Constipația la copii și bebeluși

Despre constipația la copii și bebeluși

Constipația este definită prin eliminarea rară și dificilă a scaunelor. În ceea ce privește constipația la copii și bebeluși, aceasta are un impact important asupra calității vieții lor și a întregii familii, constituind una dintre cele mai frecvente cauze de adresabilitate la medicul de familie, la medicul specialist pediatru, dar și la medicul gastroenterolog pediatru.

Cauze

În cele mai multe situații, exceptând prima lună de viață (perioada de nou-născut), constipația nu se datorează unor condiții patologice, ea fiind funcțională. O posibilă tulburare primară a motilității colonice sau unele boli organice (megacolonul congenital idiopatic, boala Hirschprung) sunt cauze rare de constipație.

De obicei, constipația apare la copiii cu o dietă săracă în fibre alimentare. Ca urmare a unei „experiențe nefericite” cauzate de evacuarea unui scaun foarte dur și voluminos care a produs disconfort, durere la defecație sau chiar fisură la nivelul orificiului anal, pacientul amână decizia de a elimina un astfel de scaun. Această situație este ceea ce în medicină se numește „constipație psihologică” sau „psihogenă” (de cauză psihică), în care copilul blochează involuntar eliminarea scaunului, acest lucru plecând de la nivel mental.

În astfel de situații, nu este, în mod normal, afectată motilitatea colonică, însă, din cauza retenției succesive a materiilor fecale în rect care se dilată, acesta nu mai e capabil să genereze o undă de contracție suficient de puternică astfel încât să depășească presiunea sfincterului anal intern. În acest mod, se creează un cerc vicios care face ca eliminarea materiilor fecale să fie tot mai dificilă. Ca urmare, dacă nu se intervine la timp, constipația inițial acută se transformă în constipație cronică.

Factori de risc

Incidența cea mai mare a constipației apare în momentul inițierii defecației la toaletă, dar și în momentul începerii diversificării. Constipația apare la copiii în vârstă de 2 și 3 ani în cazul unor situații stresante cum ar fi: începerea grădiniței, schimbarea toaletei (vacanțe, tabere), schimbarea persoanei care îngrijește copilul. La aceasta se adaugă o dietă necorespunzătoare în ceea ce privește conținutul inadecvat în fibre alimentare.

Simptome

Numărul normal de scaune pe zi variază în funcție de vârstă.

Nou-născuții (prima lună de viață) pot avea, în medie, 4 scaune pe zi.

Sugarii (copiii cu vârste cuprinse între o lună și un an de viață) alimentați la sân pot avea scaun după fiecare alăptare, dar sunt perfect sănătoși și dacă nu au scaun în fiecare zi. Culoarea scaunului la sugari variază de la galben la auriu, are miros înțepător, iar consistența variază de la păstoasă la apoasă.

La sugarii alimentați cu formulă (lapte praf), numărul scaunelor pe zi variază. Culoarea poate fi între galben pal și maro deschis, iar consistența este mai mare decât la cei alimentați cu lapte matern.

De la vârsta de 4 ani, defecațiile copilului seamănă cu cele ale adultului, atât în ceea ce privește consistența, cât și culoarea, aceștia putând prezenta de la 3 scaune pe zi la 3 scaune pe săptămână.

Copiii cu constipație prezintă durere la defecație, însoțită sau nu (în special la copiii mai mari de 4 ani) de incontinență fecală (scaunul pătează chiloțelul). Pot să apară și dureri abdominale, inapetență, prezența sângelui proaspăt în scaun, iar la palparea abdomenului se poate simți scaunul neeliminat.

Diagnosticare

Diagnosticul de constipație este dat nu atât de frecvența scaunelor, cât în principal de consistența acestora.

Consultul medical care are în vedere patternul scaunului, alimentația pe care o primește copilul și evidențierea diverselor acțiuni ale părinților (laxative, manipulare rectală) în scopul de a induce mișcările intestinale sunt extrem de importante când există suspiciunea unui diagnostic de constipație.

