Oamenii de stiinta care studiaza autismul si implicatiile acestei conditii au devenit din ce in ce mai interesati de efectul oxitocinei asupra creierului copiilor afectati. Cercetatorii au dorit sa afle daca hormonul dragostei, care joaca un rol esential in crearea legaturilor emotionale, in formarea increderii si in multe alte procese biologice, poate imbunatati comportamentul social la persoanele care sufera de autism.
Unii parinti au cerut medicilor sa prescrie oxitocina pentru copiii lor, desi acesta nu este un tratament aprobat pentru autism.
Cu toate acestea, expertii sunt de parere ca parintii ar trebui sa astepte pana cand o sa fie cunoscute mai multe date despre impactul oxitocinei asupra pacientilor cu autism.
Unele studii sugereaza ca oxitocina imbunatateste capacitatea de a empatiza si de crea legaturi sociale si poate reduce comportamentele repetitive. Alte cercetari considera impactul oxitocinei prea mic pentru a fi lua in seama.
Primul studiu care a analizat modul in care oxitocina afecteaza creierul copiilor cu autism arata promitator, dar are si anumite limite.
Studiul, publicat in The Proceedings of the National Academy of Sciences, a constatat ca hormonul, prescris ca un inhalator, a generat cresterea activititatii in partile creierului implicate in conexiunea sociala. Acest lucru sugereaza nu numai ca oxitocina poate stimula "zonele sociale" ale creierului, ci si ca la copiii cu autism aceste regiuni nu sunt irevocabil deteriorate.
O alta constatare a studiului arata ca oxitocina a determinat o mai mare activitate a creierului in cazul copiilor cu o forma mai putin severa de autism, ceea ce reprezinta o limitare a cercetarii. Unii expertii considera ca acest lucru ar putea implica faptul ca oxitocina ar putea functiona, in primul rand, la persoanele mai putin afectate, in timp ce altii cred ca sunt necesare doze diferite.
"Aici avem o demonstratie clara ca oxitocina afecteaza acitivitatea creierului la persoanele cu autism[...] Studiul arata ca creierul persoanelor cu autism nu este incapabil sa raspunda intr-un mod social tipic", a declarat Dr. Linmarie Sikich, director al programului de cercetare
Adolescent and School-Age Psychiatric Intervention de la University of North Carolina.
Dr. Sikich va conduce un studiu din fonduri federale pentru a evalua efectele comportamentale ale oxitocinei pentru 6 sau 12 luni.
In noul studiu, realizat de Yale Child Study Center, 17 copii, cu varste cuprinse intre 8 si 16 ani, toti avand o forma usoara de autism, au primit ori oxitocina ori un placebo. Copiii au fost plasati intr-un aparat de imagistica prin rezonanta magnetica si le-a fost dat un test de perceptie social-emotionala: identificarea emotiilor din fotografii cu ochii unor oameni. Acestia au facut un test separat care implica obiecte. Copiii au fost pusi sa asocieze fragmente din anumite fotografii cu vehicule ( masini, camioane, motociclete etc).
In timpul testului "ochilor", regiunile creierului implicate in empatie si recompensa (zone mai putin active in cazul copiilor cu autism) au aratat mai multa activitate dupa administrarea de oxitocina decat dupa administrarea placebo-ului.
In timpul testului "vehiculelor", oxitocina a scazut activitatea in zonele respective ale creierului, mai mult decat placebo-ul.
"Reducerea atentiei acestora de la forme sau obiecte, astfel incat sa le indrepti atentia catre un stimul social, este un lucru mare", a explicat Deborah A. Fein, profesor de psihologie la University of Connecticut.
Echipa de cercetatori de la Yale a sugerat ca oxitocina poate fi foare utila, nu neaparat ca un tratament pentru imbunatatirea abilitatilor sociale generale, ci ca un instrument pentru a ajuta copiii sa beneficieze mai mult de terapia comportamentala sau de experientele sociale specifice.
Sursa: The New York Times
Pentru tratarea autismului, programeaza-te la o consultatie la Dr. Oana Tabacu, medic specialist neurologie pediatrica
