Halena (Halitoza): ce trebuie să știi despre respirația urât mirositoare

Informații generale despre halenă

Halena sau respirația urât mirositoare poate provoca anxietate și poate fi uneori jenantă. Utilizarea de gumă, bomboane mentolate sau apă de gură sunt doar măsuri temporare, deoarece nu abordează cauza problemei.

Respirația urât mirositoare afectează una din patru persoane, cea mai frecventă cauză fiind igiena orală deficitară.

Tipuri de halenă

În general, halitoza poate fi:

• primară: se referă la respirația expirată de plămâni;
• secundară: cu origine fie în gură, fie în căile aeriene superioare.

Din punct de vedere clinic, halitoza este clasificată în trei grupuri:

• halitoză reală:
  • fiziologică: respirația urât mirositoare de dimineață;
  • patologică: orală sau extra-orală.
• pseudohalitoză: reprezintă percepția unei persoane asupra propriei respirații ca fiind urât mirositoare, fără existența reală a acesteia; poate fi tratată de medicul stomatolog prin consiliere și proceduri simpe de igienă orală;
• halitofobia: este un tip de pseudohalitoză, în care persoanele dezvoltă o teamă, obsesie și un stres privind respirația urât mirositoare, în absența acesteia și în urma infirmării obiective de specialist.

Care sunt cauzele halenei sau respirației urât mirositoare

Există o multitudine de cauze care pot determina halitoza, însă, printre cele mai frecvente se numără:

• alimentele: descompunerea particulelor de alimente în și în jurul dinților poate crește numărul bacteriilor și poate provoca un miros urât; de asemenea, consumul anumitor alimente, cum sunt ceapa, usturoiul și condimentele, pot cauza o respirație urât mirositoare;
• produsele din tutun: fumătorii au mai multe șanse de a avea boli ale gingiilor, o altă sursă de respirație urât mirositoare;
• igiena dentară deficitară: lipsa periajului dentar zilnic face ca particulele de mâncare rămase în gură să determine apariția halitozei;
• protezele dentare care nu sunt curățate în mod regulat sau nu se potrivesc corect: pot adăposti bacterii, care provoacă mirosuri neplăcute;
• xerostomia sau gura uscată: poate contribui la respirația urât mirositoare; gura uscată apare în mod natural în timpul somnului, ceea ce determină „respirația de dimineață”, și se agravează dacă dormi cu gura deschisă;
• medicamentele: pot produce indirect halenă, fiind descompuse de organism și eliberând substanțe chimice care pot fi transportate prin respirație;
• infecțiile la nivel bucal: halena poate fi cauzată de răni chirurgicale după îndepărtarea dinților sau ca urmare a cariilor dentare;
• infecțiile sau inflamația cronică la nivelul nasului, sinusurilor sau gâtului;
• afecțiunile precum unele tipuri de cancere, tulburări metabolice, diabet zaharat, cetoacidoză (afecțiune ce pune în pericol viața), refluxul cronic (boala de reflux gastroesofagian), boala de ficat sau rinichi;
• în cazul copiilor, o bucată de hrană blocată într-o nară poate provoca respirație urât mirositoare.

Care sunt factorii de risc ai halenei

Factorii de risc cel mai des implicați în apariția halenei sunt:

• dieta: alimente precum usturoiul, ceapa, brânza și peștele pot provoca temporar respirație urât mirositoare;
• produsele din tutun;
• consumul de alcool;
• igiena dentară deficitară;
• xerostomia (gura uscată).

Care sunt simptomele asociate cu halitoza

Principalul simptom al halitozei este mirosul specific al respirației sau respirația urât mirostoare, ce poate varia, în funcție de cauză.

Există o afecțiune numită halitofobie, în care pacientul este îngrijorat de respirația sa chiar dacă mirosul neplăcut este puțin prezent sau chiar absent, ceea ce determină un comportament obsesiv de curățare a gurii.

