Cum ar trebui să funcționeze o psihiatrie de urgență

Urmatoarele randuri se bazeaza pe propria mea experienta intr-un serviciu de psihiatrie de urgenta francez (la Spitalul de Urgenta din Metz), confruntata cu realitatile din sistemul sanitar romanesc. Urgentele psihiatrice sunt mult mai diverse decat s-ar putea crede. Si mult mai putin psihiatrice decat s-ar putea crede. Patologia psihiatrica institutionalizabila, adica marile boli psihice aflate in situatii de urgenta (psihoza florida, furorul maniacal, etc) reprezinta un compartiment relativ mic al urgentelor ce necesita un filtru psihiatric. Majoritatea cazurilor se afla intr-o zona medicala si sociala gri, cu care psihiatria are de-a face, dar asupra careia nu detine monopolul.

Citeste mai mult si comenteaza pe blogul specialistului psihiaru Vlad Stroescu.

dr. Vlad Stroescu

Actualmente, in Romania, lucrurile se intampla cam asa: - cineva cheama salvarea - salvarea se deplaseaza, dar daca persoana in cauza nu doreste sa fie dusa la spital, nu se intervine in niciun fel - daca situatia este intenabila, pana la urma anturajul va chema si politia, care intervine de abia intr-un al doilea timp, pierzandu-se timp pretios - salvarea duce pacientul (cu sau fara voia lui, adica plus/minus suportul politiei) fie la camera de garda de psihiatrie, fie la Urgenta. Decizia o ia medicul sau asistentul din echipajul de salvare. - daca pacientul ajunge direct la psihiatrie, nu poate beneficia, de regula, de niciun bilant medical de urgenta, pentru ca spitalele de psihiatrie nu sunt dotate pentru asa ceva. Intrucat agitatiile psiho-motorii au adesea o cauza non-psihiatrica (chiar daca pacientul are state vechi la psihiatrie), in cazul cel mai bun, psihiatrul de garda va reorienta pacientul, pierzandu-se din nou enorm de mult timp foarte pretios. Cazul cel mai rau este cel in care pacientul nimereste intr-un serviciu in care nu poate primi ingrijiri corespunzatoare, punandu-i-se viata in pericol. Cred ca fiecare psihiatru care a facut de garda intr-un spital de psihiatrie a fost martorul unor asemenea tragedii, si stie cat de greu e sa reorientezi un pacient care a apucat sa treaca pe la psihiatrie. - daca pacientul ajunge la Urgenta (asa cum este cazul, de exemplu, cu tentativele de suicid), el va avea nevoie, pe parcurs, sa fie vazut si de un psihiatru. Toate spitalele de urgenta din Romania ar trebui sa aiba macar un psihiatru. Exista spitale care chiar au, dar ele sunt o minoritate concentrata in marile orase. Chiar si in Bucuresti, exista astazi spitale de urgenta care nu au la dispozitie niciun psihiatru. - daca exista un psihiatru disponibil, acesta va examina pacientul, daca are timp si e disponibil, pierzand insa orice control asupra acestuia de indata ce el e externat. E insa probabil sa nu apuce sa vada pacientul: psihiatrii de la urgente nu au linii de garda, si un pacient nu sta niciodata prea mult la urgente. Iar numarul de pacienti care ar trebui sa fie vazuti este foarte mare. - daca nu exista niciun psihiatru, atunci putem spera ca medicul urgentist ii va recomanda pacientului sa consulte el un psihiatru, cand o putea. Eventual ii va face o trimitere catre un spital de psihiatrie. Imensa majoritatea a acestor pacienti vor fi pierduti pe drum. - pentru pacientii internati in sectii medicale si chirurgicale, care ar necesita consult de specialitate psihiatric, cu exceptia putinelor spitale care beneficiaza de psihiatru, pur si simplu nu ai ce sa faci, i.e., pacientul nu primeste toata ingrijirea de care are nevoie. Cum s-ar putea remedia toate obstacolele din calea unui pacient ce necesita ingrijiri psihiatrice de urgenta? Respectand urmatoarele principii: - toti pacientii trebuie sa ajunga mai intai la Urgente, niciodata mai intai la psihiatrie. Chiar si pacientii cunoscuti cu vechi tulburari psihiatrice, cu istoric de multe internari de urgenta la psihiatrie, carora li s-a recomandat o noua internare de urgenta, de catre un psihiatru din teritoriu. - in toate serviciile de primiri ale urgentelor din spitalele generale ar trebui sa existe asadar un departament de psihiatrie de urgenta si de legatura. - acesta ar trebui sa fie rezultatul colaborarii administrative dintre spitalul general si spitalul de