“Copilul meu isi suge degetul.” Vicii la inceput de viata
Sa va povestesc cum mi-am convins copilul sa se lase de supt degetul. Marturisesc ca am avut eu insami viciul asta pana pe la 4 ani; am renuntat la el numai inlocuindu-l cu rosul unghiilor. Tentativele de responsabilizare din partea parintilor au fost inutile. Mi-au explicat, m-au dat cu alifii puturoase, m-au rugat frumos, m-au certat, poate mi-au dat si peste mana, cand nu mai suportau sa vada gestul ala obseda(n)t. Degeaba. Am reusit sa-mi deformez dantura, am dintii inghesuiti. (Ilinca Timis, cititoare MedLive.ro) De obicei, suptul degetului este un gest mai degraba iritant pentru parinti decat daunator pentru copii. Potrivit datelor din literatura de specialitate, deformarile ireversibile ale maxilarelor apar daca suptul degetului continua si dupa varsta de 5 ani.
Textul a fost postat sub forma de comentariu in cadrul discutiei online pe tema problemelor dentare ale copiilor, cu dr. Raluca Baba, medic specialist stomatolog.
Este un gest involuntar spun psihologii nascut dintr-o nevoie personala, o lipsa, o angoasa, anxietate. Nu sunt anxioasa, dar in perioade mai dificile in viata imi mai rod cate o unghie
Daca copilul tau isi suge degetul in caz de plictiseala, poate ca are nevoie de mai multa activitate, in aer liber eventual. Poate nu e suficient de obosit sau, dimpotriva, vrea sa doarma si asta e modul lui de a se relaxa inainte de a adormi.
Micutii isi sug degetele inca din viata intrauterina; banuiesc ca e vorba de explorare la acel moment. Explorarea asta continua si dupa nastere, incluzand si alte obiecte din raza de actiune a bebelusului. Alaturi de degete, toate trec prin gura. Ma intreb cat de stresanti suntem cand le spunem de 100 de ori pe zi nu baga in gura sau pur si simplu extragem degete, jucarii, periute de dinti (sic!), chei sau telecomenzi din gurita lor.
Si acum exemplul fiului meu: alaptat fiind, pe la doua luni a inceput busc sa doarma intreaga noapte. Minune! am spus, gandindu-ma ca fata mea cea mare s-a trezit noaptea pana dupa un an. Am descoperit repede cauza: fiul meu substituia sanul cu suptul degetului si dormea lemn. Dimineata la trezire, era mort de foame si semi-isteric. Am rezolvat problema reluand programul obisnuit de hranire.
Ziua insa, in momente de plictiseala, mufa repede degetul. Am avut de ales intre a-l stresa gestual si a-l lasa in pace. La doua luni, cand nu are nici un dintisor, m-am gandit eu, nu ii poate stramba, si nici nu-si deformeaza maxilarul, cu conditia sa nu continue pe termen lung. Asa ca l-am lasat in pace, in voia lui, incercand sa ii ofer alternative mai interesante - un morcov, de exemplu. Mai aveam varianta suzeta (o alta forma de dependenta, in opinia mea), pe care a refuzat-o cu obstinatie si nici ca m-am suparat
Catre varsta de noua luni, am cules roadele. S-a lasat! Singur-singurel, fara nici o stradanie din partea noastra. A trecut un an de-atunci si, din fericire, nu-si aduce aminte de primul lui viciu si nici nu a dezvoltat altele. Disclaimer: pentru ca fiecare copil e unic, metoda mea nu se aplica universal. Ce mi se pare important insa este ca noi, ca parinti, obtinem rezultate mult mai bune fiind relaxati, corectand cat mai discret micile lor abateri, de orice gen.
Sa nu uit nu stiu daca sub varsta de 5-6-7 ani unui copil ii pasa ca i se stramba / cade / usuca / degetul, ca numai bebelusii fac asta (aici poti cel mult sa creezi un complex), ca nu e voie sau nu e frumos. Genul asta de remarci, dupa parerea mea, are efecte adverse.
Autor: Ilinca Timis, cititoare MedLive.ro
De obicei, suptul degetului este un gest mai degraba iritant pentru parinti decat daunator pentru copii. Potrivit datelor din literatura de specialitate, deformarile ireversibile ale maxilarelor apar daca suptul degetului continua si dupa varsta de 5 ani.
Sfatul specialistului:
- Medic stomatolog cu competente in Pedodontie (stomatologie pediatrica), dr. Raluca Baba: "Suptul degetului este un obicei vicios care poate pune mari probleme ulterior in dezvoltarea oaselor maxilarelor." In plus, impinsi de deget, dintii se vor dezvolta anormal, vor creste nealiniati. "Este important sa ajutati copilul sa renunte la acest obicei. Parintii care se confrunta cu aceasta situatie se pot adresa unui medic, chiar si stomatolog, cu pregatire psihologica. Acesta va putea indica o serie de tehnici utile."
