medici analizand fisa medicala a unui pacient cu Diverticulita

Diverticulita

Alte denumiri: Boala diverticulară a colonului

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre diverticulită și diverticuloză

Diverticuloza și diverticulita sunt două afecțiuni care vizează colonul (intestinul gros). Diverticuloza se referă la prezența diverticulilor la nivelul colonului, iar boala diverticulară colonică este definită ca prezența diverticulilor, asociată cu simptome sau complicații.

Diverticulii reprezintă dilatații sub formă de saci (saciforme) la nivelul peretelui colonic, cel mai adesea în colonul descendent (stâng) sau în colonul sigmoid (colonul pelvin, partea intestinului gros care este cel mai aproape de rect și anus).

Diverticuloza este adesea diagnosticată în cadrul colonoscopiei efectuate pentru alte motive sau în cadrul screeningului endoscopic al cancerului colorectal, efectuat după vârsta de 50 de ani.

Majoritatea persoanelor cu diverticuloză nu au simptome și vor rămâne asimptomatice tot restul vieții.

Diverticulita reprezintă inflamația diverticulilor (acută sau cronică) și, în funcție de gradul acesteia, simptomele pot fi reprezentate de durere în partea inferioară stângă a abdomenului, greață, vărsături, febră, constipație sau diaree, simptome urinare (durere sau usturime la urinare și nevoia de a urina frecvent).

medic in timpul unei consultatii a unei paciente cu diverticuloza

Cauze

Diverticuloza nu are o singură cauză, ci există mai mulți factori care o declanșează, dintre care cei mai importanți sunt:

  • modificări în structura peretelui colonic;
  • tulburări ale motilității colonice;
  • factori genetici;
  • factori de mediu.

În principiu, diverticulii apar în punctele de slăbiciune din peretele muscular al colonului, și anume în punctele (orificiile) prin care vasele de sânge traversează peretele intestinal.

Presiunea crescută din interiorul colonului și modificările de motilitate colonică, împreună cu unii factori genetici și de mediu (dieta săracă în fibre vegetale și bogată în carne roșie) fac ca mucoasa colonică să formeze hernii prin aceste puncte, determinând apariția diverticulilor.

Inflamația diverticulilor (diverticulita) apare atunci când se produce subțierea sau ruperea peretelui diverticular. Acest lucru poate fi cauzat de creșterea presiunii în colon sau de fragmente de scaun întărite, care se pot bloca într-un diverticul.

Factori de risc

Există anumiți factori de risc care se asociază cu prezența bolii diverticulare:

  • vârsta peste 40 de ani;
  • sexul masculin;
  • supraponderalitatea sau obezitatea;
  • factorii genetici (boli ereditare, cum ar fi sindromul Marfan, boala polichistică renală);
  • anomalii ale structurii peretelui colonic;
  • tulburările de motilitate a colonului;
  • creșterea presiunii din interiorul colonului;
  • sedentarismul;
  • fumatul;
  • excesul de alcool;
  • dieta săracă în fibre alimentare;
  • dieta bogată în grăsimi și carne roșie;
  • excesul de antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), steroizi sau opioide;
  • modificarea microbiotei intestinale (a florei bacteriene „bune”);
  • pacienții imunosupresați (care au suferit un transplant).

Simptome

De obicei, diverticuloza nu provoacă simptome, dar, uneori, pacienții pot acuza sensibilitate sau durere abdominală (în special în partea stângă a abdomenului inferior), balonare sau constipație.

Diverticulita acută poate fi:

  • necomplicată;
  • complicată: abces, perforație, fistulă sau obstrucție intestinală.

Simptomele diverticulitei includ:

  • durere sau crampe în partea stângă inferioară a abdomenului (fosa iliacă stângă): este cel mai frecvent simptom; variază de la durere abdominală ușoară până la durere acută generalizată în tot abdomenul, în caz de peritonită;
  • febră;
  • frisoane;
  • greață și vărsături;
  • constipație sau diaree;
  • meteorism abdominal (balonare);
  • sângerare rectală.

Sângerarea diverticulară apare atunci când o din interiorul unui diverticul se rupe și se produce sângerare în interiorul colonului. Poate apărea în absența inflamației diverticulilor, prin presiunea exercitată de fragmentele fecale blocate în diverticuli. În acest caz, debutul este brusc, sângerarea este masivă cu sânge roșu-proaspăt, nedureroasă, dar poate necesita transfuzii de sânge; de obicei, (în 80% din cazuri) se opreşte spontan.

barbat cu durere cauzata de boala diverticulara

Diagnosticare

Diverticuloza este, de multe ori, diagnosticată întâmplător în timpul colonoscopiei efectuate de medicul specialist gastroenterolog pentru alte acuze sau în cadrul screeningului pentru cancerul colonic, efectuat după vârsta de 50 de ani.