psihiatrie, astfel incat, atunci cand un psihiatru al departamentului de urgenta pune indicatia de internare in spitalul de psihiatrie, aceasta sa se faca automat, fara pasul suplimentar al examinarii la camera de garda din spitalul de psihiatrie. In mai putine cuvinte: camera de garda de psihiatrie ar trebui transplantata in spitalul de urgenta. In spitalul de psihiatrie ar ramane un medic care sa se ocupe exclusiv de problemele pacientilor deja internati. Procesul gestionarii cazului si orientarii pacientului ar deveni brusc mult mai simplu. - departamentul de urgente psihiatrice ar trebui contina nu doar 1,2 sau 3 psihiatri, ci o echipa completa, cu tot cu rezidenti, asistente medicale cu experienta in psihiatrie, psiholog care poate interveni in criza, infirmiere, etc. In general, in Romania, asistentele medicale nu sunt utilizate la intregul lor potential, mai ales in psihiatrie, fiind doar pe post de distribuitoare de tratament. O asistenta ar trebui sa fie capabila sa stea de vorba cu pacientul din pozitie de profesionist al sanatatii (anamneza), sa cunoasca tehnici de interventie in criza si chiar sa ajute la trierea cazurilor, atunci cand medicii sunt insuficienti. Si sunt mereu insuficienti. - psihiatrul ar trebui sa vada pacientii la solicitarea medicul urgentist. In cazurile clare, venite cu indicatie psihiatrica precisa, psihiatrul poate sa fie primul care vede pacientul, dar are luxul posibilitatii de a cere ajutorul colegilor urgentisti, la nevoie, sau de a cere el insusi alte consulturi si investigatii. - ar trebui sa existe o legatura stransa a departamentului de psihiatrie de urgenta cu serviciile de asistenta sociala, tot la nivelul asistentei medicale. (In Franta, de ex, exista asa numitele echipe de precaritate, alcatuite din politisti, asistenti sociali, asistente medicale si asistente de psihiatrie, care patruleaza teritoriul si sunt la curent cu cazurile sociale (persoane fara domiciliu, etc) susceptibile a apela frecvent la departamentul de urgente, psihiatrice sau non-psihiatrice - ar trebui sa existe cateva paturi de criza. Un fel de stationar psihiatric, in care un pacient poate fi internat pe termen scurt (48-72 de ore). Adesea rezolvarea unei crize necesita timp, si primirile urgentelor medicale nu pot fi blocate de pacienti ce asteapta orientarea psihiatrica. Faptul ca poti sa mai astepti, si sa-i oferi pacientului posibilitatea unei internari scurte intr-un mediu care nu este cel psihiatric clasic, inseamna uneori diferenta dintre viata si moarte. Un pacient suicidar nu va merge de buna-voie la spitalul de psihiatrie, un loc ce are stigma si reputatia lui nefasta, dar ar putea fi convins sa ramana la Urgenta o zi in plus. - departamentul ar trebui sa se ocupe si cu legatura cu sectiile medicale si chirurgicale ale spitalului de urgenta, adica spitalul de urgenta ar avea luxul de a solicita consulturi psihiatrice ori de cate ori e nevoie, pentru pacientii internati. De asemenea, un pacient internat, care ar beneficia de o ingrijire psihiatrica dupa externare, poate fi orientat rapid si direct de catre departamentul de psihiatrie din spital. Cu alte cuvinte, din ratiuni practice, psihiatria de urgenta ar trebui sa fie indisociabila de psihiatria de legatura. - departamentul ar trebui sa poate chema pacientul la control, ocupandu-se si de initierea unei terapii ambulatorii, pentru a se profita de alianta terapeutica stabilita in timpul crizei. Ea ar putea avea loc, de ce sa nu visam, si prin vizita la domiciliul pacientului, macar a unei asistente medicale. (De exemplu, pentru un pacient cu risc de suicid, care nu doreste sa fie internat si nici nu intruneste criteriile unei internari impotriva vointei). - competenta psihiatriei de urgenta ar trebui sa faca parte din pregatirea rezidentilor de psihiatrie, printr-un stagiu intr-un astfel de departament. In fine, un asemenea departament, daca ar exista, ar trebui sa poata sa gestioneze urgentele psihiatrice cu marea finete de care acestea au intotdeauna nevoie, si de care nu beneficiaza aproape niciodata. Urgenta psihiatrica nu este numai o situatie periculoasa, ci si o ocazie de a rupe inertia si a interveni, in sfarsit. Citeste mai mult si comenteaza pe blogul specialistului psihiaru Vlad Stroescu.