AFECȚIUNI

03 Februarie 2023

Tulburarea bipolară: cauze, simptome, diagnostic și tratament

scris de

Echipa medicală MedLife

redare grafica a unei femei cu depresie si manie

Despre tulburarea bipolară

Tulburarea bipolară este o afecțiune psihiatrică ce face parte din categoria tulburărilor de dispoziție.

Pacientul bipolar trece prin episoade bine delimitate, în care au loc anumite schimbări, în principal la nivelul stării sale emoţionale. El trece de la episoade de depresie, în care se simte trist, lipsit total de energie, la episoade de efervescență, maniacale, în care devine extrem de activ. Între aceste episoade pot exista perioade de eutimie, adică de dispoziție normală, sau trecerile pot fi direct de la un episod la altul, ceea ce se numește viraj afectiv. Pacientul bipolar trece de la o extremă la alta, de la apatie la logoree și hiperactivitate. Aceste manifestări sunt ciclice, dar pot să apară și împreună, generând ceea ce se numește un episod mixt.

Schimbările de dispoziție ale pacientului bipolar îi afectează capacitatea de a gândi, de a lua decizii și, implicit, calitatea vieții. El prezintă, frecvent, tulburări ale somnului, fie prin insomnii, în special matinale, în cazul depresiilor, fie prin scăderea nevoii de somn, în cazul episoadelor expansive. Manifestările afective pot să apară fie rar, o dată pe an, ori cu frecvență mai mare, de câteva ori pe an.

Datele medicale disponibile la acest moment arată că tulburarea bipolară poate să apară la orice vârstă, dar cele mai multe cazuri sunt diagnosticate în adolescență și la adultul tânăr. În România, statistica oficială indică, în acest moment, peste 150.000 de pacienți diagnosticaţi cu această afecțiune.

Deși există tratament pentru tulburarea bipolară, o parte dintre pacienții cu simptome ale acestei afecțiuni ezită să se adreseze unui specialist, ceea ce, pe termen lung, duce la agravarea bolii. Diagnosticarea și tratamentul aferent le asigură pacienţilor redobândirea calității vieții personale, reechilibrarea relațiilor perturbate și accesul firesc la viața socială.

Sindromul bipolar poate să fie, în principal, de tip I sau II. Tulburarea bipolară de tip I se manifestă, de obicei, prin episoade maniacale sau mixte, alternând cu episoade depresive. Prezenţa depresiei, însă, nu este obligatorie, boala putând fi diagnosticată și doar în prezenţa stărilor maniacale repetitive. În cazul pacienților cu tulburare bipolară de tip II, episoadele de elevare a dispoziţiei sunt de intensitate mai scăzută și durează mai puțin de o săptămână.

Cauze

Până la această oră, lumea medicală nu a stabilit cauza exactă care se afla la baza apariţiei bolii. Totuşi, se consideră că pot exista două tipuri de cauze: genetice și biologice.

Tulburare bipolară are o componentă genetică majoră, în special în cazul tipului I, cu implicarea de multiple fragmente genetice, cu defecte, mai ales pe acele gene implicate în reglarea neurotransmisiei cerebrale. Studiile arată, de asemenea, că factorii de mediu sunt implicați, ceea ce înseamnă că o persoană care poartă genele legate de apariția acestei tulburări nu dezvoltă obligatoriu această afecțiune, în absența anumitor factori de mediu care să ducă la declanșarea ei.

Tipurile de tulburare bipolară

Diagnosticul este stabilit în baza episoadelor de manie, hipomanie sau depresie pe care le experimentează pacientul, urmărind alternanța lor şi investigând cauzele alternative de modificare ale dispoziţiei.

