Convulsiile la copii: cauze, simptome și tratament

Despre convulsiile la copii

Convulsiile la copii reprezintă o activitate anormală apărută la nivelul creierului, care poate produce modificări ale comportamentului, mișcărilor sau stării copilului. Cele mai frecvente convulsii la copii sunt cele febrile, descrise drept crize apărute în asociere cu o boală febrilă, fără a fi prezentă o afectare a sistemului nervos central.

Există două tipuri de convulsii febrile:

• simple: durează mai puțin de 15 minute și apar ca o singură criză convulsivă în cadrul aceluiași episod febril de boală. Majoritatea au o durată foarte scurtă, de unu – trei minute, predominant chiar mai puțin de un minut;
• complexe: au o durată de peste 15 minute, debut focal și sunt recurente în cadrul aceluiași episod de boală.

Cauze

Cea mai frecventă cauză de convulsie la copiii fără febră este epilepsia. Alţi factori care declanşează crizele sunt:

• febra mare (asociată cu o infecție);
• lipsa somnului;
• vaccinarea;
• hiponatremia (poate apărea datorită tratamentului cu diuretice);
• anumite medicamente;
• traumatismele cranio-cerebrale;
• bolile autoimune.

Convulsiile febrile la copii apar predominant în contextul infecțiilor virale:

• infecții aeriene de căi respiratorii superioare;
• gripă;
• otită;
• gastroenterite;
• pneumonii;
• infecții de tract urinar.

Cel mai mare risc pentru apariția convulsiilor febrile la copii îl are infecția cu virus herpetic uman 6 (roseola infantum) și infecția cu virusul gripal. În cazul vaccinării, riscul de convulsie apare frecvent pentru vaccinul DTP (diftero-tetanos-pertussis) și ROR (rubeolă, oreion, rujeolă).

Factori de risc

Principalii factori de risc pentru apariția convulsiilor la copii sunt:

• vârsta mică (majoritatea convulsiilor la copii apar între şase luni și cinci ani);
• istoricul familial (10% dintre rudele și părinții copiilor cu convulsii febrile au avut minimum un episod de convulsii febrile);
• vaccinarea;
• infecția virală;
• febra.

Simptome

În majoritatea cazurilor, convulsiile febrile survin în primele 24 de ore de la declanşarea unei boli asociate cu febră; cel mai important factor pentru apariția acestora este valoarea temperaturii, nu rapiditatea cu care crește.

Convulsia febrilă se descrie prin tremurături ale corpului, însoțite de pierderea conștienței. În anumite cazuri, aceste convulsii pot apărea izolat, pe o singură parte a corpului, sau localizate la un singur nivel (mâini, picioare, cap etc.). În alte cazuri, copilul poate deveni rigid (hiperton). La sfârșitul unei crize convulsive febrile, cel mic îşi revine, în general, complet în câteva minute, fără sechele sau afectare cognitivă.

Este foarte importantă prezentarea la medic la scurt timp după apariția unei convulsii febrile, chiar și în cazul în care aceasta a avut o durată foarte scurtă. Este necesară solicitarea unei ambulanțe și transportarea copilului la o unitate de primiri urgențe, în cazul în care convulsia durează mai mult de cinci minute sau dacă apar următoarele simptome:

• greață și vărsături;
• gât rigid;
• probleme de respirație;
• somnolență persistentă și constantă.

Diagnosticare

La majoritatea pacienților, în cazul în care convulsia a apărut în timpul febrei, respectiv în timpul unei infecţii, acestea nu necesită investigații suplimentare, concentrându-se doar pe cauza infecțioasă.

În anumite situaţii sunt, însă, necesare o serie de analize:

• puncție lombară: se efectuează în prezența semnelor de meningită (dureri de cap, vărsături, rigiditatea cefei) sau la orice semn de infecție intracraniană;
• EEG (electroencefalogramă): recomandă în cazul convulsiilor complexe, dar are valoare limitată în cazul convulsiilor febrile simple;
• teste de laborator de rutină: recomandate în cazul convulsiilor febrile complexe, dar și pentru identificarea etiologiei febrei;
• imagistică cerebrală (CT, RMN): nu este indicat a fi efectuată de rutină; poate fi utilă în diferențierea crizelor complexe simptomatice de cele cu predispoziție genetică.

Tratamentul convulsiilor febrile

Principala metodă de tratament este combaterea febrei cu toate antitermicele de care dispunem la momentul apariției convulsiei. Acestea vor fi administrate până în momentul sosirii ambulanței. În cazul în care criza continuă și la momentul sosirii medicilor, se vor lua următoarele măsuri:

• eliberarea căilor respiratorii prin poziționare în decubit lateral și aport de oxigen;
• tratament medicamentos;
• scăderea febrei cu antipiretice;
• înlăturarea cauzei febrei.

Complicații în cazul convulsiilor febrile

În cele mai multe cazuri, convulsiile febrile nu dau complicații. Acestea pot apărea, uneori, din cauza aritmiilor cardiace posibile sau din cauza infecției subiacente.

Riscul de recurență depinde de predispoziția genetică, de istoricul familial al rudelor de gradul I, de durata crizei sau de vârsta primei crize (recurențele multiple sunt mai frecvente la bebeluși).

Prevenție

Neavând complicații pe termen lung şi fiind evenimente acute, convulsiile nu necesită tratament pe termen lung sau profilaxie. Cu toate acestea, în cazul apariției repetate a crizelor, este necesară prezentarea la medic, pentru a stabili cauza exactă a acestora și pentru a stabili schema de tratament necesară prevenției.

Bibliografie:

1. “Febrile Seizure - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org
2. Xixis, Kathryn L, et al. “Febrile Seizure.” Nih.gov, StatPearls Publishing, 4 July 2022, www.ncbi.nlm.nih.gov