Nu ne urâm copiii punct ro
In ultimele zile, o campanie publicitara ne-a socat. Pe noi, profesionistii sanatatii mintale, pe utilizatorii obisnuiti de internet (a devenit virala). Se pregateste restul marelui public. Exista o rea intentie in spatele campaniei de promovare a unui supliment alimentar cu auto-declarate efecte benefice asupra creierului, campanie care ne indeamna, cu litere de-o schioapa, sa ne uram baietelul cu autism, tatal cu Alzheimer si pe noi insine care suntem obositi, scrie psihiatrul Vlad Stroescu.
Nu cred insa ca cineva a dorit cu adevarat sa instige la ura. Mai curand e vorba de o imensa eroare de conceptie a campaniei, o escaladare in scopul de atrage atentia cu orice pret, dublata de obisnuita manipulare a emotiilor cu care se ocupa nobilul domeniu numit adverstising. Putem, cu un efort de imaginatie, sa banuim intentia autorilor: un mesaj de o oroare aproape hitchcockiana, apeland la latura intunecata pe care se presupune ca o avem, mesaj justificat oficial prin nevoia de awareness, care sa ne forteze sa vedem despre ce e vorba, ca apoi sa gasim un subtext care sa ne linisteasca (noi de fapt vrem sa va zicem contrariul, sa nu ne uram aproapele, ci boala sa), si in cursul catharsis-ului inerent sa ne vina sa cumparam produsul, ca sa ne simtim la fel de usurati si in viata reala. Sau, pe scurt: Noi stim ca in secret iti urasti tatal/copilul/pe tine insuti. N-are nimic, avem solutia ca sa nu te mai simti vinovat: ia niste produse de-ale noastre. Un mesaj asadar destul de cinic prin intentie si continut, dar din fericire foarte prost transmis. Nimeni nu e in stare sa treaca de sinistrul alb-negru al campaniei, cu indemnul ei la ura cu tot, ca sa mai ajunga la subtext. Nu ca asta ar fi o scuza: campania este profund anormala in agresivitatea si ambivalenta ei si, daca cei de la Secom ar avea un dram de bun simt, si-ar recunoaste greseala si ar retrage-o chiar acum.
De ce este o asemenea campanie daunatoare, au explicat altii deja foarte bine, daca nu era evident. Nu pot decat sa recomand si eu eseul informat si justificat revoltat al Anei Dragu. Si ma bucur ca reactiile au fost atat de prompte, din partea colegilor mei, dar mai ales din partea publicului tinta, a familiilor afectate, pe care cei precum Ana Dragu le reprezinta si care, iata, nu-si urasc copiii punct ro. As vrea insa sa remarc ca a fost nevoie de o campanie prost executata si intentionat socanta ca sa fim cu totii zguduiti. Ori, cinism e de multa vreme in reclamele la remedii orientate catre cei ce sufera. Publicitatea adresata pacientului este interzisa in cazul oricarui medicament ce necesita prescriptie medicala. Daca legea o permite pentru suplimente alimentare sau tratamente over-the-counter, nu inseamna ca orice dilema etica a fost ocolita. Cinism este orice in promisiune de mai bine nefundamentata. Daca campania celor de la Secom ar fi fost roz, cu ceruri senine si promisiunea unei vieti fara griji cu Neuro Optimizer, nu ar fi fost cu nimic mai putin lipsita de scrupule. In timp ce articolele de pe site-ul uraste.ro nu sunt nici macar semnate, remarc ca se spune totusi ca este vorba de un adjuvant care se ia impreuna cu tratamentul recomandat de medic. In schimb, o reclama recenta a unei alte firme de remedii din plante avea ca mesaj de baza ceva de genul de ce sa iei medicamente, mai bine ia remedii de la noi, care nu au reactii adverse. Si nu e un exemplu izolat, sau o exceptie. Deschideti televizorul, la pranz, si veti vedea, pe posturi de audienta nationala, teleshopping cu promisiuni incredibile de vindecare miraculoasa prin produse de origine dubioasa si mecanisme adresate gandirii magice. As vrea sa vad site-uri care sa aiba bibliografie, cu referinte, pentru asemenea promisiuni. Un control institutionalizat al lor, asa cum face Food and Drug Administration in SUA. Reactii ale noastre, ale medicilor si altor profesionisti ai sanatatii, datori cu buna educatie medicala a populatiei. Un pic de bun simt in industria publicitara. O reala protectie a consumatorului. Ar fi spre profitul tuturor.