Ce este și cum se măsoară IQ-ul (coeficientul de inteligență)

Ce este coeficientul de inteligență

Coeficientul de inteligență (IQ, acronimul expresiei intelligence quotient), reprezintă un concept și un scor derivat din diferite teste standardizate, prin care se încearcă măsurarea inteligenței. Altfel spus, este o formă de cuantificare a inteligenței umane.

Există mai multe tipuri de inteligență:

• Logico-matematică;
• Vizual-spațială;
• Verbal-lingvistică;
• Interpersonală (emoțională).

Inteligența măsurabilă prin teste IQ se referă în mod special la agilitatea mintală, la capacitatea și viteza de înțelegere, la ușurința de a face raționamente. Prin natura metodei de determinare, putem spune că aceasta este cea mai apropiată de inteligența logico-matematică.

Inteligența este deseori confundată cu înțelepciunea, cunoașterea, capacitatea de memorare sau cu alte abilități ale minții umane. Această confuzie, dar și multitudinea de tipuri de inteligență, face ca definiția acestui concept să fie puternic influențată de contextul în care este folosită.

William Stern a definit inteligența ca aptitudinea generală a individului de a-și adapta conștient gândirea unor cerințe noi - ea este capacitatea spirituală de adaptare generală la noile cerințe și condiții ale vieții. Primele teste psihometrice de măsurare a inteligenței au fost puse la punct de Alfred Binet, la începutul secolului al XX-lea.

Care sunt valorile IQ

Rezultatele testelor pentru coeficientul de inteligență se împart în trei mari grupe: sub medie, mediu și peste medie. Acestea pot fi folosite pentru o gamă largă de scopuri: evaluarea educațională, evaluarea și diagnosticarea dizabilității intelectuale, cercetarea cognitivă, evaluarea candidatului pentru un post, evaluarea abilităților cognitive, inclusiv memoria și atenția individului.

IQ sub medie

Nivelul IQ-ului 91-100: reprezintă o inteligență sub medie. Rezultatul este obținut de aproximativ 25% din populație.

Nivelul IQ-ului 81-90: persoanele cu acest scor se pot afirma cu succes în meserii profesionale. Reprezintă 10% din populație.

Nivelul IQ-ului 71-80: arată un grad inferior de deficiență mintală, identificat la 10% din populație.

Nivelul IQ-ului 51-70: indică o deficiență mintală ușoară, care poate apărea la 7% din populație.

Nivelul IQ-ului 21-50: reprezintă o deficiență mintală medie ce poate fi identificată la 2% din populație.

Nivelul IQ-ului sub 20: este un indice clar pentru o deficiență mintală gravă. Persoanele cu acest scor sunt needucabile, dependente de ajutorul altora. Trăiesc într-o lume proprie și nu percep lumea exterioară. Este caracteristic pentru 0,2% din populație.

IQ mediu

Coeficientul mediu de inteligență al unui om este 100.

Nivelul IQ-ului 101-110: aceste valori sunt considerate medii, persoanele cu rezultate în acest interval termină studii superioare cu ceva dificultate, dar pot compensa prin muncă. Scorul este identificat la 25% din populație.

IQ peste medie

Cel mai mare factor IQ cunoscut astăzi al unui om depășește 240.

Nivelul IQ-ului peste 140: este un scor foarte mare, cu acest nivel sunt aproximativ 0,2% din populație (procentul oamenilor inteligenți cu un coeficient de inteligență mult peste medie, considerați genii).

Nivelul IQ-ului 131-140: îl ating câțiva indivizi, mai puțin de 3% din populație.

Nivelul IQ-ului 121-130: este tot un rezultat peste medie, persoanele cu aceste valori termină facultatea cu ușurință și au rezultate extraordinare. Scorul este atins de aproximativ 6% din populație.

Nivelul IQ-ului 111-120: reprezintă tot o inteligență peste medie, persoanele cu acest scor trebuie să fie mai laborioase, dar rezultatele sunt foarte bune. E obținut cam de 12% din populație.

