Hernia abdominală

Descoperă informații utile despre această afecțiune: de la cauze, factori de risc, simptome, diagnosticare, până la metode de tratament și de prevenție.

Pentru recomandări personalizate, solicită o programare la un medic din Sistemul Medical MedLife.

Despre hernia abdominală

Termenul de „hernie” își are originea în limba latină, în cuvântul „hernia”, care înseamnă ruptură.

Hernia abdominală este definită ca o exteriorizare a unui organ din abdomen printr-un punct de slăbiciune în musculatura abdomenului, numit și orificiu herniar. Cel mai frecvent, hernia abdominală apare la nivel inghinal, deși poate avea loc în diferite zone ale corpului.

Dintre herniile peretelui abdominal, cea mai frecventă este hernia inghinală, având o prevalență de 5% în populația generală, cu o preponderență a sexului masculin, la care herniile abdominale sunt de 10 ori mai frecvente.

Tipuri de hernie abdominală

hernia inghinală: cel mai frecvent tip de hernie abdominală;
hernia femurală: cea mai frecventă hernie abdominală la femei;
hernia ombilicală;
hernia incizională (așa numita eventrație postoperatorie): apare după intervențiile chirurgicale;
hernia epigastrică: apare între ombilic și capul pieptului;
hernia Spiegel: apare în partea laterală a abdomenului;
hernia hiatală: prin care stomacul sau segmente de intestin se mută din abdomen în torace, prin slăbiciunea mușchiului diafragm, cel care separă cele două cavități.

Cauze

Hernia abdominală este cauzată de combinația dintre o presiune crescută în abdomen și un defect sau slăbiciune în mușchii acestuia. Această slăbiciune poate fi din naștere sau poate fi dobândită în cursul vieții.

Factori de risc

Factorii incriminați în apariția herniei abdominale sunt:

Factori care cresc presiunea în abdomen:

sarcina;
tusea persistentă;
constipația;
tulburările urinare cronice;
ocupația: sunt vizate meseriile care necesită efort fizic susținut;
obezitatea.

Factori care alterează calitatea țesuturilor

fumatul;
vârsta înaintată;
intervenții chirurgicale anterioare;
boli asociate.

În cazul herniei hiatale, cauzele sunt mai puțin cunoscute, dar s-a observat că se produce o deteriorare a diafragmului în timp, ceea ce explică apariția acestei boli la vârste mai înaintate.

Simptome

Printre simptomele herniei abdominale se remarcă:

tumefacție în zona afectată: este un semn comun al tuturor herniilor și, la început, aceasta dispare atunci când pacientul se întinde; umflătura se poate mări în cazul în care hernia abdominală nu este tratată;
durere locală sau discomfort, accentuate la mișcare, tuse;
amorțeli (parestezii) date de iritația nervilor: apar în hernia inghinală;

Pentru herniile hiatale, simptomele sunt date de întoarcerea sucului gastric în esofag sau de presiunea dată de mutarea unor organe din abdomen în torace și pot fi:

arsuri în spatele sternului;
senzația de „prea plin” după mese;
durere toracică sau abdominală;
regurgitarea alimentelor/ lichidelor în gură;
dificultăți la înghițire;
tulburări de respirație.

Diagnosticare

Atunci când vă prezentați la medicul chirurg pentru o umflătură în zona abdomenului (fie că este inghinală, femurală, ombilicală, epigastrică, fie în zona unei intervenții chirurgicale mai vechi), acesta va evalua această proeminență prin palparea ei atunci când sunteți în picioare și când stați întins. Astfel va putea aprecia localizarea, dimensiunea, dacă tumefacția se mărește la tuse sau efort, dacă intră în abdomen sau nu.

În cazul defectelor (rupturilor) abdominale foarte mici sau la pacienții supraponderali, herniile pot fi mai greu de diagnosticat doar prin examinare. Medicul chirurg poate solicita o ecografie de părți moi sau un computer tomograf.

În cazul herniilor hiatale, pentru că nu sunt la vedere, pot fi necesare o radiografie toracică, un examen baritat sau o endoscopie digestivă superioară.

Tratament

Tratamentul herniei abdominale este, prin excelență, unul chirurgical, fiind singurul care poate duce la vindecare.

