Importanța serotoninei (hormonul fericirii) pentru sănătatea organismului uman

Ce este serotonina și cum este ea produsă

Serotonina este o substanță cu rol de neurotransmiţător, adică participă la transmiterea unei informaţii specifice de la un neuron la altul. Ea este produsă:

• în celulele cromafine din mucoasa gastro-intestinală (95%);
• la nivelul creierului de neuronii serotoninergici (1%); 
• la nivelul țesutului osos de osteoclaste.

Datorită unui sistem barieră foarte performant, serotonina din creier nu relaţionează cu restul serotoninei din corp. În schimb, de la nivel intestinal, această substanță se absoarbe în sânge şi este concentrată în trombocite, de unde este eliberată în cursul procesului de coagulare. 

La baza producerii serotoninei stă aminoacidul esenţial triptofan. Acesta ajunge în corpul uman printr-o alimentaţie adecvată, deoarece nu poate fi sintetizat de organism. Din triptofan vor fi sintetizate serotonina, melatonina şi vitamina PP (vitamina B3). Principalele surse de triptofan sunt carnea de pui şi de curcan, produsele lactate, nucile, bananele şi fasolea. 

Totodată, există şi alimente care conţin serotonină. Cele mai bogate în acest hormon sunt nucile, bananele, ananasul, kiwi, prunele şi roşiile. Aceste alimente cresc cantitatea de serotonină de la nivel intestinal, însă nu influenţează şi serotonina din creier.

În corpul uman, serotonina acționează la diferite niveluri:

• determină contracția mușchilor netezi (organe digestive, uter);
• modifică tonusul pereților vasculari (când tonusul este redus, serotonina provoacă vasoconstricție și invers);
• crește mişcările intestinale;
• la nivelul sistemului nervos, în doze mari, duce la inhibarea activității motorii; 
• rolul ei este evocat periodic la debutul crizelor de migrenă. 

Anumite tulburări neuropsihiatrice, precum depresia și anxietatea, sunt asociate cu anomalii în funcționarea neuronilor serotoninergici. Această diversitate a funcțiilor serotoninei este cel mai probabil legată de multiplicitatea receptorilor săi.

Care este rolul său în organism

Rolul serotoninei este extrem de variat. La nivel cerebral, secreţia acestui hormon ajută la reducerea stărilor de tristeţe, de anxietate şi intervine în reglarea somnului. 

Serotonina intestinală intervine în reglarea apetitului, a mișcărilor intestinale, stimulează greaţa, participă la coagularea sângelui şi la vindecarea rănilor.

Starea de dispoziție

Serotonina produsă la nivelul creierului are un rol esenţial în echilibrul mintal, prin reglarea stării de dispoziţie. Un nivel normal al acestui hormon ajută la concentrare şi sporeşte performanța cognitivă. 

În secolul XXI se vorbeşte tot mai mult despre inteligenţa emoţională, cu recunoaşterea şi gestionarea propriilor emoţii. Cercetările recente vorbesc despre patru „chimicale ale fericirii”: dopamina, endorfinele, oxitocina şi, nu în ultimul rând, serotonina. Fiecare dintre acestea are un rol bine definit şi duce la formarea unor asocieri, în creier, între experienţa plăcută şi hormon, cu scopul de a repeta experienţa. Creierul are nevoie de toţi aceşti patru hormoni cu secreţii echilibrate între ele. 

Pornind de la cele trei nevoi psihologice de bază ale oamenilor: nevoia de conectare, nevoia de competenţă şi nevoia de control/ de autonomie, satisfacerea lor duce la sentimente de mulţumire, împlinire şi fericire, astfel: 

• sentimentul de respect, de apreciere din partea celorlalţi şi care ne face să ne simțim importanți și ne motivează duce la eliberarea de serotonină. Această secreţie, denumită la început „hormonul fericirii”, se asociază cu stabilizarea dispoziţiei;
• când ne satisfacem nevoile şi avem sentimentul de recompensă, în corpul nostru se eliberează dopamină; 
• în urma unei activităţi fizice intense, endorfinele maschează senzaţia de durere; 
• în relaţiile interumane, sentimentul de încredere declanşează secreţia de oxitocină.

