AFECȚIUNI

27 Iulie 2023

Autismul (tulburarea de spectru autist): Cauze, simptome, diagnostic și opțiuni de tratament

scris de

Echipa medicală MedLife

Baietel cu autism intr-un cabinet de psihoterapie

Informații generale despre autism

Autismul, sau tulburarea de spectru autist (TSA), este un termen larg folosit pentru a descrie un grup de stări de neurodezvoltare.

Autismul este definit ca fiind o stare patologică manifestată prin ruperea legăturilor psihice cu lumea exterioară și intensa trăire a vieții interioare.

Aceste condiții sunt caracterizate de diferențe în comunicare și interacțiune socială. Persoanele cu TSA demonstrează, adesea, interese sau modele de comportament limitate și repetitive.

Autismul este o boală care afectează oameni din întreaga lume, indiferent de rasă, etnie, cultură sau mediul economic.

Potrivit statisticilor Centrelor pentru Controlul și Prevenirea Bolilor din SUA, autismul este diagnosticat mai des la băieți decât la fete. Un studiu din 2016, realizat pe copii de opt ani din 11 state din Statele Unite, a găsit un raport de 4,3 la 1, băiat-fată cu TSA.

Aceleași studii relevă faptul că diagnosticul cazurilor de autism este tot mai frecvent. Unii cercetători atribuie această creștere factorilor de mediu. Cu toate acestea, experții încă dezbat dacă există o creștere reală a cazurilor sau vorbim doar de diagnostice mai frecvente.

Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale este publicat de Asociația Americană de Psihiatrie, iar clinicienii îl folosesc pentru a diagnostica o varietate de tulburări psihiatrice. Cea mai recentă ediție, a cincea, a fost lansată în 2013. În acest manual sunt recunoscute, în prezent, cinci subtipuri diferite de autism:

  • Tuburare cu sau fără deficiență intelectuală însoțitoare;
  • Tulburare cu sau fără tulburări de limbaj însoțitoare;
  • Tulburare asociată cu o afecțiune medicală sau genetică cunoscută sau cu un factor de mediu;
  • Tulburare asociată cu o altă tulburare de neurodezvoltare, mentală sau comportamentală;
  • Tulburare cu catatonie (sindrom psihomotor, caracterizat printr-o stare de fixare a corpului în anumite poziții).

O persoană poate primi un diagnostic al unuia sau mai multor subtipuri.

Înainte de ultima ediție a Manualul de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale, persoanele cu autism primeau diagnostic de:

  • Tulburare de autism;
  • Sindromul Asperger;
  • Tulburare pervazivă de dezvoltare - nespecificată altfel;
  • Tulburare dezintegrativă a copilăriei.

Este important de reținut că o persoană care a primit anterior unul dintre aceste diagnostice, nu și-a pierdut diagnosticul și se va înscrie în paleta de tulburări de spectru autist.

Deși majoritatea persoanelor cu autism primesc diagnosticul în copilărie, mulți sunt diagnosticați și la vârsta adultă. Semnele de autism la adulți pot include dificultăți în a înțelege ce simt sau gândesc alții, precum și:

  • Anxietate extremă în situații sociale;
  • Dificultăți în a lega relații de prietenie și preferință pentru solitudine;
  • Comportament nepoliticos, contondent sau neinteresat de ceilalți, fără intenție;
  • Dificultate de exprimare a sentimentelor;
  • Dorința de a avea o rutină consecventă și anxietate atunci când rutina se schimbă;
  • Evitarea contactului vizual;
  • Probleme cu spațiul adecvat, cum ar fi apropierea prea mare de alte persoane.

Autismul la femei poate fi, uneori, diferit de autismul la bărbați. Multe femei învață să ascundă semnele autismului pentru a se „încadra” în societate prin copierea persoanelor care nu au autism. Femeile par să se descurce mai bine în situații sociale decât bărbații și prezintă mai puține semne de comportamente repetitive.

Pentru cei care suspecteză o tulburare de spectru autist este necesară adresarea către un medic specialist, care poate pune acest diagnostic. Deși există teste online de autism pentru adulți, doar un specialist instruit poate diagnostica afecțiunea.

Autismul este clasificat drept o dizabilitate, un handicap, iar persoanele cu tulburări din spectrul autist beneficiază de protecția și ajutorul statului. Persoanele cu autism pot primi anumite beneficii legate de acomodările oferite la locul de muncă, în școli și în zona de ajutor social.