În trecut s-a încercat și tratamentul nechirurgical, reprezentat de centura pentru hernie abdominală, însă s-au observat diverse complicații, cum ar fi: afectarea testiculelor, iritarea nervilor din zona inghinală sau încarcerarea herniei.

Nefiind o urgență chirurgicală, hernia abdominală se face în regim programat.

Ca pregătire pentru operație, medical curant vă poate sfătui să renunțați la fumat, să scădeți în greutate (pentru pacienții supraponderali sau obezi), să urmați un regim de viață sănătos, să nu faceți eforturi fizice mari până la momentul operației.

Abordul chirurgical al herniei abdominale poate fi:

deschis (clasic): o incizie de dimensiune variabilă (5-7 cm la nivelul herniei inghinale, ombilicale, femurale și ajungând la 15-20 cm la nivelul herniilor care apar după operații);
laparoscopic: 3-4 incizii mici (1 cm), prin care se introduc instrumentele și camera de lucru.

În zilele noastre, în ambele procedee se practică protezarea peretelui abdominal cu plasă, care va deveni matricea noii structuri de rezistență locală a peretelui abdominal.

Abordul laparoscopic tinde să devină standardul terapeutic în herniile abdominale. Avantajele abordului laparoscopic sunt reprezentate de recuperarea mai rapidă, durere mai mică și, dat fiind că pătrunderea în cavitatea abdominală se face prin incizii mici, fără secționarea mușchilor, riscul de a face o nouă hernie la nivelul lor este minim.

Totuși, există și situații în care chirurgia laparoscopică este contraindicată, și aici sunt incluși:

pacienții care nu tolerează anestezia generală sau introducerea de CO2 în cavitatea abdominală
pacienții cu hernii abdominale cu intestin ștrangulat și perforat și semne de septicemie
pacienții cu ciroză hepatică și ascită în cantitate mare
pacientele gravide aflate după trimestrul doi de sarcină
pacienții sub 15 ani sau cei cu tulburări hematologice care afectează coagularea sângelui

Recuperarea postoperatorie este rapidă, cu reluarea precoce a activităților curente ale pacientului, singura limitare fiind abținerea de la orice efort fizic intens.

Complicații

Deși evoluția bolii este lentă, hernia abdominală poate ajunge la dimensiuni atât de mari încât poate împiedica pacientul să își efectueze activitățile zilnice.

O altă complicație, mult mai severă, este ștrangularea intestinului, ceea ce duce la ocluzia intestinală. Porțiunea de intestin ieșită prin orificiul herniei nu mai intră în abdomen și poate avea urmări grave.

Semnele care pot indica o complicație și care ar trebui să vă îndrume de urgență la medic sunt:

tumefacția din zona herniei nu mai intră în abdomen atunci când pacientul este în repaus;
absența scaunului;
vărsăturile;
durerile abdominale generalizate;
balonarea.

Complicațiile tratamentului chirurgical:

sângerarea;
infecția plăgii;
lezarea vaselor testiculare;
lezarea nervilor inghinali și sindroamele dureroase cronice;
respingerea plasei de către organism;
recidiva herniei abdominale.

Prevenție

Herniile abdominale (atât cele primare, cât și recidivele) pot fi prevenite menținând o greutate normală, consumând alimente care previn constipația, folosirea unei posturi corecte atunci când se ridică greutăți, consultarea unui doctor atunci când tusea persistă, renunțarea la fumat.

Autor

Dr. Eisler Cristina

Medic Specialist Chirurgie Generală

Bibliografie

Morris, Ben. “The Components of the Wired Spanning Forest Are Recurrent.” Probability Theory and Related Fields, vol. 125, no. 2, 1 Feb. 2003, pp. 259–265, https://link.springer.com/, 10.1007/s00440-002-0236-0
Flich J, Alfonso JL, Delgado F, Prado MJ, Cortina P. “Inguinal hernia and certain risk factors”. Eur J Epidemiol. 1992;8(2):277-282.
McCormack K, Scott NW, Go PM, et al.” Laparoscopic techniques versus open techniques for inguinal hernia repair.” Cochrane Database Syst Rev. 2003:CD001785.