Tranzitul intestinal şi digestia

Serotonina produsă la nivelul intestinului ajută la funcţionarea normală a tubului digestiv prin controlul mişcărilor intestinale. Totodată, eliberarea de serotonină şi stimularea anumitor receptori induce senzația de greață și vărsături. Cunoașterea acestui proces a dus la apariția unor medicamente care blochează receptorii specifici, prevenind cele două simptome severe postoperatorii sau cele induse de tratamentele oncologice.

Somnul

Serotonina este implicată în reglarea ciclului zi-noapte prin două mecanisme:

• acţionează la nivelul centrilor specifici din creier, la nivelul neuronilor care transmit regulat informaţii corelate cu mişcarea. Astfel, nivelul de serotonină eliberată în sistemul nervos central creşte odată cu activitatea fizică iar în timpul somnului ea nu va fi secretată; 
• o parte din serotonină este folosită la nivelul creierului pentru a produce melatonina sau „hormonul somnului”, care este eliberată progresiv în timpul nopţii. 

Coagularea sângelui 

O parte din serotonina din tubul digestiv trece în sânge, unde este stocată în trombocite. Când apare o sângerare, serotonina transmite semnalul pentru a închide vasul de sânge lezat, până la formarea cheagului de sânge. Astfel, hemoragia este oprită.

Alte sisteme (procese) asupra cărora are impact

De asemenea, serotonina este implicată şi în apariţia osteoporozei. Mai exact, un nivel foarte ridicat al acestui hormon la nivelul oaselor le fragilizează şi, astfel, pot apărea fracturile patologice specifice acestei afecţiuni. 

Nivelul normal de serotonină din organism

Dozarea serotoninei nu face parte din analizele medicale de rutină. Procesul este complex şi rezultatele sunt dificil de interpretat şi de utilizat în practica medicală, deoarece serotonina din sânge este transportată de trombocite, iar cea din tubul digestiv nu ajunge la nivelul creierului. Nivelul normal* de serotonină din sânge este între 80-400 μg/L (micrograme/Litru). 

Dozarea serotoninei este recomandată de medicul specialist pacienţilor cu suspiciune de tumori carcinoide, în prezenţa unor simptome:

• înroşire a pielii (flush cutanat);
• colici abdominali însoţiți de diaree; 
• imposibilitate de a respira (dispnee paroxistică); 
• disfuncţie a mişcărilor intestinale (ileus cronic intermitent); 
• ulcer peptic rezistent la tratament.

În acest scop, alături de serotonină se dozează şi alți markeri din sânge şi urină. Valorile normale depind de fiecare laborator, iar creșterea poate fi de până la 100 de ori valoarea normală.

Dacă dozarea serotoninei se face la pacienţii aflaţi în tratament, pentru monitorizarea medicamentelor, valorile obţinute se raportează la analiza iniţială. Medicul de laborator va explica procedura de recoltare, medicamentele şi alimentele care trebuie evitate pentru a nu interfera cu valorile analizelor. 

În literatura de specialitate au fost descrise creșteri ale serotoninei (mai mult de 400 μg/L) și în contexte migrenoase, în boala celiacă și în anumite patologii cardiace. În schimb, o scădere a serotoninei (sub 100 μg/L) poate fi găsită în fibromialgie, în insuficiența renală cronică, boala Parkinson și în anumite forme de depresie asociate cu tulburări comportamentale şi ale ciclului veghe-somn.

*Valorile de referință sunt date de aparatură, de metoda de lucru și de reactivii folosiți și pot să difere de la un laborator la altul.

Conexiunea dintre fluctuaţiile acesteia şi afecţiunile psihiatrice 

Serotonina are un rol esenţial în echilibrul mintal, prin reglarea stării de dispoziţie. Cercetările ştiinţifice arată să simptomele unui nivel scăzut de serotonină sunt asociate cu diverse tulburări psihice precum stresul, anxietatea, fobiile, depresia, fără ca acesta să fie cauza declanşatoare. În aceste patologii, ghidurile internaţionale de specialitate indică asocierea psihoterapiei cu molecule antidepresive care, în final, cresc nivelul de serotonină şi reglează echilibrul cu ceilalţi neurotransmiţători. 

Impactul serotoninei în depresie

Un nivel redus de serotonină la nivelul creierului este asociat cu starea de depresie. Deși aceasta poate fi declanșată de un eveniment emoțional din viața unei persoane, la nivel chimic s-a constatat un dezechilibru al neurotransmițătorilor din creier şi o scădere a cantităţii de serotonină, devenind astfel un „hormon al depresiei”. 

