Afecțiuni comune ale nasului
Nasul poate fi afectat frecvent de o patologie extrem de variabilă, despre care vom detalia în continuare:
Rinitele
Rinita este inflamația mucoasei nazale și poate avea multiple cauze. Cea mai frecventă este rinita alergică, declanșată de factori precum polenul, praful sau mucegaiul. Aceasta se manifestă prin strănut, secreții apoase, mâncărimi și congestie nazală.
Rinita infecțioasă este de obicei virală și apare în cadrul răcelilor comune. Simptomele includ obstrucție nazală, secreții mucoase sau purulente și uneori febră.
Rinita vasomotorie apare fără o cauză alergică sau infecțioasă, fiind declanșată de schimbări de temperatură, stres sau fumat. Simptomele pot fi similare cu cele ale rinitei alergice.
Tratamentul variază în funcție de tipul rinitei. În cazurile alergice se folosesc antihistaminice, corticosteroizi topici și evitarea alergenilor. Rinitele infecțioase necesită tratament simptomatic și, uneori, antibiotice dacă se suprainfectează bacterian.
Diagnosticarea corectă este importantă pentru alegerea terapiei potrivite și prevenirea complicațiilor, cum ar fi sinuzita cronică.
Sinuzita
Sinuzita este inflamația sinusurilor paranazale. Poate fi acută (de scurtă durată) sau cronică (persistă peste 12 săptămâni). De obicei, este precedată de o infecție respiratorie virală.
Simptomele includ durere facială, presiune în zona sinusurilor, secreții nazale groase, obstrucție nazală și uneori febră.
Localizarea durerii diferă în funcție de sinusul afectat.
Factorii favorizanți includ deviația de sept, polipii nazali, alergiile netratate sau infecțiile dentare. Diagnosticul se stabilește prin examen clinic, endoscopie nazală și investigații imagistice.
Tratamentul include decongestionante, corticosteroizi nazali, irigații cu soluții saline și, uneori, antibiotice. În cazurile severe, poate fi necesară intervenția chirurgicală (sinusoplastie).
Prevenirea sinuzitelor presupune tratarea corectă a rinitei și igiena nazală adecvată, în special în sezonul rece.
Deviația de sept nazal
Septul nazal deviat este o anomalie anatomică ce afectează fluxul de aer prin cavitățile nazale. Poate fi congenital sau dobândit în urma unui traumatism.
Simptomele includ obstrucție nazală unilaterală, dificultăți în respirația nazală, sforăit, uscăciune nazală și epistaxis. Poate favoriza apariția sinuzitelor recurente.
Diagnosticul este pus prin examen clinic ORL și endoscopie. În cazurile severe, se indică intervenția chirurgicală - septoplastia. Septoplastia este o procedură eficientă care corectează devierea septului, îmbunătățind respirația și calitatea vieții.
Este important de menționat că nu toate deviațiile necesită tratament, ci doar cele care provoacă simptome sau complicații.
Polipii nazali
Polipii nazali sunt excrescențe benigne ale mucoasei nazale care apar frecvent în contextul unor inflamații cronice, cum ar fi rinita alergică sau sinuzita cronică. De obicei, nu sunt dureroși, dar pot obstrucționa semnificativ respirația nazală.
Pacienții cu polipi nazali se plâng adesea de congestie nazală persistentă, secreții apoase, pierderea mirosului (anosmie) și senzație de presiune facială. Uneori, pot fi asociați cu astm bronșic și intoleranță la aspirină (triada Samter).
Diagnosticul se stabilește prin rinoscopie sau endoscopie nazală, iar investigațiile imagistice (CT sinusal) sunt utile pentru a evalua extensia lor. De multe ori, polipii nu pot fi observați la simpla inspecție externă.
Tratamentul inițial este medicamentos și include corticosteroizi intranazali sau orali, antihistaminice și irigații cu soluții saline. Dacă răspunsul la tratament este insuficient, se recomandă excizia chirurgicală (polipectomie).
Recidiva este frecventă, mai ales în absența tratamentului de fond pentru bolile inflamatorii cronice asociate. De aceea, monitorizarea continuă este importantă.
Epistaxisul (sângerarea nazală)
Epistaxisul este o sângerare nazală care poate varia de la o picătură până la hemoragii abundente. Este cauzat, în majoritatea cazurilor, de leziuni ale plexului Kiesselbach - o zonă bogat vascularizată din partea anterioară a septului nazal.
Factori favorizanți includ aerul uscat, suflarea puternică a nasului, infecții, traumatisme minore, hipertensiune arterială, medicamente anticoagulante și tulburări de coagulare.
Majoritatea episoadelor de epistaxis sunt autolimitate și pot fi controlate prin aplicarea de presiune pe nări și menținerea capului ușor aplecat înainte. Nu se recomandă înclinarea capului pe spate, deoarece poate duce la înghițirea sângelui.
În cazuri severe sau recurente, este necesară intervenția medicului ORL pentru cauterizarea vaselor sau tamponament nazal. Investigațiile suplimentare sunt indicate pentru identificarea cauzei subiacente.
Prevenirea implică evitarea traumatismelor nazale, menținerea unei bune umidități ambientale și tratamentul corect al afecțiunilor cronice asociate.
Anosmia și hiposmia
Anosmia (pierderea completă a mirosului) și hiposmia (scăderea sensibilității olfactive) sunt simptome cu impact semnificativ asupra calității vieții. Ele pot apărea în infecții virale, afecțiuni inflamatorii cronice, traumatisme craniene sau boli neurologice.
COVID-19 a evidențiat aceste tulburări, deoarece mulți pacienți au raportat pierderea bruscă a mirosului, uneori în absența altor simptome. În majoritatea cazurilor, funcția olfactivă revine în câteva săptămâni, dar la unii pacienți persistă pe termen lung.
Anosmia afectează percepția gustului, siguranța personală (detecția fumului, gazelor) și chiar starea emoțională, ducând uneori la depresie sau anxietate.
Evaluarea medicală presupune teste olfactive și, dacă este cazul, investigații imagistice pentru a exclude cauze anatomice sau tumorale.
Tratamentul depinde de cauza identificată. În unele cazuri se folosesc corticosteroizi, terapie de reabilitare olfactivă și suplimente antioxidante (cum ar fi vitamina A sau zinc).