Dacă există suficiente argumente pentru natura funcțională a constipației, de obicei, nu este necesară efectuarea de investigații suplimentare. Când schimbarea alimentației, a stilului de viață, administrarea medicamentelor prochinetice nu dau rezultatele scontate, este necesar un consult la medicul gastroenterolog pediatru. În această situație, se recomandă efectuarea de investigații suplimentare pentru confirmarea sau infirmarea unei posibile tulburări de motilitate primară colonică sau a unor eventuale cauze organice ale constipației. Dintre acestea, menționăm: ecografia abdominală (menită să excludă prezența unei formațiuni tumorale localizată în interiorul intestinului gros sau în afara sa), irigografia, manometria anorectală sau demonstrarea unei eventuale alergii la proteina laptelui de vacă.

Tratament

Tratamentul trebuie să aibă în vedere, în primul rând, măsurile igieno-dietetice: educarea sfincterului anal, acordarea unui timp optim pentru utilizarea oliței.

La copiii cu vârsta mai mare de 4 ani, trebuie instituit un program de „ședere” pe toaletă de 5 - 10 minute în următoarele condiții:

• după mese (deoarece reflexul gastrocolic se declanșează după mese);
• când prezintă crampe abdominale;
• când părinții observă la aceștia „poziții retentive”.

Se va nota ritmul defecațiilor într-un jurnal și se va institui un sistem de recompense pentru evacuările reușite. Întreruperea tratamentului constipației se va realiza treptat, după obținerea unui tranzit intestinal normal.

Atitudinea părintelui sau a celui care îngrijește copilul cu constipație este foarte importantă. Aceștia nu trebuie să umilească sau să pedepsească copilul care, din cauza lipsei eliminării scaunului și creșterii în dimensiune a părții din intestin în care acesta se acumulează, fără a mai exista o undă de contracție eficientă, ajunge să nu îl mai poate ține în interior pătând chiloțelul (encopresis).

Alimente recomandate

Regimul dietetic constă într-o dietă adaptată vârstei, cu hidratare corespunzătoare și consum de alimente cu conținut adecvat de fibre alimentare (un aport prea mare de fibre alimentare în dietă poate cauza dureri abdominale, gaze în abdomen și agravarea constipației).

Alimentele care combat constipația la copii:

• mierea de albine;
• prunele;
• perele (atât crude, cât și în dulceață);
• pâinea integrală;
• anumite legume (conopidă, varză, praz).

Se vor evita: morcovul, banana, orezul fiert, dulciurile rafinate care pot agrava constipația.

Tratamentul constipației este un tratament de lungă durată care presupune și folosirea de produse farmacologice cum sunt uleiurile minerale, supozitoare de glicerină, medicamente laxative conform indicației medicale.

Remedii pentru constipație

În contextul în care constipația a apărut recent (în urmă cu doar câteva săptămâni), este necesară instituirea unui regim alimentar corect (cantități suficiente de apă și fibre alimentare), precum și a unor măsuri de eliminare a stresului asociat defecației (susținere și înțelegere din partea părinților).

În general, constipația este asociată cu dezechilibre ale florei intestinale. Prin urmare, un remediu util în tratarea și prevenirea constipației îl constituie consumul de iaurt și utilizarea de probiotice care conțin bacterii, care refac flora intestinală, contribuind astfel la obținerea unui scaun mai puțin dur, mai ușor de eliminat.

În cazul în care copilul nu consumă suficiente alimente care conțin fibre alimentare, se pot folosi ca remedii preparate pe bază de fibre alimentare. Acestea, luate cu o cantitate suficientă de lichide, contribuie, de asemenea, la facilitarea eliminării scaunului.

Nu trebuie ignorată mișcarea: exercițiile fizice stimulează activitatea mușchilor de la nivelul intestinului și contribuie astfel la progresia bolului fecal.

Prevenție

Pentru a preveni recurențele de constipație, este necesară terapia de mentenanță care vizează măsuri dietetice, laxative și măsuri comportamentale.