MEDICINA GENERALA

17 Mai 2012

Prof.dr. Pelinescu Onciul: "Ce spun acum ar fi extrem de periculos daca as fi inca in structurile de stat"

scris de

Pelinescu Onciul Dimitrie

Desi este unul dintre cei mai cunoscuti ginecologi bucuresteni, profesorul Dimitrie Pelinescu Onciul nu a acordat in ultimul deceniu niciun interviu in media romaneasca. S-a temut de rastalmaciri. Dar, cu trecerea anilor, tensiunea povestilor nespuse s-a acumulat. Si a explodat acum: de la vechiul blestem al Saftei Brancoveanu care l-a ajuns pe Ceausescu si amintirile unui ginecolog din groaznicele maternitati comuniste, pana la ceata de hoti stabilita intr-un spital bucurestean si cumetriile politice din invatamantul medical universitar. Povestile profesorului Pelinescu Onciul nu pot fi rastalmacite dintr-un motiv foarte simplu: au fost traite.

Vlad Mixich: Aveti un nume compus, Dimitrie Pelinescu-Onciul, si de obicei un astfel de nume ascunde o poveste. Va intreb si pentru ca numele Dimitrie Onciul este cel al unui istoric roman respectabil... Dimitrie Pelinescu-Onciul: E o legatura dar nu directa. Numele Onciul apartine sotiei si atunci cand m-am casatorit, eram colegi de facultate in anul 3, familia ei a solicitat acest lucru. Familia Onciul este foarte veche, din Cernauti, innobilati de Iosif al II-lea. Dar bunicii mei erau Grozdea. Au fost avocati, unul a fost decan al baroului Bucuresti, a fost si primar de sector in Bucuresti. Eu m-am nascut in 1947 si, din pacate, a urmat o perioada foarte grea pentru familia mea. Tatal meu a fost epurat din Barou pentru ca era vicepresedintele Uniunii Avocatilor pe tara. Pana in 1963 a trebuit sa lucreze ca muncitor necalificat. Dupa ’63 a fost reabilitat si a lucrat ca jurist consult. Nu mai dorea sa lucreze ca avocat pledant pentru ca, spunea el, “nu mai exista justitie”. N-a vazut vremurile din ziua de azi.
O SAPTAMANA AM LUCRAT FARA SA-MI DAU SEAMA DACA MANUSILE CARE MI SE DAU SUNT SAU NU STERILE.
V.M.: Si cum a aparut medicul intr-o familie de avocati? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Eu am rupt o traditie, toti au fost juristi. Am facut liceul real, toata lumea ma vedea cu o cariera tehnica, dar mi-am dorit foarte mult medicina. N-am oscilat niciun moment: din copilarie si pana am terminat liceul, cu toate sfaturile contrarii care imi spuneau sa fac ceva tehnic. V.M.: Dar chirurgia este o parte mai tehnica a medicinei. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Da, oarecum. Atunci cand am inceput facultatea consideram ca tot ceea ce era chirurgie, mai ales obstetrica-ginecologie, sunt un fel de periferie a medicinei. Adevarata medicina era medicina interna. Dar in anul 2 trebuia sa facem o practica de vara si am ajuns la chirurgie la Spitalul Cantacuzino, unde era in acea vreme marele Ion Juvara. A fost atat de fascinanta acea luna incat, din acel moment, nu m-am mai desprins de specialitatile chirurgicale. Dupa ce l-am vazut pe el operand, mi-am petrecut nenumarate nopti la urgenta. Si, inainte sa incep anul 3, am plecat in vacanta la un coleg de grupa al carui tata era directorul unui spital rural. Chirurgul de acolo ne-a luat sa ne initieze si am facut prima apendicectomie. Acela a fost debutul meu. V.M.: Ati operat inainte de a deschide oficial un manual de chirurgie? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Exact. Dar si acum stiu tehnici chirurgicale invatate in luna petrecuta la Juvara. Cu Juvara nu puteai sa discuti, trebuia sa stai sa citesti toata noaptea pentru ca el intreba la raportul de garda, nu conta ca esti student. Apoi, mai multi profesori din medicina interna au vrut sa ma ia la ei, dar am preferat la terminarea facultatii sa plec la tara, cum se intampla atunci, pentru ca eu doream o specialitate chirurgicala. V.M.: Sa-ti incepi cariera ca medic la tara in Romania comunista? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Am avut noroc. Am ajuns la un spital rural, la Sinesti in judetul Valcea, cu 100 de paturi. In naivitatea mea am fost convins ca va fi un numar mare de doctori si voi fi si eu un incepator printre ei. Cand am ajuns acolo, am aflat cu stupoare nu numai ca eram singurul doctor, dar urma sa fiu si directorul spitalului. Mi-am inceput cariera ca director de spital. Singurul avantaj a fost ca Directia Sanitara avea interesul sa dea negatie unei pediatre si eu trebuia, ca director, sa semnez aceasta negatie. Atunci le-am spus ca semnez cu cea mai mare placere daca o aducem pe sotia mea, care era la un dispensar alaturat, in spital. Si ne-am prins atat de bine in hora incat am stat cinci ani, nu trei. Cinci ani in care am facut tot ce va puteti imagina in materie de urgenta, cu o singura exceptie: traheostomia. Cel mai utilat spital serios era la 80 km si un alt spital era la Horezu, la 40 km de noi. Eu acolo am avut ocazia sa fac medicina foarte serioasa. Locuiam in incinta spitalului si zona era foarte frumoasa, de deal-munte.
