Astm

Cauze

Astmul este o boală multifactorială, adică nu are o singură cauză. De cele mai multe ori, o persoană care are unul sau mai mulți factori de risc pentru inițierea astmului prezintă simptome astmatice în prezența unui factor declanșator („trigger”) ca urmare a inflamației mucoasei bronșice și contracției musculaturii peri-bronșice.

Studii numeroase arată că există anumite modificări genetice care favorizează declanșarea astmului, astfel explicându-se existența bolii la mai mulți membri ai unei familii. Absența rudelor cu astm nu exclude însă diagnosticul unui pacient, deoarece este posibil ca unii membri ai familiei să nu fi fost diagnosticați sau să nu fi avut încă simptome specifice deoarece nu au venit în contact cu factorul declanșator.

Astmul se manifestă mai ales în rândul copiilor, mai mult la băieți decât la fete. În cazul tinerilor și adulților, sunt mai multe femei diagnosticate cu astm decât bărbați.

Infecțiile respiratorii repetate în copilărie sau inhalarea cronică de substanțe toxice (poluare atmosferică intensă, fumat pasiv al copilului sau fumatul activ de țigări obișnuite ori electronice în adolescență), obezitatea sau existența unor alergii, sunt factori care cresc riscul de declanșare a astmului pe tot parcursul vieții.

Simptome

Simptomele astmului diferă de la o persoană la alta, iar intensitatea lor variază de la un episod acut la altul. În cazurile ușoare, crizele pot apărea în timpul exercițiilor fizice. În cazurile grave, simptomele pot fi resimțite tot timpul.

Cele mai frecvente simptome ale astmului sunt:

• senzația de sufocare sau lipsă de aer ori dificultate la respirație (mai ales în expir): căile respiratorii sunt inflamate iar acest lucru nu permite trecerea fluxului de aer cu debitul necesar;
• senzație de presiune la nivelul pieptului: este un simptom care se regăsește la mulți pacienți și se asociază cu senzația de lipsă de aer;
• tuse: uscată sau cu expectorație minimă, cu aspect translucid, gelatinos (ca un „mulaj bronșic”). Este frecventă, chinuitoare, accentuată noaptea;
• respirația zgomotoasă (șuierat, fluierat): se numește wheezing și declanșează o senzație neplăcută și, uneori, chiar panică.

Deși afecțiunea nu se manifestă la fel la toți pacienții, simptomele de mai sus au câteva particularități în cazul astmului:

• crizele se declanșează subit;
• crizele pot fi mai puternice în cursul nopții sau dimineața devreme, motiv pentru care somnul este afectat;
• starea de rău poate trece de la sine dar după câteva săptămâni;
• simptomele se pot agrava în spații răcoroase sau dacă temperatura ambiantă se schimbă brusc (mai ales de la cald la rece);
• simptomele se pot agrava când pacientul face exerciții fizice;
• criza se poate ameliora cu ajutorul medicamentelor care dilată căile respiratorii.

Astmul se poate asocia cu alte afecțiuni concomitente, care se manifestă cu simptome asemănătoare, ceea ce întârzie prezentarea la medicul pneumolog și stabilirea diagnosticului, cele mai frecvente fiind:

- refluxul gastro-esofagian: tusea uscată este un simptom comun. În plus, tusea astmaticului poate declanșa sau agrava refluxul care, la rândul său, poate să accentueze tusea;

- rinita cronică (mai ales cea alergică): tusea și senzația de respirație insuficientă pot fi prezente în ambele afecțiuni, mai ales când rinita și astmul au un factor declanșator comun (expunerea la un alergen);

- insuficiența cardiacă: oboseala la efort şi tusea uscată sunt simptome comune. În plus, unele medicamente indicate pentru bolile cardio-vasculare pot declanșa episoade de tuse.

Semnele care indică o criză gravă de astm, când trebuie apelat la serviciile medicale de urgență, sunt:

• învinețirea buzelor;
• starea de confuzie;
• somnolența severă;
• respirație foarte dificilă sau respirație aritmică (expirația poate fi mai lungă decât inspirația). De asemenea, pe perioade scurte de timp, respirația se poate chiar opri.
• puls accelerat;
• anxietate extremă;
• transpirație intensă, rece.

