. Pe de alta parte, neglijenta isi poate spune cuvantul la profesiile care impun expunere la soare ca si la impatimitii sporturilor in aer liber. Acestia trebuie sa isi aplice crema cum isi pune sudorul masca de protectie, cum isi atrange alpinistul coarda de siguranta. Trebuie sa fie un gest reflex, educat indelung incat sa il faci pe negandite. Azi, copiii nostri invata la scoala aceste gesturi simple, ne surprind cerandu-ne sa ii dam cu crema cand ies la joaca sau de sub umbrela. Ar fi pacat ca noi, adultii fara reflexe, sa le taiem elanul (cum am mai auzit pe plaja sau in parc), spunandu-le dispretuitor Lasa-ma cu prostiile astea!. Autor: Diana Placintescu, medic primar dermatolog Dermalife