MEDICINA GENERALA

17 August 2022

Alunițele: Ce sunt și cum le identificăm pe cele cu potențial cancerigen?

scris de

Soare Iulia, Medic Specialist Dermatovenerologie

Alunițele: Ce sunt și cum le identificăm pe cele cu potențial cancerigen?

Despre alunițe (nevi)

Alunițele reprezintă formațiuni tumorale benigne, variabile din punct de vedere microscopic și macroscopic. Pot fi congenitale sau dobândite și sunt localizate cel mai frecvent pe piele, dar pot să apară și pe mucoase sau fanere (unghii).

Majoritatea adulților prezintă nevi în număr variabil, de la câțiva până la câteva sute, iar dezvoltarea lor este un proces ce implică mai mulți factori, genetici și de mediu (predominant expunerea la UV).

Nevii congenitali sunt în număr mai redus, în timp ce nevii dobândiți se formează în primii 20 de ani de viață: debutează după vârsta de șase luni și au un „vârf” în jurul vârstei de 30 de ani. Pe măsura înaintării în vârstă, unele alunițe pot dispărea complet sau pot deveni elevate (mai proeminente) și mai puțin pigmentate.

Nevii au, de obicei, dimensiuni cuprinse între 2-6 mm, o culoare uniformă (uneori cu hipopigmentare perifoliculară), cu structură simetrică și sunt bine delimitați, pot fi roz, maro sau negri, pot fi plani sau elevați, de obicei rotund-ovalari. Cel mai frecvent, sunt distribuiți pe zonele fotoexpuse ale trunchiului și pe extremități.

Tipuri de alunițe

Nevii se clasifică după mai multe criterii:

În funcție de momentul apariției:

  • nevi congenitali: de mici dimensiuni (sub 1.5 cm), de dimensiuni medii (1.5 – 19.9 cm), de dimensiuni mari (peste 20 cm); pot fi: nev congenital paros, macule cafe-au-lait, nev Spillus, nev Ota, pată mongoliană;
  • nevi dobândiți.

În funcție de celulele din care sunt formați:

  • nevi non melanocitari: epidermici (liniari, sistematizați), nevi ai structurilor anexe (Becker – pată de dimensiuni mari, hiperpigmentată, cu fire de păr pe suprafață, sebaceu – pe scalp sau față, comedonian), nevi de țesut conjunctiv (colagenom, elastom, hamartom congenital de țesut muscular, fibromatoză congenitală, nev mucinos);
  • nevi melanocitari (cu pigment).

În funcție de tipul histopatologic:

  • nevi joncționali (proliferare la nivelul joncțiunii dermo-epidermice);
  • nevi dermici;
  • nevi compuși (prezintă componenta dermică și joncțională);
  • nevi micști.

În funcție de structura dermatoscopică:

  • nevi cu structură în rețea: joncționali și lentiginoși;
  • nevi cu structură globulară: congenitali, compuși și intradermici;
  • nevi cu structură stelată: Reed și Spitz;
  • nevi cu structură albastră omogenă: nevul albastru.

În funcție de culoare (dată de stratul pielii în care este prezent pigmentul):

  • nevi negri: pigmentul este depus în stratul cornos, superficial al pielii;
  • nevi maro: pigmentul se află în stratul bazal și în dermul superficial;
  • nevi gri: pigmentul este în stratul superficial al dermului;
  • nevi albaștri: pigmentul este depus în derm, până în stratul profund.

În funcție de localizarea specială:

  • facială;
  • acrală (palme sau tălpi);
  • subunghială;
  • mucoasă (orală, genitală, oculară).

În funcție de trăsăturile speciale:

  • cu halou: nev cu un inel periferic mai deschis la culoare;
  • Meyerson: cu un inel periferic eczematos, roșu și cu scuame;
  • hemosiderotic;
  • mixt;
  • recurent.

Majoritatea oamenilor cu mai multe alunițe prezintă un pattern special (model) care se referă la tipul dominant de alunițe (peste 30% dintre acestea) și e important să fie identificați acei nevi care nu se încadrează în tipar. Patternul alunițelor poate fi influențat de mai mulți factori:

  • vârsta: la prepubertate, alunițele au de obicei cu aspect globular, uneori cu structură centrală în rețea; în cazul adulților, nevii sunt mai frecvent reticulari sau micști;
  • fototipul cutanat sau culoarea pielii: persoanele cu piele deschisă la culoare și, implicit, cu fototip scăzut au alunițe deschise la culoare, cu pattern reticular; persoanele cu o nuanță mai închisă a pielii au alunițe maro închis, reticulare și cu hiperpigmentare centrală.

Legătura dintre alunițe și melanomul malign

Legătura dintre alunițe și melanomul malign

Importanța nevilor pornește de la potențialul lor de a se transforma în melanom și necesitatea identificării precoce a modificărilor care apar în structura lor. Aproximativ o treime dintre melanoame provin din nevi melanocitari benigni.