Distribuția Gaussiană a Inteligenței

Conform acestei teorii, toate variabilele tind să se concentreze în jurul unei valori. Adică orice am măsura, dacă avem de-a face cu cifre destul de mari, ar trebui să poată fi reprezentat grafic sub forma unui clopot.

Distribuția Gaussiană (cunoscută și ca distribuție normală) este o curbă în formă de clopot și se presupune că, în timpul oricărei măsurători, valorile vor urma o distribuție normală, cu un număr egal de măsurători deasupra și sub valoarea medie.

Rezultatele testelor de inteligență urmează curba clopotului. Când curba clopot este utilizată în testarea psihologică, graficul demonstrează o distribuție normală a unei trăsături, în acest caz, inteligența în populația umană. Multe trăsături umane urmează în mod natural curba clopotului.

De exemplu, dacă ți-ai alinia toate colegele de muncă în funcție de înălțime, este probabil ca un grup mare dintre ele să aibă înălțimea medie pentru o femeie din România: 1,62 m–1,73 m. Acest grup s-ar încadra în centrul curbei clopotului, reprezentând înălțimea medie pentru femeile din România.

Ar fi mai puține femei care stau mai aproape de 1,55 m. Același lucru ar fi valabil și pentru femeile cu înălțime peste medie: cele care stau mai aproape de 1,75 m. Trucul pentru a găsi o curbă clopot în natură este să folosești o dimensiune mare a eșantionului. Fără o dimensiune mare a eșantionului, este mai puțin probabil ca o curbă clopot să reprezinte populația mai largă.

Aceleași principii se aplică scorurilor la testele de inteligență. Indivizii obțin un scor numit coeficient de inteligență (IQ). De-a lungul anilor, diferite tipuri de teste de IQ au evoluat, dar modul în care sunt interpretate scorurile rămâne același. Scorul mediu la un test de IQ este 100.

Abaterile standard descriu modul în care datele sunt dispersate într-o populație și oferă context unor seturi mari de date. Curba clopot (Curba lui Gauss) folosește abaterea standard pentru a arăta modul în care toate scorurile sunt dispersate față de scorul mediu.

În testarea IQ-ului modern, o abatere standard este de 15 puncte. Deci, un scor de 85 ar fi descris ca „o abatere standard sub medie”. Orice scor IQ care se încadrează cu o abatere standard deasupra și sub medie (între 85 și 115) este considerat mediu, iar 82% din populație are scoruri IQ în acest interval. Un scor IQ de 130 sau peste este considerat un nivel superior.

Cum se măsoară IQ

Un test de IQ este o evaluare care măsoară o serie de abilități cognitive și oferă un scor care este destinat să servească drept măsură a abilităților unui individ. Testele de IQ sunt cel mai frecvent administrate de psihologi.

Pentru a înțelege ce înseamnă cu adevărat aceste scoruri, este esențial să ne uităm la modul exact în care sunt calculate scorurile acestor teste. Astăzi, multe teste sunt standardizate și scorurile sunt obținute prin compararea performanței individuale cu normele pentru grupa de vârstă a individului.

Deși multe teste utilizează metode similare pentru a-și obține scorurile, este important să reținem că fiecare test este diferit și că metodele de notare pot să nu fie aceleași de la un test la altul.

În întreaga lume, există mai multe scale de măsurare a IQ-ului. De aceea, când măsurăm IQ-ul, trebuie să luăm în calcul și testul folosit. De exemplu, punctajul maxim care poate fi obținut la un test Stanford-Binet este de 160, iar la testele Cattell se obține un punctaj maxim de 161 sau 183, în funcție de variantă.

Teste pentru măsurarea coeficientului de inteligență

Testele de inteligență sunt o serie de sarcini menite să măsoare capacitatea de a face abstracții, de a învăța și de a face față situațiilor noi. Coeficientul de inteligență măsurabil prin teste este cel care privește capacitatea cognitivă a persoanei, viteza de înțelegere și deducție.