În ultimii 20 de ani, cercetătorii au descoperit mai multe despre tulburarea din spectrul autist. Există, în continuare, cercetări active, în desfășurare, privind cauzele autismului, diagnosticul precoce, prevenirea și tratamentele acestei boli. Dacă bănuiți că anumite simptome ale copilului dumneavoastră ar putea avea legătură cu autismul, contactați un medic specialist care vă va ghida pentru a obține un diagnostic cert și pentru a începe cât mai curând tratamentul.

Care sunt cauzele apariției autismului

Cercetătorii nu cunosc cauzele primare ale tulburărilor de spectru autist, dar studiile sugerează că genele unei persoane pot acționa împreună cu aspectele mediului înconjurător pentru a afecta dezvoltarea, în moduri care conduc la TSA.

Potrivit studiilor efectuate, atât mediul, cât și genetica pot determina dacă o persoană dezvoltă autism. Deși au creat o mare dezbatere, cercetătorii au concluzionat că vaccinurile nu provoacă autism.

Care sunt factorii de risc ai apariției autismului

Unii factori de risc sunt suspectați ca fiind favorizanți pentru dezvoltarea tulburărilor de spectru autist:

  • un membru apropiat al familiei care este autist;
  • anumite mutații genetice;
  • Sindromul X fragil și alte tulburări genetice;
  • născut din părinţi mai în vârstă;
  • greutate mică la naștere;
  • dezechilibre metabolice;
  • expunerea la metale grele și toxine de mediu;
  • antecedente materne de infecții virale;
  • expunerea fetală la anumite medicamentele.

Care sunt simptomele autismului

Simptomele autismului devin, de obicei, clar evidente în timpul copilăriei timpurii, între 12 și 24 de luni. Cu toate acestea, simptomele pot apărea și mai devreme sau mai târziu.

Simptomele precoce pot include o întârziere evidentă a limbajului sau a dezvoltării sociale.

Ultima ediție a Manualului de diagnostic și statistică al tulburărilor mintale împarte simptomele tulburărilor de spectru autist în două categorii:

  • probleme de comunicare și interacțiune socială;
  • modele restrictive sau repetitive de comportament sau activități.

Pentru a fi diagnosticată cu autism, o persoană trebuie să experimenteze simptome din ambele categorii.

⮚ Probleme cu comunicarea și interacțiunea socială:

Tulburarea de spectru autist poate implica o serie de probleme de comunicare, dintre care cele mai multe apar înainte de vârsta de cinci ani.

Cronologia generală a simptomelor care trebuie investigate pentru a diagnostica un aspect TSA, este:

  • De la naștere: probleme la menținere a contactului vizual;
  • Până la nouă luni: nu răspund la numele lor;
  • Până la nouă luni: nu afișează expresii faciale care reflectă emoțiile (cum ar fi surpriza sau furia), nu prea plânge, când e timpul de somn nu doarme (stă cu ochii deschiși, dar nici nu plânge sau mișcă), când este pus la sânul mamei nu ia forma corpului mamei, nu se așează „natural” la sânul mamei, cum fac alți bebeluși;
  • Până la 12 luni: nu se implică în jocuri interactive de bază;
  • Până la 12 luni: nu folosesc (sau prea puțin) gesturi ale mâinii, cum ar fi fluturarea mâinii;
  • Până la 15 luni: nu împărtășesc interesele cu alții (ex.: nu arată cuiva o jucărie preferată);
  • Până la 18 luni: nu arată sau nu se uită unde arată alții;
  • Până la 24 de luni: nu observă când alții par triști sau răniți;
  • Până la 30 de luni: se implică în „jocuri de prefacere”, cum ar fi să ai grijă de o păpușă sau să te joci cu figurine;
  • Până la vârsta de 60 de luni: nu înțeleg noțiunea de jocuri pe rând.

În plus, copiii cu autism ar putea avea dificultăți în a-și exprima sentimentele sau în a le înțelege pe cele ale altora, începând cu 36 de luni.

Pe măsură ce îmbătrânesc, persoanele cu autism pot avea dificultăți în vorbire sau abilități foarte limitate de vorbire. Alți copii cu autism ar putea dezvolta abilitățile lingvistice într-un ritm neuniform. Dacă există un anumit subiect care este foarte interesant pentru ei, ar putea dezvolta un vocabular foarte puternic pentru a vorbi despre acel subiect însă ar putea avea dificultăți în a comunica despre alte lucruri.

Pe măsură ce copiii cu autism încep să verbalizeze, ei pot vorbi, de asemenea, pe un ton neobișnuit, care poate varia de la înalt și „cântător”, la vorbire tip robot sau fără inflexiuni.