Incidența melanomului s-a triplat în ultimii 20 de ani și, chiar dacă reprezintă mai puțin de 5% din cancerele de piele, este unul dintre cele mai agresive tipuri de cancer, dacă nu e detectat în stadiu incipient. De aceea este importantă prevenția, identificarea persoanelor cu risc crescut și respectarea unor protocoale de supraveghere.

Există anumiți factori care cresc riscul apariției melanomului:

  • fenotipul: rasa albă, fototipul cutanat I sau II, vârsta avansată (peste 65 de ani), sexul masculin, părul deschis la culoare sau roșcat, ochii albaștri sau verzi;
  • factorii externi: expunerea prelungită și intensă la UV, istoricul de arsuri solare în copilărie, expunerea la solar, traiul în țările ecuatoriale;
  • antecedentele personale: istoric personal de melanom sau alt cancer de piele (epiteliom, carcinom), istoric personal de nev displazic, boala Parkinson, imunosupresie dobândită sau iatrogena (transplant de organe, HIV);
  • sindroamele genetice: albinism, xeroderma pigmentosum;
  • antecedente heredo-colaterale: rudă de gradul I sau II cu melanom sau sindromul nevilor displazici sau cu tumoră melanom-asociată (pancreas, rinichi, sân, plămân, sistem nervos central);
  • caracteristicile clinice ale pacientului: peste o sută de nevi tipici sau peste cinci nevi atipici dobândiți, sindromul nevilor displazici, pistrui sau lentigine în număr foarte mare, nev congenital melanocitar displazic (mai mare de 20 cm);
  • factorii genetici: mutații ale genelor BRAF, MITF, BAP1, CDK4, CDKN2A, polimorfism al genei MC1R.

Termenul de „nev atipic/ aluniță atipică” se referă la alunițele care prezintă criterii clinice sau histopatologice anormale sau alunițele care nu respectă patternul clasic al pacientului. Una din zece persoane are cel puțin o aluniță atipică, dar asta nu înseamnă că este vorba neapărat de un nev canceros.

Este important să ne putem autoevalua alunițele, pentru a putea identifica din timp eventuale riscuri. Pentru aceasta, trebuie să ținem cont de regula clasică „ABCDE” în identificarea alunițelor periculoase:

  • A – asimetrie;
  • B – borders (margini neregulate);
  • C – culoare neuniformă sau mai multe culori;
  • D – dimensiuni: mai mari de 6 mm;
  • E – evoluție.

La autoevaluare este important să analizăm tot corpul, cu atenție sporită către zonele pe care nu le vedem frecvent, către alunițele de pe cap, din palme sau tălpi, cele de pe mucoase sau unghii.

De asemenea, e important de verificat dacă alunița sângerează, are cruste sau provoacă mâncărime.

Este important de știut că nevii pot suferi unele modificări, fără să devină însă cancerigeni (ex: în primele trei luni după expunerea la UV sau în sarcină își pot mări sau micșora dimensiunea).

Când este necesar un consult dermatologic și ce investigații pot fi recomandate

Când este necesar un consult dermatologic și ce investigații pot fi recomandate

Un consult dermatologic și o evaluare dermatoscopică a alunițelor ar trebui făcute anual.

Orice modificare la o aluniță veche sau orice aluniță nou apărută cu evoluție bruscă trebuie analizată clinic și dermatoscopic de un medic dermatolog pentru un diagnostic cert în vederea excluderii unui cancer de piele.

Cea mai utilă metodă de analiză o reprezintă dermatoscopia. Aceasta presupune folosirea unui aparat denumit dermatoscop, prevăzut cu lentile de mărire și cu sursă de lumină. Aparatele mai performante sunt dotate și cu accesorii care fotografiază; imaginile alunițelor periculoase pot fi stocate, pentru a putea urmări ulterior evoluția leziunilor la diferite intervale de timp și pentru a putea surprinde momentul oportun pentru a interveni chirurgical (biopsie sau excizie).

Prevenția posibilelor complicații

Numărul de alunițe poate fi redus prin evitarea expunerii la UV, începând încă de la naștere.

Fotoprotecția trebuie aplicată în cantitate adecvată, corespunzătoare tipului de piele și vârstei, să acopere spectrul UVA, dar și UVB, să fie aplicată înainte de expunere și reaplicată la fiecare două ore sau în cazul îndepărtării de pe piele prin transpirație sau după baie.

 

Bibliografie

  1. “Moles - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
  2. “Melanoma Warning Signs and Images.” The Skin Cancer Foundation, 9 Aug. 2022, www.skincancer.org
  3. Hecht, Marjorie. “What Causes Moles to Suddenly Appear.” Healthline, Healthline Media, 31 Aug. 2018, www.healthline.com
  4. “Is It Normal to Get More Moles as You Get Older? - My Skin Centre.” My Skin Centre, My Skin Centre, 2022, https://myskincentre.com.au



Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.