Bolile reumatice: cauze, simptome, diagnostic și tratament

Cele mai frecvente boli reumatice

Reumatismul sau bolile reumatice reprezintă un termen-umbrelă folosit pentru a descrie afecțiunile care provoacă durere cronică, adesea intermitentă. Termenul de „reumatism” nu este atribuit unei afecțiuni specifice, ci acoperă cel puțin 200 de boli diferite de care suferă aproape jumătate din populația globului. În România, procentul este mai mare, aproximativ 60% din populație suferind de astfel de afecțiuni.

Bolile reumatice afectează tendoanele, articulațiile, ligamentele, oasele, mușchii și/ sau țesuturile conjunctive care conectează sau susțin organele și alte părți interne ale corpului.

Bolile reumatice pot fi degenerative – cauzate de uzura articulațiilor sau a structurilor adiacente (artroză, reumatism abarticular, spondiloză) sau de tip inflamator – cauzate de inflamație (poliartrită reumatoidă, artrite septice, vasculite sistemice).

Osteoartrita

Osteoartrita este o afecțiune în care cartilajul protector al suprafețelor articulare se deteriorează odată cu trecerea timpului. Osteoartrita, denumită și boala articulară degenerativă sau osteoartroza, reprezintă cea mai frecventă formă de artrită și este principala cauză a durerii și invalidității în rândul persoanelor în vârstă.

Osteoartrita poate avea diverse cauze:

• degenerarea și uzura unei articulații;
• cauze mecanice;
• combinație a celor două.

În majoritatea cazurilor, specialiștii nu cunosc cauza exactă a deteriorării articulațiilor dar, cel mai des, poate fi vorba de o greutate corporală excesivă, ce tensionează suplimentar articulațiile, în special genunchii, șoldurile și articulațiile de la nivelul talusului. Existența unui istoric familial de osteoartrită poate influența procesele chimice de la nivelul cartilajului.

Primele simptome ale bolii sunt:

• durerea, în special la nivelul mâinilor, șoldurilor, genunchilor sau, câteodată, la nivelul coloanei vertebrale;
• rigiditatea, care durează mai puțin de o oră, apare dimineața la trezire sau după repaus prelungit;
• limitarea mișcărilor articulare;
• deformări articulare ce apar în stadiile tardive ale bolii.

Simptomele osteoartritei pot fi de la minore la severe, în funcție de articulațiile afectate. De obicei, boala este limitată la un singur set de articulații (ex: ambii genunchi).

Pe măsură ce osteoartrita se agravează, simptomele pot presupune o pierdere totală a funcției articulațiilor afectate.

Medicii pun, de obicei, diagnosticul prin evaluarea simptomatologiei și efectuarea examenului clinic. Există și anumite teste pe baza cărora poate fi confirmat sau eliminat diagnosticul:

• examinarea lichidului articular, radiografia, artroscopia;
• teste de sânge: hemoleucogramă, factor reumatoid, anticorpi antinucleari, proteină C reactivă, TSH, feritină.

Artrita reumatoidă

Denumită „cea mai chinuitoare boală care nu omoară”, artrita reumatoidă este cea mai frecventă suferință reumatică de tip inflamator.

Cunoscută și ca reumatism, artrita reumatoidă este o tulburare inflamatorie cronică, ce apare atunci când sistemul imunitar atacă în mod greșit propriile țesuturi. Afectează mucoasa articulațiilor, provocând o umflare dureroasă şi poate duce la eroziune osoasă și la deformarea articulațiilor. Tendoanele și ligamentele care adăpostesc articulația slăbesc, se întind și, treptat, aceasta își pierde forma și alinierea.

Semnele și simptomele artritei reumatoide pot include:

• articulații calde, umflate;
• rigiditate articulară, care este, de obicei, mai severă dimineața și după perioade de inactivitate;
• oboseală;
• febră;
• scădere în greutate.

Artrita reumatoidă precoce tinde să afecteze, mai întâi, articulațiile mici, în special pe cele ale degetelor de la mâini și picioare. Pe măsură ce boala progresează, simptomele se extind adesea la încheieturi, genunchi, glezne, coate, șolduri și umeri. În cele mai multe cazuri, simptomele apar în aceleași articulații de pe ambele părți ale corpului.

Aproximativ 40% dintre persoanele care au artrită reumatoidă prezintă simptome care nu implică articulațiile. Boala poate afecta multe structuri non-articulare, cum ar fi: pielea, ochii, plămânii, inima, rinichii, glandele salivare, țesutul nervos, măduva osoasă și vasele de sânge.

Evoluția poliartritei reumatoide este variabilă în timp, ceea ce înseamnă că majoritatea pacienților prezintă o evoluție cronică fluctuantă a bolii.