SE FACE ACEST SPITAL PENTRU SARACI SI DE MOARTE NAPRAZNICA, IN ZI DE CRACIUN, SA MOARA CEL CARE SE VA ATINGE DE ACEST SPITAL.
V.M.: S-a intamplat sa aveti interventii pe care pana atunci nu le-ati mai facut? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Da. Am avut foarte multe astfel de cazuri acolo. M-am trezit in niste situatii uneori dramatice. Aveam documentatia cu mine si eram impreuna cu sotia. Cand eram in fata unui bolnav unde nu ne descurcam, unul dintre noi mergea si citea si apoi venea si transmitea celuilalt, intr-un mod subtil pentru ca nu trebuia sa se prinda personalul mediu. Daca se prindea iti pierdeai orice autoritate. V.M.: Si cum s-a inteles perechea de tineri medici din familii bucurestene bune cu cei din satul Sinesti? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Dupa cei cinci ani acolo mi s-a spus ca am fost unul dintre cei mai duri sefi pe care i-a avut spitalul. M-am trezit acolo intr-o alta lume. Nu mi-am putut inchipui ca maternitatea nu avea posibilitatea sa sterilizeze manusile chirurgicale. O saptamana am lucrat fara sa-mi dau seama daca manusile care mi se dau sunt sau nu sterile. Cand am intrebat “Unde le sterilizati?” s-au uitat ciudat la mine si mi-au spus ca le spala. Si atunci au inceput transformarile in spital. Am ajuns sa fac de toate, inclusiv laborator. A trebuit sa invat microscopie... a fost o scoala extraordinara. V.M.: Cum ati reusit totusi sa reveniti in Bucuresti? Dimitrie Pelinescu-Onciul: S-au scos la concurs niste posturi de preparator la obstetrica-ginecologie la Spitalul Brancovenesc si 23 August (actual Sf. Pantelimon). Norocul a fost ca, doar cu un an inainte, mai fusese un concurs contestat si contestatia ajunsese la tovarasa Ceausescu care era cu ochii pe acel concurs. Asa ca a fost oarecum pe bune. Si astazi ma intreb cum am intrat. A fost o sansa. Dar de acolo m-a urmat un blestem: toate spitalele in care am fost au fost fie desfiintate fie demolate. In 1986, intr-o vineri, Ceausescu a hotarat sa demoleze Spitalul Brancovenesc si luni a inceput demolarea. Era un spital proaspat renovat, monument istoric, salile de operatie erau de marmura, dar n-a contat. Spitalul fusese fondat de Safta Brancoveanu si era o pisanie in hol care spunea ca “Se face acest spital pentru saraci si de moarte napraznica in zi de Craciun sa moara cel care se va atinge de acest spital”. Va spune ceva asta? V.M.: Si apoi...? Dimitrie Pelinescu-Onciul: A urmat o luna de incertitudine dupa care am fost mutati la Spitalul Titan, pe vremea aceea cel mai modern spital din Bucuresti, care a fost si el desfiintat de ministrul Mincu in 1994. Suntem un popor cu foarte multi bani si ne permitem... Si apoi am lucrat o luna la spitalul Caritas, care a fost o mare si neplacuta surpriza pentru mine. Nu-mi inchipuiam ca poate exista asa ceva in Bucuresti. Pasiunea mea era chirurgia oncologica ginecologica si acolo m-am trezit ca nu puteam sa fac asa ceva. Erau niste conditii care puneau in pericol pacientii.
M-AM TREZIT CU O CEATA DE HOTI IN JURUL MEU, IN ADMINISTRATIE. SE FURA ORICE.
V.M.: Si cum ati scapat de acolo? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Eram asistentul caruia i se dadeau grupurile cu pile: copiii rectorilor, prorectorilor. Si am avut studenta o doamna, profesor acum, exceptionala ca om si pregatire, fiica unui rector. Si tatalui ei i-am spus ca nu am conditii sa-mi fac meseria si ca ies din invatamant. Asa am ajuns la spitalul Filantropia, unde foarte repede am ajuns seful clinicii pentru ca fusese pensionat predecesorul meu. Si spre surpriza mea, dupa ’90, m-am trezit ca incepe sa conteze afilierea politica. Mi se spunea tot timpul:  nu ai sprijin politic. Eu nu am facut politica deloc si nu regret deloc. Recunosc ca, uneori, relatiile politice prin paciente m-au ajutat pentru spital. V.M.: Si totusi ati fost directorul spitalului Filantropia. Poate fi cineva director de spital in Bucuresti fara sa aiba sprijin politic? Dimitrie Pelinescu-Onciul: A fost foarte simplu. In acea vreme era la guvernare Conventia Democrata si directorul general din Ministerul Sanatatii era doctorul Stefan Bartha, un ginecolog exceptional si un om foarte dragut. Noi am lucrat impreuna si ma cunostea foarte bine. La spitalul Filantropia era director un domn care avea