Cercetatorii au descoperit ca oxitocina ii face pe tati mai implicati si pe sugari mai receptivi

O noua cercetare realizata la Universitatea Bar-Ilan din Israel de dr. Ruth Feldman s-a concentrat pe capacitatea oxitocinei de a facilita relationarea sociala in relatiile maritale si familiale si a constatat ca administrarea de oxitocina la tati creste angajamentul parental, acest lucru avand efecte si asupra copiilor lor. Oxitocina este o neuropeptida care joaca un rol important in formarea atasamentului. Studiile au aratat ca administrarea nazala de oxitocina creste increderea, empatia si reciprocitatea sociala. Cercetatorii au examinat daca administrarea oxitocinei la parinti imbunatateste procesele fiziologice si comportamentale care sustin angajamentul fata de copil si imbunatateste stilul parental. Ei au examinat daca efectele oxitocinei asupra comportamentului parintilor se extind si la procesele fiziologice si comportamentale ale sugarului. Au fost observati de doua ori 35 de tati si copiii lor de 5 luni, o data dupa administrarea de oxitocina si apoi dupa administrarea unui placebo. Parintii au primit spray-uri nazale intr-o camera, in timp ce copiii lor erau ingrijiti in alta camera. Dupa 40 de minute, tatii si copiii s-au reunit si au interactionat. Nivelurile de oxitocina din saliva au fost masurate la tati si copii inainte si dupa administrarea medicamentului. "Am constatat ca, dupa administrarea de oxitocina, nivelul de oxitocina din saliva la tati a crescut foarte mult si, in plus, cresteri similare au fost masurate la sugari. In aceste conditii, la tati s-a observat o crestere a atingerilor si a reciprocitatii sociale, iar la copil privire sociala si un comportament explorator mai puternic", a explicat Feldman. "Intrebarea care rezulta din acest studiu este daca exista o modalitate de a valorifica "puterea" oxitocinei pentru a promova angajamentul patern in familiile in care acesta este o problema.", spune dr. John Krystal, editor al Biological Psychiatry. Feldman a concluzionat: "aceste constatari au implicatii importante pentru un potential tratament la copiii mici cu risc pentru probleme sociale, inclusiv nou-nascutii prematur si fratii copiilor cu autism sau copii cu mame deprimate, fara a fi nevoie de a administra medicamente la un copil."