Spre deosebire de melancolie, tristețe sau chiar durere, depresia, ca afecţiune medicală, este o stare în care o persoană experimentează o durere copleșitoare și debilitantă. Persoanele deprimate pot avea dificultăți în a gândi clar și nu pot desfășura activități normale. 

Astfel, recomandările medicale internaţionale în tratamentul depresiei asociază:

• psihoterapia şi corectarea modului de viaţă;
• tratamentul medicamentos cu diverse antidepresive cu serotonină. Astfel funcţionează şi inhibitorii selectivi ai recaptării serotoninei (ISRS) care determină ca o cantitate mai mare de serotonină să rămână activă iar, în timp, pacienţii recâştigă starea de echilibru mental.

Impactul serotoninei în anxietate

Studiile efectuate asupra creierului au demonstrat că persoanele care suferă de anxietate au un nivel al serotoninei mai scăzut în acele zone responsabile de controlul emoţional şi de impuls. De asemenea, pe lângă acest hormon, şi alţi trei neurotransmiţători precum acidul gamma-aminobutiric (GABA), dopamina și epinefrina (adrenalina) joacă un rol important în tulburările de anxietate.

Sindromul serotoninergic

Un nivel prea mare de serotonină indusă medicamentos poate produce efecte negative. Semnele unui exces de serotonină sau sindrom serotoninergic pot începe la câteva ore de la administrarea unui medicament nou sau de la creşterea excesivă a dozei. Simptomele pot include:

• confuzie, agitaţie sau nelinişte;
• durere de cap;
• ritm cardiac rapid, modificări ale tensiunii arteriale şi/sau ale temperaturii;
• greaţă, vărsături, diaree;
• tremur, pierderea coordonării musculare;
• frisoane şi transpiraţie în exces;
• pupile dilatate.

Simptomele sindromului serotoninergic sunt similare cu semnele care pot evoca tumori neuroendocrine carcinoide, însă au o evoluţie cronică şi se agravează odată cu trecerea timpului.

Factorii care pot stimula producţia de serotonină

Cercetările ştiinţifice au putut demonstra eficacitatea medicamentelor pentru a ridica nivelul de serotonină asociat unor forme de depresii, însă este greu de demonstrat rolul factorilor de mediu. Fără dovezi științifice solide, pentru starea de bine şi o posibilă creştere a nivelului de serotonină se recomandă:  

• expunerea la soare, la lumină puternică (o practică răspândită pentru tratarea depresiei sezoniere); 
• practicarea unei activităţi fizice regulate (creşte încrederea în sine şi determină o stare de bună dispoziție);
• menţinerea unei alimentaţii echilibrate şi diversificate, cu alimentele bogate în triptofan (carne de curcan, somon şi carne roşie, ouă, nuci, brânză, tofu, ananas, care ajută la stimularea creşterii nivelului de serotonină naturală în organism);
• exerciţiile de meditaţie şi respiraţie controlată (pot ajuta în procesele de autocunoaştere, pentru relaxare şi menţinerea unei perspective pozitive asupra vieţii).

Oamenii sunt mereu în căutarea unor modalități de a porni chimicalele fericirii precum serotonina. Pentru o viață sănătoasă, oferiți-vă o dietă de fericire bine echilibrată:

• prețuiți relațiile dintre oameni și investiți în ele, pentru un maxim de dopamină;
• căutați noul;
• iubiți activitatea fizică regulată pentru a vă bucura de endorfine;
• înconjurați-vă de oameni care vă apreciază, pentru un plus de serotonină.

Bibliografie

1. “Eurofins Biomnis.” Eurofins Biomnis, 2019, www.eurofins-biomnis.com
2. Allain P. “Sérotonine” 2004, https://www.lab-cerba.com
3. “Une Nouvelle Étude Sur Le Rôle de La Serotonine Dans La Prise de Décision.” Institut Du Cerveau, 2017, https://institutducerveau-icm.org
4. Priscille Tremblais. “À Quoi Sert La Sérotonine ?” Lanutrition.fr, LaNutrition.fr - Information Alimentation, Santé, Guide de nutrition, Dec. 2007, www.lanutrition.fr
5. ‌“Serotonin Syndrome - Symptoms and Causes.” Mayo Clinic, 2022, www.mayoclinic.org