Deși sindromul bipolar este, cel mai adesea, încadrat în tipul I și II, clasificarea în cel mai actual manual de diagnostice indică existența a șapte tipuri de tulburare bipolară:

  • tulburare bipolară tip I - pacientului îi este specific un episod de manie care este urmat de un episod de hipomanie sau depresie majoră. Unii dintre pacienții cu acest tip al afecțiunii prezintă și episoade psihotice;
  • tulburare bipolară tip II - pacientul are depresii severe și manifestări de hipomanie, dar nu experimentează episoade de manie. În cazul unora dintre acești pacienți se pot observa fluctuații ale stării de spirit pe parcursul a mai puțin de 12 ore, în sensul în care seara, la culcare, pot fi extrem de triști, iar când se trezesc dau dovadă de multă energie și o stare de spirit exuberantă. În cele mai multe cazuri, acesta este un mecanism de compensare prin care pacientul încearcă să-și îndeplinească eficient funcțiile sociale;
  • tulburarea ciclotimică - este o formă mai puțin severă a acestei afecțiuni. Unele clasificări o considerau o tulburare de personalitate. Ciclotimia se caracterizează prin tulburări cu episoade de hipomanie, depresie moderată și episoade mixte, care alternează pe parcursul a cel puțin doi ani. În cazurile rare în care acest tip al afecțiunii apare la copii și adolescenți, alternanța acestor episoade este mai rapidă, ele succedându-se în interval de un an, nu doi;
  • tulburări bipolare organice - în cazul în care simptomele apar ca urmare a unei alte afecțiuni;
  • tulburări bipolare induse de substanţe – simptomele apar în urma consumului de droguri ori a unui tratament care poate avea astfel de efecte secundare;
  • alte tulburări bipolare specificate sau tulburări bipolare nespecificate, includ situaţiile în care criteriile clare nu sunt complet îndeplinite.

Diagnosticul exact al afecțiunii, inclusiv al tipului de tulburare, este extrem de important pentru a stabili schema terapeutică potrivită pacientului.

Factori de risc

Tulburarea bipolară are şanse mari să debuteze după încheierea unui eveniment stresant. Factorii de risc sunt următorii:

Deși poate să apară la orice vârstă, tulburarea bipolară este specifică adulților tineri, cu vârste între 20 și 30 de ani. Un episod extrem de stresant, cum ar fi pierderea unei persoane dragi, o dezamăgire profesională majoră, o problemă financiară severă, poate duce la declanșarea bolii, mai ales dacă pacientul are o rudă de gradul I (mamă, frate, soră) care a fost diagnosticată cu această afecțiune.

Stilul de viață are un impact major în declanșarea bolii. Consumul în exces de alcool sau droguri poate duce la apariţia episoadelor maniaco-depresive.

De asemenea, simptome ale tulburării bipolare pot să apară la pacienții diagnosticați cu alte afecțiuni, cum ar fi lupus, boala Cushing, scleroză multiplă, boala Parkinson, hipo- sau hipertiroidism, situaţie în care este încadrată ca tulburare afectivă organică, sau pot surveni în cadrul altor afecţiuni psihiatrice, cum ar fi schizofrenia, tulburarea schizo-afectivă, tulburările induse de substanţe psihoactive. Un pacient care a avut episoade repetate de depresie, rămâne întotdeauna sub observaţie, în eventualitatea apariţiei unui episod maniacal sau hipomaniacal.

Un alt factor de risc pentru declanșarea sindromului maniaco-depresiv este reprezentat de efectele adverse ale anumitor medicamente. De aceea, este extrem de important ca medicul specialist să cunoască tot istoricul medical al pacientului, precum și schemele de tratament pe care le urmează.

Simptomele tulburării maniaco-depresive

Simptomele pacientului bipolar pot fi diferite, în funcție de episoadele pe care le experimentează: maniacale, hipomaniacale, depresive majore sau mixte.

În cazul episodului maniacal, simptomele, cu o durată minimă de şapte zile, sunt:

  • euforie, stare de bine exagerată;
  • iritabilitate, comportament agresiv la incitaţii repetate;
  • lipsa nevoii de somn;
  • gândire accelerată, logoree (pacientul vorbeşte foarte mult, sare de la o idee la alta);
  • lipsa puterii de concentrare pe o singură acțiune (sare repede de la o acțiune pe care a început să o realizeze la alta);
  • incapacitatea de a calcula riscurile unei acțiuni și angajarea în comportamente riscante, cum ar fi investiții mari nejustificate, implicarea în jocuri de noroc, asumarea unor acțiuni care le depășesc capacitățile fizice;
  • lipsa inhibițiilor, comportament social extravagant;
  • posibile crize psihotice (pacientul fie are senzația grandorii, își arogă calități pe care nu le are în realitate, fie are senzația că este neînțeles și persecutat de cei din jur).

