Oamenii pot dezvolta rezistenta la antibiotice chiar si fara sa le utilizeze?

Bacteriile devin din ce in ce mai rezistente la antibioticele comune. Adesea, aceasta rezistenta este mediata de gene de rezistenta, care pot sa sara, pur si simplu, de la o populatie bacteriana la alta.

Se presupune ca genele de rezistenta se raspandesc, in primul rand, atunci cand sunt utilizate antibioticele, o idee sustinuta de teoria lui Darwin, conform careia numai in cazurile in care sunt utilizate antibioticele, o bacterie rezistenta are un avantaj comparativ cu alte bacterii. Intr-un mediu fara antibiotice, bacteriile rezistente nu au avantaje. Acest lucru explica de ce specialistii sunt ingrijorati de utilizarea excesiva a antibioticelor si solicita mai multe restrictii in privinta acestora.

Oamenii de stiinta de la ETH Zurich si de la Universitatea Basel au descoperit, printr-un nou studiu, un mecanism suplimentar, necunoscut anterior, care raspandeste rezistenta in bacteriile intestinale, independent de utilizarea antibioticelor.

”Restrangerea utilizarii antibioticelor este importanta, dar aceasta masura nu este suficienta pentru a preveni raspandirea rezistentei. Daca doriti sa controlati raspandirea genelor de rezistenta, trebuie sa incepeti cu microorganismele rezistente in sine si sa impiedicati raspandirea acestora, de exemplu prin masuri privind igiena sau prin vaccinare”, explica Mederic Diard, autorul principal al studiului.

Bacteriile persistente sunt responsabile pentru acest mecanism nou de raspandire a rezistentei. La fel ca bacteriile care poarta gene de rezistenta, bacteriile persistente pot supravietui tratamentului cu antibiotice. Ele se incadreaza intr-o stare temporara, inactiva si isi pot reduce metabolismul la minimum, astfel ca antibioticul nu le distruge.

De exemplu, in cazul salmonelei, bacteriile intra in stare latenta cand patrund in tesutul din interiorul intestinului. Dupa ce invadeaza tesutul, bacteriile persistente pot sa traiasca acolo nedetectate luni intregi inainte sa se trezeasca din starea latenta. Daca afectiunile sunt favorabile supravietuirii bacteriilor, infectia poate sa apara din nou.

Chiar daca bacteriile pesistente nu pot sa provoace o infectie noua, pot avea efecte adverse. In cazul salmonelei sunt frecvente bacteriile persistenta care transporta molecule mici de ADN, care contin gene de rezistenta.

In experimentele facute pe soareci, oamenii de stiinta au demonstrat ca salmonella latenta in intestin isi poate transmite genele de rezistenta catre alte bacterii individuale sin aceeasi specie si chiar catre alte specii, cum ar fi E.coli din flora intestinala normala.

Cercetatorii au demonstrat ca bacteriile persistente sunt foarte eficiente in transmiterea genelor de rezistenta imediat ce ies din starea latenta si se intalnesc cu alte bacterii susceptibile la transferul genelor.

”Prin exploatarea bacteriei persistente care este gazda, plasmidele pot supravietui o perioada mai mare intr-o singura gazda, inainte de a se transfera catre alte bacterii. Acest lucru accelereaza raspandirea, iar acest transfer are loc indiferent daca persoana respectiva ia antibiotice sau nu”, explica Diard.

Pe viitor, oamenii de stiinta isi propun sa exploreze teoriile si pe animale care sufera mai des infectii cu salmonella, cum ar fi porcii. De asemenea, vor sa descopere daca este posibil sa controleze raspandirea rezistentei prin vaccinare sau prin administrarea probioticelor.

Sursa: www.eurekalert.org