Unii copii diagnosticați cu autism ar putea prezenta semne de hiperlexie, care implică abilități de citire dincolo de ceea ce se așteaptă de la vârsta lor. Copiii cu autism ar putea învăța să citească mai devreme decât colegii lor neurotipici, uneori încă de la vârsta de doi ani, dar tind să nu înțeleagă ceea ce citesc.

În timp ce hiperlexia nu însoțește întotdeauna autismul, cercetările sugerează că aproape 84% dintre copiii cu hiperlexie au aspecte ale tulburări de spectru.

Pe măsură ce interacționează cu ceilalți, copiii cu autism ar putea avea dificultăți în a-și împărtăși emoțiile și interesele cu ceilalți sau le este greu să mențină o conversație. Comunicarea nonverbală, cum ar fi menținerea contactului vizual sau a limbajului corpului, s-ar putea dovedi dificilă pentru ei.

Aceste provocări legate de comunicare pot persista pe tot parcursul vârstei adulte.

⮚ Tipare restrictive sau repetitive de comportament sau activități:

Pe lângă problemele de comunicare și sociale menționate mai sus, autismul include și simptome legate de mișcările și comportamentele corpului.

Acestea pot include:

  • mișcări repetitive, cum ar fi balansul, lovirea brațelor, învârtirea sau alergarea înainte și înapoi;
  • aranjarea obiectelor (cum ar fi jucăriile) în ordine strictă și frustrarea atunci când această ordine este perturbată;
  • atașamentul față de rutine stricte, cum ar fi cele din jurul orei de culcare sau de sosire la școală;
  • repetarea sistematică a cuvintelor sau frazelor pe care le aud de la cineva;
  • furie manifestată din cauza schimbărilor minore;
  • concentrarea obsesivă asupra părților obiectelor, cum ar fi roata unui camion de jucărie sau părul unei păpuși;
  • reacții neobișnuite la aportul senzorial, cum ar fi sunete, mirosuri și gusturi;
  • interese obsesive;
  • abilități excepționale, cum ar fi talentul muzical sau abilitățile de memorie.

Unele persoane cu autism pot prezenta simptome suplimentare, inclusiv:

  • mișcare, limbaj sau abilități cognitive întârziate;
  • convulsii;
  • simptome gastrointestinale, cum ar fi constipația sau diareea;
  • îngrijorare sau stres excesiv;
  • niveluri neobișnuite de frică (fie mai mari, fie mai mici decât este firesc);
  • comportamente hiperactive, neatente sau impulsive;
  • reacții emoționale neașteptate;
  • obiceiuri sau preferințe alimentare neobișnuite.

Unul dintre semnele distinctive ale persoanelor care suferă o tulburare de spectru autist este „stimming- ul”, termen folosit pentru a descrie comportamentele de autostimulare, care implică, adesea, mișcări repetitive sau vorbire.

De exemplu, cineva poate să bată din palme, să frece un obiect sau să repete o frază. Acest obicei de autostimulare este asociat cu persoanele cu autism, dar există și alte persoane care folosesc o formă de stimulare, care poate fi frecatul mâinilor sau rosul unghiilor, manifestări care fac parte dintr-o altă formă de afectare de natură psihologică sau psihiatrică.

Pentru persoanele cu autism, stimming-ul poate deveni un obstacol în viața de zi cu zi și se poate manifesta, uneori, și sub formă de vătămări fizice. Auto-stimularea, în cazul autiștilor, poate servi însă și ca un mecanism de adaptare util, pentru a face față supraîncărcării senzoriale sau pentru a depăși situații incomode, cărora nu știu cum să le facă față.

Piese de puzzle ca simbol al tulburarii de spectru autist

Modalități de diagnosticare

Există mai multe metode a de a diagnostica autismul, acestea implicând:

  • teste genetice;
  • evaluări psihologice și psihiatrice;
  • screeninguri de dezvoltare.

Academia Americană de Pediatrie a făcut chiar recomandare ca toți copiii să fie supuși unui screening de identificare a oricăror elemente de tulburare de spectru autist la vârsta de 18 și 24 de luni. Acest tip de screening poate ajuta la identificarea timpurie a TSA la copii, astfel încât ei să poată beneficia de diagnosticare precoce și de tratament.

Acest screening nu are valoare de diagnostic. Copiii care sunt testați pozitiv pentru elemente de tulburare de spectru autist nu trebuie neapărat să aibă afecțiunea. În plus, screening-urile nu identifică, întotdeauna, fiecare copil care este autist.