Modalități de stabilire a diagnosticului pentru halenă

Cel mai adesea, medicii dentiști sunt cei care diagnostichează o persoană cu halitoză. Diagnosticul se bazează pe istoricul pacientului și pe mirosul gurii în timpul examenului dentar. Ulterior, se verifică întreaga cavitate bucală, pentru a se identifica o eventuală cauză, cum ar fi o infecție. Dacă medicul dentist nu poate găsi cauza, poate recomanda un consult la specialistul de chirurgie oro-maxilo-facială, la diabetolog sau la gastroenterolog.

Sunt o serie de investigații ce pot fi făcute pentru a determina cauza ce stă la baza respirației urât mirositoare:

• halimetru: detectează niveluri scăzute de sulf;
• cromatografia gazoasă: măsoară trei compuși volatili de sulf - hidrogen sulfurat, metil mercaptan și sulfură de dimetil;
• testul BANA: măsoară nivelurile unei enzime specifice produse de bacteriile care cauzează halitoza;
• testul beta-galactozidazei: nivelurile crescute se corelează cu mirosul gurii.

În cazul halitofobiei, această afecțiune poate fi determinată prin metoda chestionarului, fiind o respirație mirositoare „fantomă”.

Diferite tipuri de afecțiuni pot prezenta anumite mirosuri specifice, în funcție de care stomatologul sau medicul de familie se pot ghida pentru a orienta pacientul spre identificarea cauzei halitozei. Astfel:

• diabet: respirație fructată sau de citrice;
• astm sau fibroză chistică: respirație acidă;
• probleme cu rinichii: miros de amoniac;
• ciroză hepatică: miros de mucegai sau de șoarece;
• trimetilaminuria: miros neplăcut de pește;
• obstrucție intestinală: miros fecal.

Opțiuni de tratament

Tratamentul halenei depinde de cauza care stă la baza problemei. Dacă respirația urât mirositoare este provocată de o igienă orală deficitară, curățarea dentară și igiena orală riguroasă la domiciliu vor ajuta, cel mai probabil.

Dacă halitoza este un simptom al unei afecțiuni din altă parte a corpului, medicul poate stabili diagnosticul și tratamentul adecvat.

Medicul dentist poate recomanda ape de gură speciale, pentru a combate bacteriile din cavitatea orală.

Tratarea afecțiunii de bază este singurul remediu pentru halitoză. Odată ce medicul a stabilit cauza halitozei, poate elabora un plan de tratament adecvat nevoilor pacientului.

Halitofobia necesită investigație psihologică sau sprijin, mai degrabă decât tratament stomatologic.

Complicații

Netratată la timp și în mod corespunzător, halitoza poate avea multiple impacte negative asupra interacțiunilor sociale și asupra calității vieții.

Este importantă înțelegerea etiologiei și a factorilor de risc pentru a diagnostica și trata pacienții în mod corespunzător. Ignorarea acestui simptom poate duce la ignorarea unei afecțiuni subiacente mult mai grave, care, netratată la timp, poate cauza complicații mult mai grave.

Modalități de prevenție

Igiena orală adecvată este cea mai bună modalitate de a menține respirația curată și proaspătă. Pentru aceasta, trebuie respectate câteva reguli generale:

• periați dinții de două ori pe zi, timp de cel puțin două minute de fiecare dată, și folosiți ața dentară o data pe zi; curățați limba cu peria sau cu o racletă pentru limbă;
• folosiți o apă de gură antibacteriană fără alcool;
• mergeți regulat la dentist pentru control și detartraj;
• consumați multă apă, pentru a preveni uscarea gurii;
• creşteți producția de salivă folosind gumă de mestecat fără zahăr, bomboane de supt fără zahăr sau consumând alimente care necesită mult mestecat;
• evitați alcoolul, cofeina și produsele din tutun, care contribuie la uscarea gurii;
• respectați tratamentul adecvat al bolilor subiacente ce produc halena.

Bibliografie

1. Bahadir Ugur Aylikci, and Hakan Çolak. Halitosis: From Diagnosis to Management. Vol. 4, no. 1, 1 Jan. 2013, pp. 14–14, https://pubmed.ncbi.nlm.nih.gov, https://doi.org/10.4103/0976-9668.107255
2. “Bad Breath - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2018, www.mayoclinic.org