Psihologie

25 Februarie 2013

Cum știm că un medic e bun?

scris de

Stroescu Vlad

Cum stim ca un medic e bun?

Despre multi medici se spune ca sunt buni, sau nu. Toti simtim nevoia unei recomandari atunci cand mergem la medic: Spune-mi si mie de un ORL-ist bun e o intrebare pe care o aud frecvent. Evident, ORL e doar un exemplu, poate nu unul intamplator, pentru ca in ORL, si in chirurgie in general, intrebarea devine ceva mai usoara daca ne referim strict la tehnica si manualitatea chirurgului. E sigur insa ca un chirurg bun e mai mult decat un chirurg indemanatic, asa ca nici aici lucrurile nu sunt deloc simple. Problema psihiatrului bun mi se pare mie si mai greu de rezolvat, dar poate ca sunt influentat de propria mea meserie.

Indiferent de specialitate, intrebarea din titlu e una foarte pragmatica, presanta, isi cere raspunsul imediat, pentru ca problemele de sanatate isi cer rezolvarea imediat. Si cu toate astea, raspunsul dat e adesea precar si vag, si foarte greu de justificat. Cererea a motivat de exemplu, aparitia unui articol in revista Elle (februarie a.c.), care enumera cei mai buni 115 medici din Bucuresti. Articolul a fost criticat de mediul nostru, si pe buna dreptate: niciun fel de criteriu de selectie sau departajare nu era mentionat. Am aflat ca eu insumi am fost unul dintre cei patru psihiatri din lista. As minti daca as spune ca n-am fost magulit, insa numarul colegilor care ar fi meritat mai mult decat mine sa mai sus de mine intr-un clasament, daca un clasament e posibil, trebuie sa fie foarte mare, cel putin in virtutea faptului ca valoarea lor a trecut proba timpului si a experientei, si dintr-o mie de alte motive. Mai mult, sunt aproape sigur ca valoarea mea profesionala n-a jucat niciun rol in includerea mea in top: mai curand imaginea pe o construiesc prin acest blog si prin alte mijloace. Ori, desi, asa cum ziceam in alta parte, e imposibil sa nu ne vindem intr-o oarecare masura pacientilor nostri, reclama in medicina e normata de reguli foarte stricte, si daca blogul meu are asemenea efecte, trebuie sa fiu ingrijorat. Nu e vorba de o falsa modestie, ci de etica elementara, asa ca e momentul sa fac urmatorul disclaimer: desi sunt flatat de calitatea cititorilor mei, si in general atunci cand textele mele sunt apreciate, aceste texte nu sunt sunt o garantie, nici macar un indicator, al nivelului meu profesional, nici prin ele insele, nici prin clasamentul lor in cautarile Google, nici altminteri. Singurele garantii ale unui medic sunt acreditarile sale oficiale: faptul ca a absolvit o facultate de medicina, faptul ca a terminat una sau mai multe programe postuniversitare (numita rezidentiate) intr-o specialitate, sau orice alte formari si competente profesionale acreditate de breasla are. Era o vreme cand aceste acreditari veneau cu o greutate importanta, practica si simbolica. Reputatia de breasla a medicinei romanesti a fost erodata mult in ultimii ani, urmare a unui proces ce dureaza de decenii. Astazi, trebuie sa ne estimam norocosi daca diplomele de mai sus garanteaza un standard minim profesional. Ceea ce nu e deloc putin lucru. E de altfel mai rational sa cauti o persoana pe care se poate conta ca indeplineste acest standard, decat un medic care are reputatia de bun. Medicina e din ce in ce mai putin o arta, si din ce in ce mai mult o meserie cu protocoale si algoritmi bine pusi la punct, ceea ce un lucru foarte bun pentru siguranta si sanatatea pacientilor. Acest standard trebuie sa fie referinta atunci cand consideram ca suntem tratati bine sau prost, si nu charisma si bed-side-manners ale medicului, desi si acestea incep sa fie standardizate. Nu inseamna ca talentul personal al medicului e scos din ecuatie: partea clinica, in toate specialitatile, si partea practica in cele interventioniste sunt profund amprentate de marca individuala medicala. Standardul minim profesional ar trebui sa fie mult mai bine precizat, pentru noi, medicii, dar mai ales pentru pacient, care ar trebui sa afle ce e de facut, la ce sa se astepte, care este cea mai buna ingrijire posibila si care este cea mai practica. Consensurile medicale sunt insa foarte deficitar popularizate, explicate marelui public. Sunt de acord ca informatia medicala este extrem de greu de tradus fara sa existe echivocuri si neintelegeri, dar nu cred ca ermetismul e o solutie, intr-o lume in care lipsa de educatie medicala sta la originea marilor probleme de sanatate publica, iar sursele de informatie sunt multe, dar au entropie naucitoare. Daca lucrurile ar sta altfel, intrebarea incotro o iau ar trebui sa fie mai usoara. Si asta ma aduce la ideea ca un medic bun este cu mult mai putin important decat un sistem bun. E valabil pentru orice sistem, nu doar cele medicale. Ar putea, de exemplu, sa fie complet irelevant cat de bun sau prost psihiatru sunt eu, atunci cand nu exista o retea de psihiatrie comunitara, care sa continue sprijinul adus pacientului si dupa ce el iese din cabinet sau din spital. Tot talentul si competenta unui mare chirurg cardiovascular sunt irosite, daca sistemul de preluari ale urgentelor nu e in stare sa transporte la timp in clinica in care lucreaza un pacient cu disectie de aorta. Pentru pacient, cel mai important este sa nu fie lasat singur atunci cand trebuie sa afle incotro sa o ia, cu boala lui. Daca sarcina asta si-o asuma revista Elle, nu inseamna decat ca noi, profesionistii, si sistemul nostru, nu suntem capabil sa satisfacem pe deplin o astfel de nevoie bazala. Acestea fiind zise, putem specula, de dragul intrebarii, existenta unui sistem ideal, cu standarde ideale. Cum ar mai putea un medic sa stie, intr-un astfel de sistem, daca e bun sau nu? Unde este plusvaloarea? Intrebarea e perfect aplicabila si in realitatea defectuoasa. Ce mai important, critica sau aprecierea pacientilor, sau cea a colegilor? Ambele pot fi puternic grevate de erori. Din ce e facuta reputatia unui medic, in ochii pacientului, si cat de mult reflecta ea realitatea, la noi sau in alta parte? Sunt foarte curios de parerile dumneavoastra. Autor: Vlad Stroescu, specialist psihiatru



©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.