Hipomania nu este la fel de severă ca un episod maniacal. Pacientul bipolar care traversează un episod de hipomanie este extrem de energic, vesel, bine dispus și, deși nu simte nevoia de somn, fizic și mental este extrem de activ. Cu toate că cei mai mulți dintre pacienții cu sindrom bipolar funcționează social în timpul episoadelor de hipomanie, există un risc extrem de mare ca aceștia să își schimbe brusc starea de spirit. Sunt ușor de distras, devin irascibili și încep să își ia angajamente pe care, ulterior, nu le mai respectă.

Un pacient bipolar care experimentează episoade depresive majore este acela care prezintă simptome pe parcursul a cel puţin două săptămâni (14 zile):

  • pierderea interesului pentru activitățile pe care le desfășoară;
  • stări intense de tristețe;
  • apatie;
  • nevoie de somn permanentă sau insomnii chinuitoare, de obicei matinale, cu risc suicidar crescut;
  • variații importante de greutate, cauzate de fluctuații de apetit alimentar;
  • imposibilitatea de a se concentra sau de a lua decizii;
  • dificultate în realizarea unor activități fizice;
  • apariția sentimentelor de vinovăție, de inutilitate;
  • posibile episoade psihotice (halucinații, iluzii).

Episoadele afective mixte sunt caracterizate de existenţa concomitentă a unor simptome depresive şi maniacale sau o fluctuaţie diurnă a acestora în decursul a 7-14 zile. Au fost descrise: depresia cu fuga de idei, depresia agitată, mania inhibată, mania disforică.

Diagnosticare

Diagnosticul de tulburare bipolară este pus de medicul psihiatru în baza unui control care evaluează întregul istoric medical al pacientului, dar și al familiei sale, pe fondul cauzelor genetice care duc la declanșarea afecțiunii.

Diagnosticarea poate presupune și realizarea unor analize de sânge sau imagistice de tip CT sau RMN, recomandate de medicul psihiatru, precum si evaluarea psihologică cu aplicarea testelor diagnostice.

Tratamentul tulburării afective bipolare

Schemele de tratament considerate eficiente la acest moment cuprind un mix de psihoterapie, tratament medicamentos și suport familial. Internarea pacientului bipolar este indicată doar în cazul în care există riscul de suicid, episoadele depresive sau maniacale sunt extrem de intense și sunt însoțite de psihoză, ori în cazurile în care pacientul nu are parte de sprijin în familie.

Medicația acționează direct asupra stabilizării funcțiilor cerebrale, iar tipul ei depinde de aria de tratament pe care trebuie să o acopere. Sunt folosite fie stabilizatoarele de dispoziție, fie antidepresivele, fie medicaţia neuroleptică (antipsihotică). În cazurile severe sau refractare la tratament, se poate folosi cu succes şi terapia electroconvulsivantă.

Pentru că suportul oferit de familie sau de prietenii pacientului cu tulburare bipolară este extrem de important în tratament, ședințele de psihoterapie individuale pot fi combinate cu ședințele de grup, întrucât relațiile armonioase s-au dovedit un suport vital pentru pacient, cu menţiunea că pacientul trebuie să fie în afara episoadelor acute, pentru care psihoterapia este contraindicată.

Abordarea pacientului cuprinde și recomandări legate de schimbarea stilului de viață, care pot merge de la numărul orelor de somn până la intensificarea activităților fizice și evitarea substanțelor care pot avea un rol excitant, cum ar fi cafeina, alcoolul sau tutunul.

Complicații

Cele mai mari riscuri în cazul tulburării bipolare sunt tentativele de suicid, în cazul episoadelor depresive, şi de agresivitate, în cazul episoadelor maniacale. Astfel de manifestări nu trebuie minimizate, ci trebuie tratate corespunzător.

Indiferent de tipul afecțiunii cu care este diagnosticat, un pacient bipolar întâlnește frecvent provocări în menținerea unor relații normale de muncă și de familie. Ca urmare, în lipsa tratamentului și a sprijinului din familie, el poate avea dificultăți la îndeplinirea sarcinilor de serviciu și păstrarea unui loc de muncă.