Diagnosticul de artrită reumatoidă este stabilit de medicul reumatolog pe baza anamnezei, a examenului clinic și al investigațiilor paraclinice de laborator. Acestea din urmă scot în evidență prezența anticorpilor anti-CCP (peptide citrulinate ciclic) și a factorului reumatoid. Suplimentar, se pot face teste pentru evaluarea activității inflamatorii a bolii (VSH și proteina C-reactivă).

Netratată, artrita reumatoidă duce la distrucție articulară progresivă, deformări articulare permanente, însoțite de deficite motorii, și la reducerea speranței de viață.

Lupusul

Lupusul eritematos sistemic este o boală cronică autoimună care se caracterizează prin manifestări clinice polimorfe, având capacitatea de a afecta aproape toate organele corpului.

Severitatea bolii este variabilă, de la forme ușoare, cu afectarea pielii sau a articulațiilor, până la forme severe, rare, cu risc mare de complicații și deces.

Lupusul afectează preponderent femeile tinere și debutează între 16 și 55 de ani. A fost numit „boala cu o mie de fețe” din cauza manifestărilor foarte variate. Cele mai frecvente simptome sunt:

• manifestări generale: febră prelungită, oboseală, scădere în greutate;
• manifestări cutanate: cea mai sugestivă este eritemul malar - înroșire la nivelul nasului și obrajilor, în formă de fluture, după expunerea la soare;
• manifestări articulare: dureri la nivelul articulațiilor mici - mâini, genunchi, coate;
• manifestări cardio-vasculare: pericardită, miocardită, endocardită Libman-Sacks;
• manifestări pulmonare: pleurezie, cel mai frecvent;
• manifestări renale: nefrita lupică.

Stabilirea diagnosticului de lupus presupune integrarea manifestărilor clinice, paraclinice, precum și a autoanticorpilor specifici. Pentru că este o patologie complexă, cu un tablou clinic foarte variat, există posibilitatea să fie confundată cu multe alte afecțiuni, astfel încât diagnosticul se stabilește conform criteriilor ACR/ EULAR. Acestea presupun prezența criteriului de intrare (prezența anticorpilor antinucleari – ANA în titru mai mare sau egal cu 1:80), asociat cu întrunirea a cel puțin 10 puncte obținute din criteriile aditive clinice și imunologice, simultane sau succesive, dintre care cel puțin un criteriu clinic.

Spondilita anchilozantă

Spondilita anchilozantă este o boală inflamatoare cronică sistemică ce afectează, în principal, coloana vertebrală pe segmentul axial care pornește din zona lombară, dar se poate extinde pe toate segmentele coloanei și, în mod obișnuit, afectează articulațiile sacroiliace (dintre coloană și bazin).

Boala este mai frecventă în cazul bărbaților și se manifestă prin:

• durere lombară/ fesieră, care se ameliorează cu exerciții;
• durere nocturnă;
• lipsa ameliorării la repaus fizic;
• înțepenirea articulațiilor mai mult de 60 de minute.

Spondilita anchilozantă este o boală sistemică pentru că nu se manifestă doar la nivelul sistemului musculo-scheletal, ci poate să afecteze și alte organe: ochi, piele, intestin, inimă, plămâni, rinichi. /p>

Boala poate fi diagnosticată ușor datorită simptomelor specifice, prin examen clinic, teste de sânge, radiografii, RMN.

Sindromul Sjogren

Sindromul Sjogren este o afecțiune de sine stătătoare sau poate însoți alte boli autoimune. Se manifestă prin uscăciune intensă la nivelul ochilor sau gurii, lipsa salivei sau lacrimilor, afectarea glandelor salivare (în special parotide) și afectarea articulațiilor, cu umflarea acestora și durere locală.

Cauzele apariției sindromului Sjogren sunt necunoscute, însă specialiștii sugerează că pot fi implicați factori genetici, de mediu și hormonali.

Diagnosticul de sindrom Sjogren este stabilit de medicul reumatolog pe baza anamnezei și a examenului clinic. În plus, se pot face teste suplimentare:

• anticorpii antinucleari;
• anticorpii anti-Ro/ SS-A;
• anticorpii anti-SS-B/ anti La;
• biopsia de glandă salivară, pentru identificarea aspectului histopatologic specific afecțiunii.

Metode de tratament pentru bolile reumatice

Bolile reumatice sunt afecțiuni dureroase, acute sau, de cele mai multe ori, cronice, care afectează buna funcționare a aparatului locomotor. Chiar dacă nu se vindecă, bolile reumatice pot fi ținute sub control. Tratamentul reumatismului este, însă, de cele mai multe ori, unul complex iar o primă condiție pentru a-i maximiza eficiența este ca boala să fie diagnosticată din timp.

