Despre oreion
Oreionul este o boală virală, specific umană, cauzată de virusul Urlian. Boala, denumită și parotidită epidemică, debutează cu simptome ușoare, care seamănă cu o răceală, cum ar fi dureri de cap, febră și oboseală, dar care sunt urmate, de regulă, de umflarea severă a glandelor salivare (parotidită), care provoacă umflarea obrajilor și durere maxilară.
Oreionul era, în anii 1950-1960, o boală frecventă a copilăriei. Odată cu testarea vaccinului pentru oreion, devenit disponibil în 1967, numărul cazurilor s-a redus semnificativ. Cu toate acestea, focare de oreion încă apar, în special în rândul copiilor care au contact prelungit în cadrul colectivităților preșcolare sau școlare. Un motiv pentru care se întâmplă acest lucru este scăderea încrederii populaţiei în administrarea şi eficacitatea vaccinurilor, ceea ce a condus la o scădere a administrării acestora.
Oreionul apare sporadic în mici epidemii, putând fi afectate persoanele de toate vârstele, exceptand primele patru-şase luni de viaţă. Cel mai sigur mod de protecție împotriva infecției cu oreion este vaccinarea în schemă completă.
Parotida epidemică este o infecție virală foarte contagioasă. Nu există purtători sănătoşi, boala fiind transmisă numai de persoanele cu semne clinice de boală. Prin urmare, copilul va trebui ferit de contactul cu ceilalți și nu ar trebui să meargă la școală sau la grădiniță.
Vaccinarea reduce foarte mult riscul de a face oreion și de a-l răspândi altora, dar reduce și șansele de a dezvolta orice complicații grave care pot apărea din cauza bolii.
Cauze
Oreionul este provocat de virusul Urlian, care se răspândește de la persoană la persoană prin contactul direct cu saliva sau prin picături respiratorii din nasul, gura sau gâtul persoanei infectate. Bolnavul poate răspândi virusul oreionului prin:
- strănut, tuse sau contact apropiat;
- împărtășirea obiectelor care conțin saliva infectată, cum ar fi jucării, pahare și tacâmuri;
- activități sportive și evenimente care implică apropiere de alte persoane.
Factori de risc
În general, persoanele de toate vârstele care nu au avut oreion sau care nu au fost imunizate conform programului de imunizare recomandat sunt expuse riscului de a fi infectate. Cel mai mare risc de expunere la oreion îl au persoanele nevaccinate care lucrează în activități ce presupun aglomerare de oameni, cum ar fi armata, lucrătorii din domeniul sănătății și persoanele expuse focarelor frecvente de oreion, cum ar fi grădinițele sau școlile.
Unele grupuri de oameni au un risc mai mare de a face oreion:
- persoanele cu sistemul imunitar slăbit;
- persoane care călătoresc în străinătate;
- persoane care nu sunt vaccinate împotriva virusului;
- oameni care locuiesc în spații apropiate, cum ar fi campusurile universitare.
Simptome
Primele simptome ale oreionului sunt, adesea, ușoare, şi pot fi reprezentate de subfebrilitate sau disconfort, urmate brusc de febră şi de tumefacţia glandelor parotide sau submaxilare. Unii pacienți nu au simptome și, astfel, nu știu că sunt infectați. Perioada de incubație este lungă şi variază de la 10 la 21 de zile.
Simptomele ușoare ale oreionului pot include:
- febră;
- durere de cap;
- dureri musculare;
- oboseală;
- pierderea poftei de mâncare.
Câteva zile mai târziu, poate apărea inflamarea dureroasă a glandelor parotide, observându-se o umflătură caldă, roşie, cu aspect lucios şi extrem de dureroasă, ce o să dispară în şapte-zece zile. Glandele salivare principale (parotide, submandibulare şi sublinguale) şi glandele salivare accesorii pot fi afectate în mod inegal şi umflătura poate să apară oricând. Umflarea obrajilor constituie un semn clasic de oreion, denumit şi „obraji de veveriță”, deoarece obrajii și maxilarul se umflă. Parotita (afectarea glandelor parotide) apare în peste 70% din cazurile de oreion.
Rareori, oreionul poate afecta alte organe, inclusiv creierul, pancreasul, testiculele sau ovarele. Fiecare nouă afectare a unui organ este precedată de o apariţie bruscă a unui episod febril, ce scade a doua zi după expresia noii determinări. Aceasta este o condiție care necesită, de urgență, prezentarea la medic, mai ales dacă există oricare dintre următoarele simptome severe:
- febră mare;
- gât înțepenit;
- dureri de cap severe;
- confuzie;
- dureri de stomac;
- vărsături;
- convulsii.
Copiii infectați pot avea simptome ușoare timp de două până la trei săptămâni. Deoarece afecțiunea este contagioasă, trebuie evitat, pe cât posibil, contactul cu alte persoane. Copiii nu trebuie să meargă la grădiniță sau școală, iar adulți nu trebuie să participe la activitățile curente ce implică contactul cu un grup mare de persoane.