Lista de verificare modificată pentru autismul la copii mici este un instrument comun de screening pe care îl folosesc multe cabinete de pediatrie din SUA. Părinții completează un sondaj cu 23 de întrebări iar pediatrii pot folosi, apoi, răspunsurile pentru a ajuta la identificarea copiilor care ar putea avea șanse crescute de a dezvolta autism.

Alte screening-uri și teste pentru depistarea autismului includ:

  • testarea ADN pentru boli genetice;
  • evaluare comportamentală;
  • teste vizuale și audio pentru a exclude orice probleme cu vederea și auzul, care nu sunt legate de tulburarea de spectru autist;
  • screening de terapie ocupațională;
  • chestionare de dezvoltare, cum ar fi Programul de observare a diagnosticului pentru autism, ediția a doua.

Stabilirea diagnosticului se face, de obicei, de o echipă de specialiști. Această echipă poate include:

  • psihologi de copii;
  • terapeuți ocupaționali;
  • psihologi specializați pe probleme de vorbire și limbaj.

Fetita ce manifesta simptome specifice autismului

Opțiuni de tratament

Nu există „leac” pentru autism. Pentru unele persoane diagnosticate cu autism, terapiile de susținere și alte tipuri de abordări îi pot ajuta să se simtă mai bine sau să atenueze anumite simptome.

Multe abordări ale tratamentului autismului implică terapii precum:

  • terapie comportamentală;
  • terapie prin joc;
  • ergoterapie;
  • fizioterapie;
  • terapie logopedică.

Și alte tipuri de abordări terapeutice, precum tehnicile de meditație, meloterapia, terapia auriculară, terapiile senzoriale, masajele sau chiar anumite activități sportive pot ajuta unele persoane cu autism să gestioneze simptomele. La fel cum simptomele diferă de la o persoană la alta, și rezultatele diferitelor tipuri de terapii vor varia de la un autist la altul. Unii oameni pot răspunde bine la anumite abordări, în timp ce alții nu.

Tratamentul pentru TSA ar trebui să înceapă cât mai curând posibil după diagnostic. Tratamentul timpuriu pentru TSA este important, deoarece îngrijirea și terapiile adecvate pot reduce dificultățile persoanelor cu autism, ajutându-le, în același timp, să își dezvolte punctele forte și să învețe și noi abilități.

Persoanele cu autism se pot confrunta cu o gamă largă de probleme, ceea ce înseamnă că nu există un singur tratament perfect adaptabil pentru autism. Colaborarea apropiată cu specialiștii este cea mai importantă parte în scopul găsirii combinației potrivite de tratament și servicii, pentru a obține rezultate.

Medicii specialiști pot prescrie și medicamente pentru a trata simptomele specifice autismului. Cu ajutorul medicamentelor, o persoană cu TSA poate avea mai puține probleme cu:

  • iritabilitatea;
  • agresiunea;
  • comportamentul repetitiv;
  • hiperactivitatea;
  • problemele de atentie;
  • anxietatea și depresia.

Persoanele cu TSA trebuie să lucreze în permanență cu persoane specializate în furnizarea programelor de intervenții comportamentale, psihologice, educaționale sau de dezvoltare a abilităților. Aceste programe sunt adesea foarte structurate și intensive și pot implica și îngrijitorii abilitați, alături de membri ai familiei.

Aceste programe pot ajuta persoanele cu TSA să învețe abilități sociale, de comunicare și lingvistice, să reducă comportamentele care interferează cu funcționarea zilnică, să construiască abilități pe baza punctelor forte și să învețe abilități de viață pentru a trăi independent.

În ultimii ani, cercetările și practica în domeniul tratamentului autismului au dus la dezvoltarea multor servicii, programe și alte resurse, care sunt acum disponibile pentru a ajuta persoanele cu TSA.

Pentru a avea acces la toate serviciile de tratament ale autismului, părinții/îngrijitorii copiilor/persoanelor cu autism pot face următorii pași:

  • Contactați medici specialiști, organizații nonguvernamentale, școala sau grupuri de susținere a autismului pentru a afla despre programele speciale sau resursele locale.
  • Găsiți un grup de sprijin pentru autism. Împărtășirea informațiilor și experiențelor poate ajuta persoanele cu TSA și persoanele care îi îngrijesc să învețe despre opțiunile de tratament și programele legate de TSA.
  • Înregistrați conversațiile și întâlnirile cu medicii și terapeuții. Aceste informații vă pot ajuta atunci când este timpul să decideți ce programe și servicii sunt adecvate.
  • Păstrați copii ale rapoartelor și evaluărilor de îngrijire a sănătății. Aceste informații pot ajuta persoanele cu TSA să se califice pentru programe speciale.