Tratament

„Astmul nu se vindecă dar se tratează”, este fraza care exprimă cel mai corect evoluția astmului și rolul tratamentului.

Din cauza determinismului genetic, astmul este o boală cronică, adică nu se vindecă, dar acest lucru nu înseamnă că pacientul are simptome tot timpul, toată viața. Astmul se tratează adică există soluții terapeutice pentru controlul simptomelor, astfel încât pacientul să poată avea viața pe care și-o dorește, fără simptome sau, în cel mai rău caz, cu simptome minime.

Măsuri referitoare la stilul de viață

• Pacientul cu astm bronșic trebuie să își identifice factorii care declanșează exacerbarea/ criza de astm și să ia măsuri pentru evitarea lor:
• în cazul astmului alergic: imunoterapia și măsurile recomandate de medicul alergolog;
• în cazul astmului infecțios: măsuri de prevenire a infecțiilor respiratorii (inclusiv prin vaccinare anti-gripală, anti-pneumococică sau alte vaccinuri recomandate de medicul curant);
• în cazul astmului provocat de expunerea la diverse substanțe: înlăturarea lor sau evitarea spațiilor în care se află astfel de substanțe (uneori poate fi necesară chiar schimbarea locului de muncă).

În plus, sunt utile măsuri generale pentru un stil de viață sănătos:

• oprirea fumatului (inclusiv de țigară electronică și produse din tutun încălzit), inclusiv evitarea fumatului pasiv;
• scăderea în greutate (pentru astmaticii supraponderali);
• măsuri de igienă a somnului;
• măsuri pentru un bun management al stresului, inclusiv consiliere psihologică;
• activitate fizică regulată, datorită beneficiilor generale pentru sănătate. Tinerii cu astm bronșic pot avea un beneficiu suplimentar specific funcției pulmonare dacă practică înotul. Înaintea exercițiului pot fi utile administrarea medicamentului la nevoie.

În România sunt stațiuni balneare recomandate de medicii de recuperare medicală și balneologie pentru efectul benefic asupra aparatului respirator atât al microclimatului, cât și al terapiilor puse la dispoziție (de ex. Govora, Slănic Moldova, Slănic Prahova, Praid, Bazna, stațiunile de pe litoral etc).

Tratamentul medicamentos

În astm, medicamentele se recomandă pentru ca simptomele să fie ținute sub control, adică pentru ca exacerbările/ crizele să apară cât mai rar, iar intensitatea lor să fie cât mai redusă. De aceea, tratamentul nu trebuie oprit sau modificat din proprie inițiativă, ci doar la recomandarea medicului curant, în funcție de evoluția bolii și particularitățile pacientului.

Medicamentele pentru tratarea astmului sunt de două feluri.

1. Medicamente de urgență (sau la nevoie)

Se administrează la primele semne de apariție/ înrăutățire a simptomelor, dar pot fi recomandate și înainte de a face un efort fizic.

Efectul lor este imediat: produc bronhodilatație imediată, astfel că opresc sau măcar ameliorează simptomele. De aceea, multe persoane cu acuze sugestive pentru astm întârzie prezentarea la medicul specialist considerând că, dacă nu mai au simptome, s-au vindecat. În realitate, spray-ul de urgență ameliorează temporar doar simptomele, dar nu și inflamația, cauza acestor simptome.

Dacă pacientul cunoscut și tratat cu astm are nevoie de medicația de urgență de mai mult de 2 ori/ săptămână, înseamnă că astmul nu este controlat corespunzător și trebuie să urmeze recomandările primite de la medicul curant.

2. Medicamente de întreținere (sau de control)

Se administrează pe termen lung, pentru menținerea sub control a simptomelor.

Efectul lor este asupra cauzei: scad inflamația peretelui bronșic, ceea ce conduce la creșterea diametrului bronhiilor, adică la îndepărtarea obstrucției bronșice. Ele trebuie administrate în fiecare zi, chiar în lipsa simptomelor.

De cele mai multe ori, medicamentele de întreținere conțin corticosteroizi (corticoizi), însă pot fi recomandate și alte substanțe (modificatori de leukotriene, combinații de corticoid cu bronhodilatator de lungă durată, teofilină), dar numai în anumite cazuri și doar la recomandarea medicului curant.