multe probleme. Si au decis sa-l schimbe. Si fara sa ma intrebe nimeni, m-am trezit cu un telefon de la Minister si am fost anuntat ca sunt numit provizoriu directorul spitalului. A doua zi am preluat dosarele si m-am ingrozit. Spitalul n-avea avize de functionare, n-avea avize de mediu, n-avea nimic. M-am trezit cu un maldar de dosare, fara bani si cu o ceata de hoti in jurul meu, in administratie. Se fura orice. Te intorceai si disparea ceva sau aparea ceva cumparat fara nicio ratiune. Incredibil. Am incercat sa pun oarecare ordine: veneam la 6 dimineata, plecam la 10 seara dar nu-mi mai stiam pacientii. Asa ca mi-am inaintat demisia, spunandu-i ministrului ca eu am facut medicina ca sa fac medicina, nu e domeniul meu sa fac administratie. Si din acel moment am renuntat si mi-am vazut de medicina. Pasiunea mea era chirurgia ginecologica si ecografia si am avut norocul sa nimeresc langa profesorul Luca, un om cu o pregatire gen Renastere: picta, canta. N-a avut reclama pe care o merita. Era un om modest, dar cu o minte extrem de luminata. V.M.: Cat de mult conteaza reclama in medicina? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Conteaza foarte mult si, din pacate, de multe ori in spatele reclamei nu se ascunde si valoarea. Sunt medici de mare succes, si o spun in cunostinta de cauza pentru ca multi dintre ei mi-au trecut ca studenti, rezidenti, cursanti prin mana. In medicina trebuie sa ai un pic notiuni de PR. Sunt medici simpatici si medici antipatici. Eu nu fac parte din categoria celor simpatici pentru ca am obiceiul sa spun ce gandesc. De multe ori pacientii nu inghit acest mod de a le spune lucrurile franc. V.M.: Pe forumuri pacientii spun ca, desi sunteti un medic foarte bun, sunteti “mai distant fata de altii”. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Tine de educatie. Eu niciodata nu tutuiesc pe cineva strain. Nu am tutuit nicio infirmiera. Asta e genul meu si fata de pacienti. Si imi place sa spun foarte franc ce gandesc. Relatia medic – pacient trebuie sa fie apropiata, dar nu familiara. Eu detest medicul care trateaza cu superioritate pacientul, luandu-l peste picior, tutuindu-l. Mi se par deplasate lucrurile astea. Si asta nu place la toata lumea. Recunosc: sunt mai distant. Recunosc. V.M.: Viitorul apropiat ne-ar putea aduce in fata unor spitale transformate in fundatii, cel putin asa se propune in noua lege a sanatatii. Credeti ca transformarea spitalelor in institutii nebugetare este o idee inspirata? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Ideea in sine nu e rea, dar nu cred ca se potriveste stadiului nostru economic. O fundatie e non-profit dar trebuie sa traiasca din ce produce. Dumneavoastra veti vedea in aceste spitale accesul oricui, si acelora care nu-si vor permite sa plateasca? Nu cred. Si n-as vrea sa se intample in Romania ce se intampla in Statele Unite unde nu urgenta, nu gravitatea afectiunii este criteriul, ci culoarea cardului de asigurat. Mie nu mi se pare normal. Nu poti face medicina la rece. Mult mai bine ar fi implementarea unui sistem de asigurare privata, dar vor trebui sa ramana niste spitale bugetare.
N-AM SA UIT SALA DE OPERATIE IN CARE, CAND DESCHIDEAI PACIENTUL IESEAU ABURI.
V.M.: Am auzit nu o singura data, personalitati medicale care sustin ca asistenta medicala in rural era mai buna in epoca Ceausescu. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Din pacate aceasta afirmatie este o realitate cruda. Exista in acea vreme obligativitatea tuturor absolventilor de a lucra un stagiu la tara. In plus, existau indicatori de eficienta a activitatii medicilor, exista o evidenta a bolilor cronice. La ora actuala nu mai exista nicio evidenta. Nu exista zona rurala care sa nu aiba un medic macar in apropiere. La ora actuala exista zeci de kilometri fara sa fie nimeni. E adevarat ca atunci medicina arata altfel. Astazi, logic este sa ai spitale foarte mari in zone geografic bine plasate, care sa aiba dotari de varf si toate specialitatile, iar asistenta primara sa fie de baza. Dar acolo este un dezastru. Ca sa poti oferi oamenilor medici, trebuie sa le creezi medicilor conditii. In acea vreme, de obicei dispensarele aveau o locuinta, buna-proasta dar o aveau, se platea o prima de instalare, se platea mai mult decat daca lucrai in oras. V.M.: Pe de alta parte, femeile care nasteau in anii ’80 isi amintesc experienta spitalului ca pe o oroare. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Asa e. Era oroare si teroare. Era paternalismul de tip comunist, in care medicul era un fel de stapan care stie tot si pacientul trebuie sa asculte. Pentru mine, prima mare surpriza in contact cu medicina occidentala a fost relatia cu pacientul in care discuti si pacientul e partener, nu subordonat. Maternitatile, in acea perioada, erau grevate de nenorocirea reprezentata de avorturile provocate. Erau 500-600 de femei care mureau pe an in urma avorturilor. Nu mai vorbim de cele mutilate, ramase cu insuficienta renala. Era o atmosfera de teroare. Eram urmariti. Dupa ce faceam o garda veneau tovarasii de la militie si luau lista pacientelor internate in garda pe care le chemau, aleatoriu, si le spuneau: “Doctorul Pelinescu e arestat alaturi, spune ce ai aranjat cu el?” Apoi era lipsa de orice. In maternitatea Titan faceam o aplicatie de forceps la doua felinare de vant. Pentru ca se stingea lumina. Eu aveam doua lanterne mari si umblam cu ele dupa mine in garda. Era frig. N-am sa uit sala de operatie in care, cand deschideai pacientul, ieseau aburi. Apoi, medicii erau foarte aglomerati. Intr-o garda erau 30-40 de nasteri si cel putin 50-60 de avorturi pe care trebuia sa le rezolvam trei oameni cu o formularistica dementa, cu anuntat procuratura. Era o nebunie. Si doctorii nu mai erau foarte umani.
INVATAMANTUL MEDICAL BUCURESTEAN ERA UNUL DINTRE CELE MAI TARI DIN ROMANIA. ASTAZI E FOARTE DEPARTE DE ALTELE.
V.M.: Si astazi, la 22 de ani dupa, Romania este tara europeana cu cea mai mare rata a mortalitatii in cancerul de col. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Problema are doua aspecte: educatia si dezorganizarea. Dar organizarea costa mult. Depistarea cancerului de col este cea mai simpla. In 1994 am constatat ca un institut din Paris avea mai putine operatii radicale de cancer de col pe an decat aveam eu. La ei nu ajungeau sa aiba nevoie de operatie radicala, se rezolvau cu mult inainte. Cancerul de col e o boala partial cinstita, cu o evolutie lunga, usor depistabila. Dar aceasta depistare inseamna citologie, citologie inseamna bani multi pe care Romania nu si-i permite. V.M.: Dar testul Papanicolau este gratuit. Dimitrie Pelinescu-Onciul: Si unde se face? In Bucuresti toata lumea face. Dar, sa zicem, la Mizil? Si mai e ceva: cine il citeste? Noi avem o criza la ora actuala a anumitor specialitati importante, in special a celor paraclinice. Si oamenii nu sunt motivati. Chiar daca anatomo-patologii au salarii duble fata de restul medicilor, in occident sunt mult mai mari. Medicii nu doar ca nu sunt motivati, dar nici nu au locul pe care il merita in societate. Medicii sunt priviti ca niste paria de opinia publica. Si in plus, e foarte usor sa ajungi in strainatate. V.M.: Unui medic tanar talentat care v-ar intreba: sa plec sau sa raman? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Depinde unde are norocul sa lucreze. Ce spun acum ar fi extrem de periculos daca as fi inca in structurile de stat. O mare problema in Romania din ’90 incoace este recrutarea tinerilor dupa cu totul alte criterii decat valoarea. Si asta ne va costa enorm pe termen lung. Invatamantul medical bucurestean era unul dintre cele mai tari din Romania. La ora actuala e foarte departe de altele. Oare de ce? Promovari politice, tot felul de aranjamente. In medicina nu poti evolua foarte rapid. Sunt oameni care de la rezident la profesor au trecut in 5 ani. E adevarat ca au rude, au cumetrii. Si in Bucuresti si in alte parti. Sunt universitati in Romania unde toata lumea e ruda cu toata lumea. Asta a fost una dintre sansele care mi s-au oferit aici, in privat. Am putut sa aleg oameni. Liber. Fara niciun fel de restrictie. V.M.: Si credeti ca poate fi spart acest cerc vicios? Dimitrie Pelinescu-Onciul: Nu stiu. Pentru ca nenorocirea este ca exista un fel de... ca o organizatie secreta. Cand oamenii ajung pe anumite pozitii incep sa se tina unii de altii. Si e foarte greu. V.M.: Si intr-o astfel de lume, dumneavoastra de ce nu ati cautat totusi un sprijin politic? Dimitrie Pelinescu-Onciul: In primul rand pentru ca, daca vrei sa faci aceasta meserie cum trebuie, nu ai timp. Apoi, eu in general nu am cautat sprijinul nimanui. Mi-a placut sa nu fiu dator. INFORMATII BIOGRAFICE Profesor Dr. Dimitrie Pelinescu Onciul are 65 de ani si este directorul hiperclinicii Medlife Grivita. Este medic primar obstetrica-ginecologie si fondatorul (alaturi de prof. Florin Stamatian din Cluj) invatamantului de ecografie obstetricala din Romania. A introdus pentru prima data in Romania supraspecializarea in medicina materno-fetala. A fost sef de clinica la Spitalul Filantropia si, pentru o scurta perioada, directorul acestuia. A mai lucrat la Spitalul Brancovenesc si la Spitalul Titan din Bucuresti.