Din ce în ce mai multe cercetări privind remediile alternative au apărut în zona de tratament a tulburărilor de spectru autist. Unele cercetările privind aceste tipuri de remedii sunt încă neconcludente, iar abordarea lor încă necertificată trebuie privită cu scepticism, pentru că unele pot fi periculoase.

Aceste remedii alternative includ:

  • vitamine în doză mare;
  • terapia de chelare, care implică eliminarea metalelor din organism;
  • oxigenoterapie hiperbară;
  • melatonina pentru a rezolva problemele de somn.

Înainte de a investi într-o terapie alternativă, părinții și îngrijitorii ar trebui să cântărească cercetarea și costurile financiare în raport cu eventualele beneficii. Dacă există îndoieli, cel mai bine este să discutați cu un profesionist din domeniu.

Poate dieta să aibă un impact asupra autismului?

Nu există o dietă specifică pentru persoanele cu autism. Cu toate acestea, unii susținători ai terapiilor alternative ale autismului explorează schimbările alimentare ca pe o modalitate de a ajuta la minimizarea problemelor comportamentale și la creșterea calității generale a vieții.

O bază a dietei pentru autism este evitarea aditivilor artificiali, care includ:

  • conservanții;
  • coloranții;
  • îndulcitorii.

O dietă pentru autism se poate concentra, în schimb, pe alimente integrale, cum ar fi:

  • fructe și legume proaspete;
  • carne slabă de pasăre;
  • peşte;
  • grăsimi nesaturate;
  • multă apă.

Unii susținători ai autismului susțin, de asemenea, o dietă fără gluten. Glutenul proteic se găsește în grâu, orz și alte cereale.

Acești susținători cred că glutenul creează inflamații și reacții corporale adverse la anumite persoane cu autism. Cu toate acestea, cercetările științifice nu sunt concludente cu privire la relația dintre autism, gluten și o altă proteină cunoscută sub numele de cazeină.

Cele mai eficiente terapii, care au prezentat dovezi palpabile, presupun sprijin comportamental precoce și intensiv. Cu cât un copil este înscris mai devreme în aceste programe, cu atât perspectivele lui vor fi mai bune.

Pentru că este o afecțiune cu elemente complexe, trebuie să țineți cont de faptul că este nevoie de timp pentru ca o persoană cu autism, indiferent că este un copil sau adult, să găsească programul de sprijin cel mai potrivit și de timp pentru ca tratamentul să dea roade și să amelioreze simptomele afecțiunii.

Complicații posibile

O gamă largă de afecțiuni fizice și mentale vin adesea împreună cu autismul. Aceste condiții pot include:

  • probleme de hrănire;
  • somn prost;
  • probleme gastrointestinale;
  • epilepsie;
  • tulburare cu deficit de atenție/hiperactivitate (ADHD);
  • anxietate și depresie.

Poate fi prevenită apariția autismului?

Nu puteți preveni autismul, dar puteți reduce riscul de a avea un copil cu această tulburare urmând anumiți pași:

  • Adoptaţi un stil de viață sănătos: asigurați-vă că vă consultați în mod regulat medicul, urmați o dietă nutritivă și faceți exerciții fizice regulate. Nu omiteți îngrijirea prenatală și luați vitaminele și suplimentele recomandate de medic.
  • Aveți grijă cu administrarea medicamentelor: consultați medicul despre medicamentele sigure și pe care nu ar trebui să le luați în timpul sarcinii.
  • Nu beți alcool în timpul sarcinii.
  • Faceți schema de vaccinare: faceți toate vaccinurile recomandate medic, inclusiv vaccinul ROR, înainte de a rămâne însărcinată. Acest vaccin poate preveni autismul asociat rubeolei.

 

Bibliografie:

  1. CDC. “What Is Autism Spectrum Disorder?” Centers for Disease Control and Prevention, 9 Dec. 2022, www.cdc.gov
  2. “Autism Spectrum Disorder.” National Institute of Mental Health (NIMH), 2023, www.nimh.nih.gov
  3. Cherney, Kristeen. “Everything You Need to Know about Autism Spectrum Disorder (ASD).” Healthline, Healthline Media, 3 Nov. 2021, www.healthline.com
  4. “Making a Positive Difference to the Lives of People with Autism | Autism Association of Western Australia.” Autism Association of Western Australia, 28 June 2023, www.autism.org.au/



Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.