Diagnosticul bolii diverticulare se axează pe elemente clinice și paraclinice:

Diagnosticul clinic

Pacientul cu boală diverticulară necomplicată prezintă durere abdominală de intensitate moderată în partea stângă inferioară a abdomenului (fosa iliacă stângă), accentuată de ingestia de alimente și ameliorată de eliminarea scaunului și a gazelor; se pot asocia, uneori, și tulburări de tranzit intestinal (constipație sau diaree) și balonare.

În cazul diverticulitei complicate, durerea are debut brusc, inițial este localizată în fosa iliacă stângă, apoi poate iradia în tot abdomenul; se poate asocia frecvent cu grețuri, modificări de tranzit (constipație sau diaree), balonare, febră moderată până la intensă (39-40°C - în caz de abces), frison, simptome urinare. Uneori, palparea zonei poate fi extrem de dureroasă pentru pacient și apare ca o formațiune tumorală dureroasă inghinal stânga.

În caz de peritonită generalizată, tabloul clinic este cel al abdomenului acut chirurgical: durere intensă în tot abdomenul, contractură abdominală, febră mare (39-40°C), creșterea bătăilor cardiace (tahicardie), șoc.

Fistulele sunt complicații ale diverticulitei acute și reprezintă comunicarea dintre colon și peretele vezicii urinare (mai frecvente la bărbați) sau cu vaginul (în cazul femeilor); acestea se manifestă prin eliminare de gaze și fecale prin uretră (fecalurie, pneumaturie), respectiv pasaj de scaun/ gaze prin vagin.

O altă complicație, ocluzia colonică, este frecvent parțială, incompletă și se manifestă prin constipație și distensie abdominală;

Diagnosticul paraclinic include:

  • investigații de laborator: sunt nespecifice în boala necomplicată (hemogramă, teste hepatice, funcție renală normală, doar unii markeri inflamatori pot fi crescuți, cum ar fi calprotectina fecală); în cazul bolii diverticulare complicate, apar creșteri ale leucocitelor și neutrofilelor în sânge, VSH, proteina C reactivă, fibrinogen și calprotectină fecală crescute (markeri de inflamație);
  • investigații imagistice:
    • ecografia transabdominală: poate evidenția îngroșarea peretelui colonic și complicațiile posibile (abces, ocluzie) și trebuie făcută de un expert în ecografie intestinală;
    • radiografia abdominală simplă („pe gol”): utilă în cazul complicațiilor (perforația diverticulilor, ocluzie intestinală);
    • irigografia (clisma baritată): investigație ce folosește raze X, după opacifierea conturului interior colonic cu bariu; utilizată rar în prezent și doar atunci când nu se poate efectua colonoscopia, este contraindicată în diverticulita acută;
    • colonoscopia: investigație imagistică ce permite examinarea interiorului colonului, după o pregătire prealabilă cu substanțe purgative; este contraindicată în caz de suspiciune de diverticulită acută și se efectuează la aproximativ patru săptămâni după episodul de diverticulită rezolvat, pentru a exclude altă afecțiune (ex: cancerul colorectal);
    • computer tomografia abdominală cu substanță de contrast (CT): folosită adesea pentru a diagnostica diverticulita și complicațiile acesteia; se poate folosi și în scop terapeutic (ex: drenarea abceselor peridiverticulare);
    • RMN abdominal cu substanță de contrast: metodă mai scumpă, dar neiradiantă; se folosește la pacienții cu contraindicații pentru CT;
    • angiografia și scintigrafia cu hematii marcate cu Tc99m: folosite în cazul hemoragiei diverticulare.

Tratament

Pacienții care au diverticuloză de colon fără simptome nu necesită tratament specific. Se recomandă evitarea factorilor de risc modificabili: fumatul, sedentarismul și excesul de alcool, în paralel cu creșterea aportului de fibre în dietă, evitarea consumului de carne roșie și grăsimi în exces, etc.

În caz de dureri abdominale, se pot administra antispastice sau medicamente anticolinergice, prescrise de medicul specialist. Alte medicamente recomandate pot fi: antibiotice neabsorbabile sau probiotice.