Medici GINECOLOGIE

Doctor Antonya Livia
Antonya Livia
Medic Primar
Antonya Livia
Medic Primar

Doctor Apostu Petrina Rossana
Apostu Petrina Rossana
Medic primar
Apostu Petrina Rossana
Medic primar

Doctor Dimassi Mohamad
Dimassi Mohamad
Medic Specialist
Dimassi Mohamad
Medic Specialist

Doctor Gadiuta Ioana
Gadiuta Ioana
Medic Primar
Gadiuta Ioana
Medic Primar

Doctor Tudorache Ioana
Tudorache Ioana
Medic Primar.Atestat medicina materno-fetala, Rejuvenare vaginala, Chirurgie ginecologica laparoscopica,Colposcopie, Ecografie ginecologica si monitorizare sarcina
Tudorache Ioana
Medic Primar.Atestat medicina materno-fetala, Rejuvenare vaginala, Chirurgie ginecologica laparoscopica,Colposcopie, Ecografie ginecologica si monitorizare sarcina

NGD
Nicolae Gabriel Dan
Medic Specialist
Nicolae Gabriel Dan
Medic Specialist

Doctor Pintea Alexandru
Pintea Alexandru
Medic specialist
Pintea Alexandru
Medic specialist

Doctor Preda Gheorghe
Preda Gheorghe
Medic Primar
Preda Gheorghe
Medic Primar

Vezi toți medicii

©2024 Acest site este proprietatea Medlife S.A. Toate drepturile rezervate.