În general, medicația este administrată prin inhalare, pentru ca eliberarea substanței active să se facă direct în căile respiratorii (pentru o mai mare eficacitate) și, astfel, cantitatea să fie în doze cât mai mici. De aceea, medicamentele inhalatorii (spray-uri) sunt potrivite pentru tratamentul de lungă durată al astmului, fără să aibă efecte adverse asupra întregului organism și fără să creeze dependență.

Medicamentele pe cale orală sau injectabilă sunt recomandate pentru anumite forme de astm, doar la indicația medicului pneumolog, alergolog sau internist.

Tratamentul trebuie ajustat periodic, inițial la 2-3 luni, ulterior în funcție de răspunsul la tratament și evoluția bolii, astfel încât să nu se agraveze simptomele și să nu se dezvolte o criză/ exacerbare.

Pentru un control cât mai bun al astmului, cu simptome și crize astmatice cât mai rare, pacienții sunt sfătuiți să își facă, împreună cu medicul curant, un plan scris al tratamentului astmului care să cuprindă măsurile și tratamentul pe care trebuie să le urmeze zilnic și cele pentru momentele în care apar primele semne de agravare a bolii. Tot pentru monitorizarea astmului se recomandă utilizarea unui peak-flow-meter pentru măsurarea unui indicator al funcției respiratorii (PEF – debit expirator maxim de vârf) și urmărirea evoluției lui: scăderea sub valoarea optimă se asociază cu risc crescut de agravare a simptomelor.

În încercarea de a personaliza cât mai mult tratamentul, în ultimii ani s-au dezvoltat noi tipuri de dispozitive pentru administrarea inhalatorie a medicamentelor, noi strategii de management al bolii, dar și noi substanțe care se adresează anumitor tipuri de astm. De aceea este cu atât mai necesar ca persoanele diagnosticate cu astm să respecte indicațiile medicului curant și să-i solicite informații referitoare la tratamentul recomandat, evitând auto-medicația și oprirea tratamentului din proprie inițiativă.

Terapii naturiste

Deși pe piață există numeroase produse pe eticheta cărora se menționează că sunt pentru tratarea astmului, este nevoie de mai multe cercetări pentru a vedea cât de eficace sunt aceste remedii alternative și pentru a măsura amploarea posibilelor efecte secundare. În cel mai bun caz, ele pot fi de ajutor pentru diminuarea unor simptome (mai ales a expectorației), dar în niciun caz nu vor vindeca astmul și nici nu vor scădea riscul de exacerbări/ crize astmatice!

Utilizate frecvent în secolul XIX și chiar și în secolul XX, țigările anti-astmatice sunt contraindicate pacienților cu astm din cauza efectului iritant și proinflamator al produșilor rezultați în urma combustiei plantelor, cu mult mai important decât posibilul efect bronhodilatator.

De aceea, aceste produse nu trebuie să înlocuiască tratamentul medicamentos, mai ales când pacientul are astm bronșic sever! Discutați cu medicul dumneavoastră înainte de a lua orice ierburi sau suplimente, deoarece unele pot interacționa cu medicamentele pe care le luați.

Complicații

Crizele de astm pot dura de la câteva ore la câteva zile și pot deveni periculoase dacă nu sunt tratate la timp sau adecvat, putându-se ajunge chiar la deces. De aceea, este indicat ca fiecare pacient să își recunoască simptomele de astm și, la cea mai mică agravare, să urmeze recomandările date de medicul curant referitoare la medicația de urgență, iar în cazul apariției simptomelor grave să apeleze serviciul de urgență.

Chiar dacă nu se ajunge la deces, este bine să se evite crizele deoarece, pe lângă scăderea funcției respiratorii, ele reduc calitatea vieții pacientului prin afectarea somnului și a activității cotidiene, reducerea capacității de a face efort fizic, scăderea capacității de concentrare, stres și anxietate accentuate și chiar atacuri de panică. Mai mult, medicamentele care se folosesc pentru ameliorarea simptomelor în timpul crizei (de ex. corticoizi administrați oral sau injectabil) pot avea efecte secundare importante, iar medicația de control trebuie administrată în doze mai mari. Nu trebuie neglijate nici posibilele consecințe financiare: crește numărul de zile de concediu medical sau de lipsă de la școală, scade eficiența la locul de muncă, cresc cheltuielile legate de medicamente și servicii medicale.