- Pentru bebelus, suptul degetului este o modalitate de auto-linistire, de reducere a tensiunii, in momentele in care ii este foame, e trist, plictisit, neglijat, obosit sau suprasolicitat. In primul an de viata, majoritatea copiilor fac asta, ca ritual ce le asigura necesarul de afectiune si siguranta. Cu cat nevoile primare si afective ale copilului sunt satisfacute mai bine, cu atat mai repede va renunta la suptul degetului. Atentie: fiind un reflex natural, innascut, prezent inca din viata intrauterina, el va aparea intr-o anumita masura si la copiii ingrijiti.
- Pe langa degete sau pumn, orice obiect poate ajunge in gurita lor, pentru ca acesta este modul lor de a explora si de a cunoaste lumea din jur, invatand totodata sa faca diferenta intre ce este placut si ce nu. De asemenea, ei isi amelioreaza astfel tensiunile in gingie asociate eruptiilor dentare, care apar cu mult timp inaintea eruptiei propriu-zise.
- Circa 50% dintre copii renunta la suptul degetului inainte de implinirea varstei de un an. Ceilalti pot prelungi acest obicei chiar si pana la 6-7 ani, respectiv inceperea scolii.
- Riscurile pe care le presupune suptul degetului pe perioade lungi zilnic dupa varsta de 1 an: deformarea dentitiei, intarziere in dezvoltarea vorbirii (valabil si in cazul purtatorilor de suzeta), probleme de dictie generate de nealinierea dintilor, infectii ale degetului.
- Conteaza si modul in care copilul isi suge degetul: unii il lasa pur si simplu sa atarne in coltul gurii, altii il sug cu inversunare. In cel de-al doilea caz, este bine sa incepeti procesul de "dezvat" in jurul varstei de 4 ani.
Cum scapam de "primul viciu din viata copilului"
- Este important sa nu se exercite presiuni asupra copilului. Apostrofarile, ridiculizarea, insistentele, recompensele si pedepsele vor avea efectul advers: gestul se va manifesta mai accentuat. "Scoate degetul din gura", "nu mai baga mana in gura" si alte indemnuri similare se vor transforma la randul lor in factori stresori. Uita de ele. De asemenea, leucoplastul sau alte forme de infasurat degetul vor fi considerate de catre copil o pedeapsa nejustificata.
- Asteapta. De obicei, copiii renunta singuri la deget cand descopera alte modalitati de reducere a tensiunii. In timp ce un sugar flamand isi va suge degetul, un copil de 3 sau 4 ani ar putea pur si simplu sa caute mancare in frigider sau sa ceara o gustare parintilor.
- Identifica momentele in care apare suptul degetului. Daca se uita la televizor (recomandat in doze mici) si isi suge degetul, ii poti oferi "substitute" precum o minge moale anti-stres sau o papusa. Daca isi suge degetul cand este obosit, mareste-i programul de somn sau (re)introdu somnul de dupa-amiaza. Daca este suparat, ajuta-l sa iti transmita in vorbe ceea ce il deranjeaza. Daca reusesti sa identifici toate momentele-cheie, iti va fi mult mai usor sa ii distragi atentia, oferindu-i alternative.
- Pana la 3-4 ani: activitati, joaca, amuzament, intrucat copiii se plictisesc usor. Implica-l in activitati ce presupun folosirea ambelor maini - preparati impreuna biscuiti, de pilda, e o activitate pe care o vor adora si care merita curatenia generala de dupa; insirati paste fainoase pe sfori; lipiti frunze uscate pe cartoane; desenati; roaga-l sa te ajute in gospodarie, dandu-i sarcini simple; imbracati papusi, impachetati hainute samd.
- Dupa 5 ani: Copilul este suficient de matur sa inteleaga pilde si povesti care sa ii induca dorinta de a renunta la deget. Alege un moment propice pentru acest gen de discutii, perioade lipsite de evenimente noi sau stresante, in care copilul este calm, sigur pe sine. Climatul afectiv-emotional al familiei este important - echilibrat, fara stres, stari de tensiune sau certuri. La fel de important este ca ideea renuntarii constiente (pentru ca de multe ori pentru ei gestul este inconstient) sa vina de la copil, si nu de la noi. Iata mai multe variante, prima - inspirata de povestea Ilincai, menite sa "dea idei" celui mic:
- Pornind de la subiectul dintilor nealiniati, putem sa ii povestim celui mic cum dintii nostri s-au inghesuit pe langa deget si au crescut chinuiti.
- Cum "degetul nostru mare de la mana stanga e mai stramb decat fratele lui din cauza ca a locuit mult in gurita".
- Lauda pentru momente din evolutia lui: ii povestim despre cum a trecut de la pampersi la olita, cum a invatat sa manance si sa se imbrace singur samd.
Emma Olaru, MedLive.ro