MEDICINA GENERALA

22 Octombrie 2013

Cum tratam ipohondria

Cum tratam ipohondria

Ipohondria, numita si hipocondrie, este un tip de boala psihica in care o persoana are simptomele unei boli medicale, dar aceste simptome nu pot fi explicate in totalitate de o tulburare fizica reala. Persoanele cu ipohondrie sunt foarte ingrijorate cu privire la dezvoltarea unor boli, fiind sigure ca au o anumita afectiune chiar si dupa ce analizele medicale arata ca nu este cazul. Aceste persoane interpreteaza gresit probleme minore de sanatate, percepandu-le ca fiind simptomele unei boli grave.

Exemplul clasic este cel al persoanei care dupa ce are o durere de cap este convinsa ca aceasta este cauzata de o tumoare pe creier. Simptomele asociate cu ipohondria nu sunt sub controlul voluntar al persoanei si pot cauza stres si pot interfera cu functionarea normala a persoanei.

Ipohondria poate aparea in orice moment al vietii, dar cel mai adesea incepe la varsta adulta. Tulburarea afecteaza barbatii si femeile in egala masura.

Care sunt simptomele ipohondriei? Ipohondrii sunt ingrijorati ca au o boala fizica. Simptomele pe care acestia le descriu pot varia de la nemultumiri generale, cum ar fi durerea sau oboseala, la probleme legate de functiile normale ale corpului, precum respiratia sau zgomotele produse de catre stomac. Persoanele cu ipohondrie nu se prefac ca sunt bolnave, ele cred cu adevarat ca sufera de anumite afectiuni. Semne de avertizare:

  • Persoanele care au tendinta de a merge la multi doctori specialisti si de "convinge" doctorul ca este vorba de o boala serioasa
  • Persoanele care au suferit o pierdere sau au trecut printr-un eveniment stresant
  • Persoanele care sunt extrem de preocupate de un anumit organ, precum inima
  • Simptomele sau zona de interes se schimba
  • Parerea unui doctor nu calmeaza temerile persoanei, aceasta fiind convinsa ca specialistul a facut o greseala
  • Persoana poate suferi de anxietate, nervozitate sau depresie

Care sunt cauzele ipohondriei? Cauza exacta a ipohondriei nu este cunoscuta. Factorii care pot fi implicati in dezvoltarea tulburarii includ:

  • Un istoric de abuz fizic sau sexual
  • O boala grava in copilarie
  • O capacitate slaba de exprimare a emotiilor
  • Un parinte sau o ruda apropiata cu aceasta afectiune: copiii pot invata acest comportament

Cum este diagnosticata ipohondria? Diagnosticarea ipohondriei poate fi foarte dificila deoarece persoanele care sufera de aceasta afectiune sunt convinse ca simptomele sunt cauzate de o boala medicala. Cand simptomele apar, doctorul incepe evaluarea cu o istorie medicala completa si cu un examen fizic. In cazul in care medicul nu gaseste niciun motiv fizic pentru simptomele prezentate, recomanda un psiholog. Psihologul pune un diagnostic bazat pe comportamentul si atitutdinea persoanei, precum si pe faptul ca boala fizica a fost exclusa in prealabil. Psihologul poate propune o evaluarea a personalitatii pentru a confirma diagnosticul de ipohondrie.

Cum se trateaza ipohondria? Obiectivul principal al tratamentului pentru ipohondrie este sa ajute pacientii sa traiasca si sa functioneze cat mai normal posibil, chiar daca acestia continua sa aiba anumite simptome. Tratamentul isi propune sa modifice gandirea si comportamentul care duce la aparitia simpomelor.

Ipohondria este foarte greu de tratat deoarece persoanele care sufera de aceasta afectiune refuza sa creada ca simptomele lor sunt rezultatul unor cauze psihice sau emotionale, mai degraba decat fizice.

  • Terapia de sustinere

In cele mai multe cazuri, cel mai bun curs de actiune pentru un ipohondru este de a ramane in contact cu un medic specialist. In relatia medic-pacient, medicul poate monitoriza simptomele si poate fi atent la orice schimbare care ar putea semnala o boala medicala reala. Abordarea principala a doctorului este de a se concentra pe sprijinirea pacientului si de a fi sigur ca acesta nu face teste si tratamente inutile.

  • Medicamentele

Medicamentele pentru depresie sau anxietate sunt, unoeri, folosite in cazul persoanelor care sufera de ipohondrie.

  • Psihoterapia

Psihoterapia, in special terapia cognitiva, poate fi de ajutor in schimbarea gandirii si a comportamentului care contribuie la aparitia simptomelor. Terapia poate ajuta persoana afectata sa invete modalitati mai bune de a face fata stresului si de a-si imbunatati functionarea sociala. Din pacate, cele mai multe persoane cu ipohondrie neaga existenta problemelor mentale sau emotionale, ceea ce le face destul de rezistente la psihoterapie.

Prevenirea ipohondriei Nu exista niciun mod cunoscut de a preveni ipohondria. Cu toate acestea, daca persoanele afectate se bucura de intelegere si sustinere, severitatea simptomelor poate fi redusa.

Pentru a scapa de ipohondrie, programeaza-te pentru o consultatie la medicii psihologi la una din urmatoarele clinici:

Sursa: WebMd

    A.C.



    ©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.