În cazul pacienților cu episoade maniacale intense, ei pot să aibă grave probleme financiare, ca urmare a comportamentului riscant legat de investiții sau jocuri de noroc.

O parte dintre pacienții cu tulburare bipolară apelează la alcool sau droguri pentru a-și atenua episoadele maniacale sau depresive. Abuzul de astfel de substanțe nu doar că nu tratează sindromul bipolar, dar poate duce la manifestări și mai severe ale afecțiunii.

Ruperea relațiilor de familie, în lipsa psihoterapiei și a informării corecte cu privire la felul în care această afecțiune se manifestă și poate să fie ținută sub control este o altă complicație a tulburării bipolare.

Prognostic

Tulburarea bipolară este o afecțiune cronică. Odată declanșată, ea se manifestă toată viața, dar poate să fie ținută sub control dacă este diagnosticată corect și tratată corespunzător. Pacientul bipolar are nevoie de monitorizare medicală și de tratament cronic, în primul rând medicamentos, dar şi de suport social şi psihoterapie.

Prognosticul pacientului depinde de mai mulți factori, cum ar fi vârsta sau intensitatea episoadelor depresive ori maniacale pe care le experimentează (intensitatea scăzută a acestora înseamnă un prognostic mai bun).

Prognostic bun este oferit și în cazul pacienților care:

  • nu au gânduri sinucidare:
  • au episoade maniacale de scurtă durată;
  • nu prezintă episoade psihotice;
  • nu prezintă alte probleme medicale.

Statisticile medicale arată că bărbații sunt mai predispuși la forme severe ale afecțiunii, cu prognostic nefavorabil, în comparație cu femeile.

Prognostic nefavorabil este oferit în cazul pacienților care:

  • înregistrează episoade psihotice;
  • fac abuz de alcool și droguri;
  • au un istoric negativ al relațiilor familiale și de muncă;
  • au gânduri suicidare;
  • experimentează episoade maniacale severe;
  • alternează, frecvent, episoadele depresive cu cele maniacale intense.

Prevenția tulburării bipolare

Pentru că tulburarea bipolară este cauzată și de factori genetici, este important să ne cunoaștem istoricul medical din familie. În cazul în care un astfel de diagnostic a fost stabilit unei rude de gradul I, este important consultul la medicul specialist psihiatru, pentru a vedea care sunt riscurile și care sunt cele mai potrivite recomandări în acest caz.

Din moment ce traumele pot declanșa tulburarea bipolară, este important să cerem ajutor medical specializat și suportul familiei și al prietenilor atunci când traversăm un episod dureros: pierderea unui om drag, o decepție majoră, fie ea sentimentală sau profesională, o pierdere financiară importantă, etc.

Tratarea acestor evenimente în mod responsabil și solicitarea ajutorului specializat, cum ar fi psihoterapia, țin de grija față de sănătatea noastră mintală și de buna noastră funcționare în societate, și nu trebuie considerate un capriciu.

Un stil de viață sănătos, care presupune evitarea substanțelor interzise, a cantităților mari de alcool, ne poate ajuta să ne ferim de manifestările acestei tulburări.

 

Bibliografie

  1. “Bipolar Disorder - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org
  2. Grande, Iria, et al. “Bipolar Disorder.” The Lancet, vol. 387, no. 10027, Apr. 2016, pp. 1561–1572, www.thelancet.com, 10.1016/s0140-6736(15)00241-x
  3. Müller-Oerlinghausen, Bruno, et al. “Bipolar Disorder.” The Lancet, vol. 359, no. 9302, Jan. 2002, pp. 241–247, www.thelancet.com, 10.1016/s0140-6736(02)07450-0



Solicită o programare

Aici puteți să solicitați o programare pentru serviciile noastre de oriunde vă aflați, fără telefon și fără vizită în clinică.

Analizele cu bilet de trimitere în decontare cu Casa de Asigurări de Sănătate se recoltează doar în baza unei programări prealabile.


Pasul 1

Detaliile Pacientului



Pasul 2

Detaliile Programării


©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.