Există mai multe tipuri de teste de inteligență, foarte diferite între ele. Marea majoritate sunt folosite pentru copii, însă unele se pot administra adulților:

• Sistemul de evaluare cognitivă;
• Bateria de evaluare Kaufman pentru copii;
• Scala de inteligență Stanford-Binet;
• Testul universal de inteligență non-verbală;
• Scala de inteligență Wechsler;
• Scala de inteligență Wechsler pentru copii;
• Testul Woodcock-Johnson al abilităților cognitive.

Testul Stanford-Binet

Stanford-Binet este adaptarea americană a testului original, francez, Binet-Simon. A fost introdus pentru prima dată în 1916 de Lewis Terman, psiholog la Universitatea Stanford. Testul administrat individual (revizuit în 1937, 1960, 1973, 1986 și 2003) evaluează persoanele cu vârstă de doi sau mai mulți ani și este conceput pentru a fi utilizat în principal pe copii.

Testul Stanford-Binet constă într-o serie de probleme clasificate în funcție de vârstă, a căror rezolvare implică abilități aritmetice, de memorie și de vocabular. IQ-ul a fost inițial calculat ca raportul dintre vârsta mentală a unei persoane și vârsta cronologică (fizică), înmulțit cu 100.

Astfel, dacă un copil de 10 ani avea vârsta mentală de 12 (adică a efectuat testul la nivelul unui copil de 12 ani), copilului i se atribuie un scor de IQ de 12/10 x 100, deci 120. Un scor de 100, pentru care vârsta mentală a egalat vârsta cronologică, este unul mediu, scorurile peste 100 sunt peste medie și scorurile sub 100 sunt sub medie.

Testul John Hopkins

În ultima perioadă, conceptul de vârstă mentală a început să fie discreditat. Testele de inteligență au provocat o mare controversă cu privire la tipurile de abilități mintale care constituie inteligența și dacă IQ-ul reprezintă în mod adecvat aceste abilități, dezbaterea fiind centrată pe părtinirea culturală în construirea testelor și procedurilor de standardizare.

Criticii au acuzat că testele de inteligență favorizează grupurile din medii mai bogate și discriminează grupurile rasiale, etnice sau sociale, mai puțin privilegiate. În consecință, psihologii au încercat să dezvolte teste fără cultură, care să reflecte mai precis capacitatea nativă a unui individ.

Un astfel de exemplu este testul de percepție John Hopkins, dezvoltat de Leon Rosenberg la începutul anilor 1960, pentru a măsura inteligența copiilor de vârstă preșcolară. Copilul trebuie să încerce să potrivească forme aleatorii (se evită formele geometrice obișnuite, cum ar fi cercurile, pătratele și triunghiurile).

Soluții pentru creșterea IQ-ului

Iată câteva activități pe care le poți face pentru a îți îmbunătăți diferitele domenii ale inteligenței, de la raționament și planificare, până la rezolvarea problemelor și multe altele.

Activități de memorie

Activitățile de memorie pot ajuta la îmbunătățirea nu numai a memoriei, ci și a abilităților de raționament și limbaj. De fapt, jocurile de memorie au fost folosite în studiile de cercetare pentru a explora modul în care memoria se leagă de cunoașterea limbajului și a obiectelor.

Raționamentul și limbajul sunt ambele folosite ca măsuri de inteligență, ceea ce înseamnă că activitățile de memorie pot continua să dezvolte inteligența.

Activitățile care implică antrenamentul memoriei includ:

• puzzle-uri;
• rebus;
• joc de cărți de concentrare sau potrivire de cărți;
• sudoku.

Activități de control executiv

Controlul executiv este capacitatea de a controla activități cognitive complexe. Este o parte a funcției executive, care include și managementul executiv și reglementarea. Cercetările sugerează că funcția executivă este strâns legată de raționamentul fluid, un aspect al inteligenței umane.

Activitățile care implică instruire în controlul executiv includ:

• scrabble;
• picționar.

