Oamenii de stiinta de la Universitatea Bonn au descoperit, printr-un nou studiu, ca persoanele care au avut experiente traumatizante in copilarie au o perceptie modificata asupra stimulilor sociali cand ajung la maturitate.
Persoanele traumatizate au raportat ca stimulii de atingere au fost mai putin placuti, comparativ cu persoanele care nu au avut traume. De asemenea, traumele au insemnat si mentinerea unei distante sociale mai mari. Exista schimbari si in privinta activarii anumitor zone ale creierului. Rezultatele pot deschide optiuni noi pentru terapii.
Oamenii care au fost umiliti, batuti sau abuzati sexuali in copilarie au un risc mai mare de boli mintale, cum ar fi depresia sau atacurile de anxietate la maturitate.
Care sunt motivele acestei vulnerabilitati? Este posibil ca traumele sa modifice perceptia asupra stimulilor sociali permanent?
Cercetatorii au intervievat 120 de persoane, acestea vorbind despre experientele lor privind evenimentele dramatice. Mai apoi, au fost inclusi in studiu 92 de adulti, dintre care 64 femei. Conditia a fost ca participantii sa nu sufere de boli neurologice si sa nu se afle sub tratament.
Specialistii le-au testat perceptia senzoriala mangaindu-le pielea fie prin miscari rapide, fie lente.
”Atingerea are o importanta deosebit de mare deoarece influenteaza dezvoltarea creierului, ofera anumite sentimente asupra propriului corp si regleaza stresul”, spune Dirk Scheele, autorul principal al studiului.
Fibrele nervoase sunt specializate pentru stimuli diferiti
Contactul interpersonal este mediat prin doua fibre nervoase diferite:
- La nivelul pielii – fibrele AB transmit informatii senzoriale si raspund la atingerile mai rapide .
- Fibrele tactile C transmit bunastarea emotionala si sunt activate de atingerile lente.
Voluntarilor li s-a scanat creierul in timpul experimentelor. De asemenea, nu au vazut cercetatorul care a efectuat miscarile. In plus, specialistul a purtat manusi de bumbac pentru a evita contactul direct cu pielea. Activitatea creierului a fost inregistrata. Dupa fiecare masuratoare, persoanele testate au fost intrebate cat de placute au fost atingerile.
Cu cat traumele sunt mai pronuntate in copilarie, cu atat mai puternic reactioneaza doua regiuni ale creierului la atingerile rapide. Cortexul somatosenzorial este localizat in creier, aproximativ deasupra urechii, si inregistreaza unde apare o atingere. Aceasta zona codifica senzatiile haptice si este implicata in pregatirea si initierea miscarii corpului. Cortexul insular posterior este o zona aflata in adancimea creierului si este responsabila pentru toate perceptiile corpului, cum ar fi atingerea, foamea, setea, durerea.
In cazul persoanelor traumatizate, activitatea din aceste doua zone, ca raspuns la atingerile rapide, a fost semnificativ crescuta.
Hipocampul, pe de alta parte, a avut o activitate redusa in timpul atingerilor lente. Structura creierului serveste la formarea memoriei si stocheaza asocieri negative si pozitive de stimuli.
Concret, activitatea hipocampului ar putea reflecta cat de satisfacatoare este o atingere.
In plus, oamenii de stiinta au investigat distanta sociala. Participantilor li s-a cerut sa mearga catre un necunoscut si sa se opreasca in momentul in care percep distanta ca fiind ideala incat sa se simta bine. Persoanele traumatizate s-au oprit la distante mai mari cu 12 cm.
Potrivit rezultatelor, nu bolile precum depresia si atacurile de anxietate sunt responsabile de neplacerea asociata cu atingerea, ci traumele suferite in copilarie.
Sursa: www.eurekalert.org
