In 2016, intr-un spital din Lyon, un om a varsat o singura lacrima sub supravegherea unei camere infrarosii, care ii urmarea orice miscare sau actiune. Lacrima a alunecat pe obraz la 15 ani dupa ce tanarul a ajuns in coma in urma unui accident de masina care l-a lasat fara posibilitatea de a vorbi, de a se misca sau de a avea vreun semn de constientizare, scrie mashable.com.
Cu doua saptamani mai devreme, i-a fost implantat un dispozitiv in piept, destinat sa stimuleze nervul vag, care se extinde din spatele urechilor, prin piept pana la stomac, ducand informatiile inapoi in creier. Aproape imediat, mama lui a inceput sa vada semne a ceva ce nu vazuse de aproape doua decenii: constienta.
Cand am vazut o lacrima pe obraz, a fost emotionant. A fost , spune Angela Sirigu, director al Institutului de Stiinte Cognitive Marc Jeannerod, Lyon, care a lucrat pentru acest moment mai mult de cinci ani. Cercetarea ei se concentreaza pe intelegerea functiilor diferitelor regiuni ale creierului, in special rolul cortexului parietal, considerat a fi vital pentru constienta.
Cazul tanarului, care are acum 35 de ani, este un studiu unic, remarcabil, care dovedeste ipoteza initiala a lui Sirigu. Printre numeroasele lucruri pe care le face nervul vagus este asociat cu functia inimii, a rinichilor si plamanilor, tractul digestiv, vorbirea, contactul vizual si multe altele imbunatateste activitatea neuronilor in locus coeruleus, ceea ce duce la o eliberare masiva de norepinefrina, printr-o cale neuronala legata de vigilenta si reactia lupta sau fugi. M-am intrebat: Daca stimulam aceste cai prin nervul vag, putem creste vigilenta la pacientii aflati intr-o stare vegetativa? Acum, raspunsul pare a fi da.
Pacientul a fost ales din cauza severitatii cazului sau.Daca va arat creierul acestui pacient, puteti vedea ca emisfera stanga este complet distrusa. El nu putea sa vorbeasca sau sa se miste, spune Sirigu. A fost cel mai grav pacient pe care l-am fi inclus in studiu. Stiam ca daca am observa ceva, nu ar fi fost o intamplare. Inainte de stimularea prin implant nu a raspuns la nici o stimulare externa; dupa care a raspuns. Rezultatele acestui studiu, supravegheat de profesorul Jacques Luaut, sunt publicate in revista Current Biology.
Sirigu subliniaza ca, in timp ce pacientul inca nu poate merge sau vorbi, raspunsul neuronal reprezinta cel mai mare rezultat al studiului, demonstrand o crestere semnificativa a activitatii metabolice. Stimularea nervului vag (VNS) ar putea avea un mare potential pentru acest pacient.
In viitor, Sirigu spera sa fie in pozitia de a aplica VNS mai devreme dupa aparitia unei vatamari, pentru a ajuta pacientul sa evite deteriorarea grava. Acest lucru ar putea functiona din cauza naturii protective a sistemului neuronal in cauza VNS creste aprovizionarea cu factorul neurotrofic derivat din creier (BDNF), care protejeaza impotriva mortii celulelor neuronale.
Nervul vag a fost utilizat pentru a trata epilepsia din anii 1990; depresia; si, mai recent, artrita reumatoida, o tulburare autoimuna debilitanta. Are 100000 de fibre nervoase care se extind de la creier pana la o multitudine de organe. Aproximativ 80% din aceste fibre primesc informatii de la corp la creier, restul de 20% trimit instructiuni inapoi in organism.
Cresterea numarului de dispozitive care stimuleaza nervii pentru a elibera substante chimice, in locul tratamentelor traditionale cu medicamente, a coincis de asemenea cu un interes deosebit pentru nervul vag, care pare a fi un loc potrivit daca doresti sa ajungi la multe zone diferite din corp si la bolile corespunzatoare.
Studiul lui Sirigu este un exemplu concret de ipoteza care conduce la dovezi clinice ca constiinta poate fi aprinsa in zonele inactive ale creierului chiar si dupa decenii. Se stabileste o cale de cercetare care pare din ce in ce mai promitatoare, cel putin pentru pacientii cu leziuni cerebrale mai mici, care ar putea face cei mai mari pasi in recuperare.
Este o intrebare importanta clinica si morala: suntem autorizati sa intrerupem viata unui pacient care ar putea avea unele posibilitati odata cu avansarea stiintei? Cred ca fiecare caz clinic ar trebui sa fie tratat separat, singurul lucru pe care il putem generaliza este ca daca VNS functioneaza la acest pacient care are traumatisme cerebrale foarte severe, probabil ca va functiona si la alti pacienti, iar cazurile mai putin severe vor avea mai mult de castigat din aceasta tehnica, spune Sirigu.