Tratamentul diverticulitei acute necomplicate (75% cazuri), în care pacientul are o stare generală bună și nu prezintă comorbidități majore, se poate face în ambulatoriu, cu antibiotice.

În caz de diverticulită acută complicată cu o stare generală alterată (febră peste 39°C, durere abdominală severă, greață și vărsături etc.) sau sângerare rectală masivă, se recomandă internarea de urgență. În acest caz, se impune oprirea alimentației orale, reechilibrarea hidroelectrolitică intravenoasă și tratament antibiotic cu spectru larg.

În caz de abcese se recomandă, pe lângă antibiotice, și evacuarea (drenajul) puroiului percutanat ghidat ecografic sau prin CT, ori drenajul chirurgical.

În stadiul de perforație colonică cu peritonită generalizată se impune intervenție chirurgicală de urgență (rezecția segmentului perforat – operația Hartmann).

Hemoragia diverticulară poate necesita, uneori, transfuzii de sânge (dacă este masivă). Tratamentul este, în principal, endoscopic (injectare de adrenalină, clipuri metalice hemostatice, coagulare bipolară etc). O altă metodă constă în embolizarea arterială selectivă prin angiografie CT (în centre specializate).

Intervenția chirurgicală de urgență (rezecție segmentară sau colectomie subtotală) se impune la pacienții cu o stare generală gravă, cu hemoragie masivă și la cei la care metodele anterioare nu sunt accesibile sau la care nu s-a obținut oprirea hemoragiei.


Complicații

Complicațiile bolii diverticulare sunt reprezentate de:

  • hemoragia diverticulară;
  • diverticulita acută, ce poate fi, la rândul ei:
    • necomplicată;
    • complicată cu: abces, perforație, fistulă sau obstrucție.

Prevenție

Pentru a preveni formarea diverticulilor putem acționa doar asupra factorilor de risc modificabili. Astfel, recomandările sunt:

  • creșteți aportul de fibre în dietă: se recomandă 38 g de fibre pe zi bărbaților cu vârsta sub 50 de ani și 30 g/zi celor peste 50 de ani, iar pentru femei: 30 g/ zi celor cu vârsta sub 50 de ani și 21 g/zi după vârsta de 50 de ani; sunt benefice și suplimentele pe bază de fibre din farmacii sau plafaruri;
  • beți cel puțin doi litri de lichide necarbogazoase pe zi;
  • evitați excesul de alcool, cafea, tutun;
  • evitați oboseala, stresul;
  • mâncați cât mai des fructe, legume proaspete și cereale integrale;
  • faceți exerciții fizice regulate;
  • luați în considerare adăugarea în dietă a probioticelor (iaurt, chefir cu culturi celulare vii active);
  • nu este necesar să limitați consumul de nuci, semințe sau floricele de porumb (în trecut, interzise pacienților cu diverticuloză), pentru că s-a demonstrat că acestea nu astupă orificiile diverticulior determinând diverticulita și nici nu cresc riscul de sângerare diverticulară;
  • dacă sunteți diagnosticat cu diverticuloză și ați avut un episod de diverticulită acută, puteți preveni următoarele pusee sau eventualele sângerări prin administrarea de antibiotice intestinale (prescrise de medicul specialist gastroenterolog);
  • nu utilizați în exces medicamente antiinflamatoare nesteroidiene (AINS), steroizi sau opioide, dacă știți că suferiți de boala diverticulară;
  • în caz de durere abdominală repetată, puternică, modificări de tranzit (diaree sau constipație), greață sau vărsături, febră și sângerare rectală, adresați-vă de urgență medicului specialist.

Bibliografie

  1. “UpToDate.” Uptodate.com, 2023, www.uptodate.com.
  2. “Diverticular Disease of the Colon - Harvard Health.” Harvard Health, Harvard Health, Aug. 2010, www.health.harvard.edu.
  3. “Patient Information.” Www.asge.org, 2020, www.asge.org.
  4. Clinic, Cleveland. “Diverticulitis: Symptoms, Causes & Treatment - Cleveland Clinic.” Cleveland Clinic, 2023, https://my.clevelandclinic.org
  5. Trifan A.;Gheorghe C, Dumitrascu D. et al. “Gastroenterologie si hepatologie clinica”- ed Medicala 2018, Diverticuloza colonica, p.345-359

Echipa medicală - Gastroenterologie

Solicită o programare

Alege opțiunea de a te programa online, simplu și rapid, prin intermediul formularului de programare.

femeie fericita care lucreaza folosind mai multe dispozitive pe un birou la domiciliu

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.