Activități de raționament vizual-spațial

Raționamentul vizual-spațial implică procesele mintale legate de reprezentările fizice. Într-un studiu, cercetătorii au descoperit că îmbunătățirea raționamentului vizual-spațial a dus la o creștere a scorurilor la testele IQ. În acel studiu, memoria și activitățile de control executiv au fost utilizate parțial pentru a ajuta la îmbunătățirea raționamentului vizual-spațial al participanților.

Activitățile care implică antrenament vizual și spațial includ:

• labirinturi;
• modele 3D;
• prisme desfășurate;
• jocuri și teste online IQ.

Multe dintre jocurile și activitățile enumerate pot fi jucate și online. Există și jocuri online IQ care conțin activități ce lucrează multe dintre zonele creierului menționate mai sus. Deși aceste jocuri și teste IQ nu pot măsura cu exactitate IQ-ul cuiva, ele pot fi totuși o modalitate excelentă de a dezvolta inteligența.

Abilități relaționale

Teoria Cadrului Relațional se referă la dezvoltarea cunoașterii umane și a limbajului prin asociații relaționale. Cercetările din 2011 au arătat că utilizarea Teoriei Cadrului Relațional ca intervenție poate îmbunătăți semnificativ scorurile IQ la copii. Un studiu mai recent care a folosit această intervenție a găsit, de asemenea, îmbunătățiri ale IQ-ului, raționamentului verbal și raționamentului numeric.

Activitățile care implică antrenament relațional includ:

• cărți de învățare a limbilor străine;
• comparații de obiecte;
• comparații de sume.

Instrumente muzicale

Nu trebuie să devii următorul muzician celebru pentru a beneficia de pe urma învățării unui instrument muzical. Un studiu a constatat că muzicienii au o memorie de lucru mai bună decât cei care nu sunt muzicieni.

Limbi noi

Ai fi surprins să știi că mai mult de jumătate din populația lumii este bilingvă. Nu ar trebui să fie surprinzător faptul că învățarea mai multor limbi este benefică pentru creierul uman și cu cât mai devreme, cu atât mai bine.

Un studiu recent a investigat relația dintre învățarea timpurie a limbilor străine și IQ. Rezultatele au indicat că învățarea limbilor prin vorbire și interacțiune de la 18 la 24 de luni a fost cea mai benefică pentru rezultatele cognitive mai târzii în viață.

Lectură frecventă

Nu se poate nega cât de benefice sunt cărțile în dezvoltarea cognitivă umană. De fapt, beneficiile asupra dezvoltării sunt și mai pronunțate atunci când cărțile devin parte din activitățile de legături parentale.

Într-un studiu recent, cercetătorii au descoperit că atunci când părinții le citesc cu voce tare copiilor lor, copilul ajunge să stăpânească abilități mai mari de limbaj și dezvoltare cognitivă.

Educație continuă

Educația, sub orice formă, este crucială pentru dezvoltarea inteligenței umane. Într-o analiză a studiilor privind IQ-ul și educația, peste 600.000 de participanți au fost studiați pentru a determina efectul educației asupra nivelului IQ-ului. Cercetătorii au descoperit că, pentru fiecare an suplimentar de educație formală, participanții au experimentat o creștere de la unu la cinci puncte IQ.

Bibliografie

1. “IQ | Psychology | Britannica.” Encyclopædia Britannica, 2022, www.britannica.com
2. Lockett, Eleesha. “8 Ways to Increase Your IQ Levels.” Healthline, Healthline Media, 19 Nov. 2019, www.healthline.com
3. “Nivelul IQ-Ului (IQ-TESTER.ro).” Iq-Tester.ro, 2022, www.iq-tester.ro
4. “Ce Inseamna IQ – Mensa Romania.” Mensaromania.ro, 2021, https://mensaromania.ro
5. “Psychology, Social Psychology, Introduction.” OpenEd CUNY, 2014, https://opened.cuny.edu
6. “How Low IQ Scores Can Show an Intellectual Disability.” Verywell Mind, 2013, www.verywellmind.com