Tratament medicamentos intern

Există o gamă variată de medicamente pe care reumatologul le poate recomanda pentru tratarea bolilor reumatice. O parte dintre ele vizează simptomele și au ca scop îmbunătățirea calității vieții, altele au acțiune țintită asupra cauzelor.

Printre medicamentele folosite în mod curent în tratamentul bolilor reumatice se numără:

• corticosteroizi: reduc răspunsul imun al organismului;
• antiinflamatoare nesteroidiene: ameliorează durerea;
• antireumatice: încetinesc evoluția bolii, modificând răspunsul imun și pe cel inflamator al organismului;
• substanțe biologic active: țintesc procesele inflamatorii care au loc în organism;
• inhibitori ai kinazelor Janus: acționează asupra unui anumit mecanism implicat în răspunsul imun al organismului.

Tratament topic

Tratamentul medicamentos extern (unguente, geluri, creme) urmărește îmbunătățirea circulației sanguine locale, reducerea durerilor, relaxarea și detensionarea musculaturii, calmarea inflamațiilor, diminuarea intensității și frecvenței crizelor de reumatism, precum și încetinirea procesului degenerativ articular.

Remedii naturale

Remediile naturale pot fi de ajutor în tratarea durerilor reumatice, ameliorând simptomele neplăcute. Printre acestea se numără:

• uleiul de primula: poate ameliora durerile provocate de reumatism deoarece conține un acid gras esențial, eficient în tratarea durerilor;
• uleiul de pește: are capacitatea de a reduce inflamația și durerile și poate fi introdus în alimentație sau consumat sub formă de supliment alimentar;
• compresele calde/ reci: metoda cea mai rapidă de calmare a durerilor reumatice;
• acupunctura: poate fi folosită pentru ameliorarea durerilor prin stimularea anumitor centri nervoși;
• masajul: poate ajuta la detensionarea articulațiilor rigide și dureroase.

Terapii alternative

Anumite terapii pot ajuta la ameliorarea simptomelor din bolile reumatice:

• crioterapia (temperatură scăzută): nivelul durerii se reduce semnificativ pentru o perioadă limitată de timp;
• electroterapia: este folosită ca tratament pentru durere, gută și boli reumatice;
• balneoterapia: este o terapie complementară ce poate contribui la ameliorarea, chiar şi temporară, a durerii şi menţinerea mobilităţii;
• fizioterapia: are efect antiinflamator, reface tonusul muscular, reduce spasmele musculare, are efect analgezic, îmbunătățește circulația arterio-veno-limfatică, are efect sedativ. Este indicată în toate afecțiunile degenerative ale scheletului și în bolile articulare inflamatorii, permite atenuarea durerilor, prevenirea sau diminuarea unei redori articulare, restaurarea forței musculare.

Modificarea stilului de viață

Modificările stilului de viață pot ține sub control bolile reumatice:

• dieta: fructele, legumele și proteinele de calitate au proprietăți antiinflamatoare;
• activitatea fizică regulată: dezvoltă musculatura și face ca articulațiile să fie mai flexibile. În plus, reduce spasmele musculare și crește circulația sângelui în mușchi și articulații. Este important să știi în permanență cum să îți protejezi articulațiile în timpul sportului și ce exerciții sunt bune pentru tonifiere, având grijă ca să eviți durerile articulare. Urmează pentru acestea sfaturile medicale și cele regăsite pe blogul de sfaturi sportive Decathlon.
• menținerea unei greutăți optime: obezitatea degradează articulațiile;
• renunțarea la fumat: tutunul reduce eficiența anumitor medicamente folosite în tratarea bolilor reumatice. În cazul persoanelor care au un risc mare de poliartrită reumatoidă, fumatul poate cauza simptome mai severe;
• reducerea stresului: stresul intens poate duce la apariția bolilor reumatice autoimune sau poate agrava simptomele acestora.

Bibliografie:

1. “Osteoarthritis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, https://www.mayoclinic.org
2. Whelan, Corey. “Everything You Need to Know about Osteoarthritis (OA).” Healthline, Healthline Media, 14 Oct. 2021, www.healthline.com
3. Arthritis.org, 2021, www.arthritis.org
4. “Diseases and Conditions Rheumatoid Arthritis.” Rheumatology.org, 2021, www.rheumatology.org
5. The. “Everything You Want to Know about Rheumatoid Arthritis.” Healthline, Healthline Media, 12 Oct. 2021, www.healthline.com
6. “Rheumatoid Arthritis - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2021, www.mayoclinic.org