Diagnosticare
Diagnosticul oreionului se stabileşte, de obicei, pe baza simptomelor clinice, în urma unui examen obiectiv clinic efectuat de un medic. Principalul semn care determină diagnosticul de oreion sunt glandele salivare umflate. Medicul poate solicita și teste specifice pentru a diagnostica afecțiunea, cum ar fi:
- test de reacție în lanț a polimerazei (PCR) – se realizează prin tamponarea interiorului obrazului sau gâtului copilului pentru a colecta o probă de mucus și analizarea probei la un laborator, pentru evidențierea virusului oreionului;
- test de sânge pentru a exclude alte afecțiuni și virusuri care pot provoca parotită.
Tratament
Nu există un tratament specific pentru oreion, acesta fiind suportiv. Boala trebuie să-și urmeze cursul și, de obicei, dispare de la sine în câteva săptămâni. În primul rând, se va izola bolnavul în familie, cu repaus la pat şi evitarea efortului fizic. Tratamentul oreionului se concentrează pe atenuarea simptomelor, pentru a face cât mai confortabilă trecerea prin boală. Următorii pași pot ajuta la gestionarea simptomelor:
- hidratare și aport crescut de lichide;
- gargară cu apă caldă sărată;
- alimentație cu alimente moi, ușor de mestecat;
- evitarea alimentelor acide, dulci și a celor bogate în grăsimi;
- înghețată sau cub de gheață, pentru a calma durerea în gât;
- aplicarea de comprese reci pe glandele umflate;
- antiinflamatoare sau antitermice, pentru a reduce febra și durerea.
Copiilor care se infectează cu virusul oreionului nu trebuie să le fie administrată, sub nicio formă, aspirină, deoarece pot dezvolta sindromul Reye, o boală periculoasă care provoacă insuficiență hepatică, inflamarea creierului și decesul.
Majoritatea copiilor se recuperează complet de oreion în câteva săptămâni. Copilul se poate întoarce în colectivitate când simptomele s-au îmbunătățit și a trecut aproximativ o săptămână de la debutul acestora.
Odată boala vindecată, este foarte puțin probabil să existe o recidivă în timpul vieții. Cel mai sigur mod de protecție împotriva oreionului este imunizarea prin vaccinare.
Complicații
Deși oreionul este, de obicei, o boală ușoară, poate provoca complicații grave, mai ales la copii. Aceste complicații pot include:
- artrită - inflamația articulațiilor;
- surditate - pierderea permanentă a auzului;
- encefalită - inflamația creierului;
- meningită - inflamația țesutului care acoperă creierul și măduva spinării;
- ooforită - inflamația ovarelor;
- orhită - inflamația testiculelor;
- pancreatită – inflamația pancreasului;
- tiroidită - inflamația glandei tiroide.
Oreionul în timpul sarcinii are risc teratogen de apariţie a diferitelor malformaţii (în 20% din cazuri). Femeile însărcinate care au fost expuse la oreion și nu sunt vaccinate ar trebui să consulte imediat medicul specialist în obstetrica-ginecologie.
Prevenție
Oreionul este o boală prevenibilă datorită eficacității vaccinului împotriva oreionului. Vaccinul pentru oreion este administrat ca parte a unui vaccin combinat, care protejează împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei.
Copiii primesc, de obicei, două doze de vaccin rujeolic-oreion-rubeolă (ROR) ca parte a programului de imunizare a copilăriei, fiind administrat de medicul de familie, prima doză la vârsta de 12 luni, iar a doua doză la vârsta de cinci ani.
Oreionul este deja considerat o boală rară, cu doar câteva sute de cazuri apărute în fiecare an, în diverse state ale lumii. Cu toate acestea, focare mai apar, în mod regulat, în locurile în care există contact uman strâns, cum ar fi grădinițele, școlile și căminele. Din acest motiv, principala metodă de prevenție rămâne vaccinul, pentru a reduce riscul de a contracta boala.
Vaccinul ROR este foarte sigur și eficient. Oferă o protecţie de până la 90% împotriva oreionului, iar majoritatea copiilor nu experimentează niciun efect secundar de la vaccin. Orice reacții adverse care apar sunt ușoare. Vaccinul pentru oreion poate provoca erupții cutanate, febră sau durere ușoară la locul injectării.
Foarte rar, unii copii pot manifesta o reacție alergică la vaccinul ROR. Medicul trebuie contactat dacă copilul are dificultăți de respirație, oboseală, paloare sau respirație șuierătoare după ce a primit vaccinul.
Autor
Bibliografie
- Paddock, Michael. “What to Know about Mumps.” Medicalnewstoday.com, Medical News Today, 14 Dec. 2017, www.medicalnewstoday.com
- NHS Choices. Overview - Mumps. 2023, www.nhs.uk
- “Mumps: Vaccination Is Important-Mumps - Symptoms & Causes - Mayo Clinic.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
- Guest. “Esentialul in Medicina de Familie 2016 - PDFCOFFEE.COM.” Pdfcoffee.com, PDFCOFFEE.COM, 2016, https://pdfcoffee.com
Solicită o programare
Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.
