PROTEINURIA - PREZENTA PROTEINELOR IN URINA LA COPII

Proteinele sunt componente esentiale pentru cresterea si dezvoltarea organismului, intervin in toate procesele fiziologice esentiale: apararea impotriva infectiilor, coagularea sangelui, mentinerea echilibrului hidrodinamic.

Deoarece moleculele de proteine ​​sunt mari, ele nu sunt capabile să patrunda prin membranele renale de filtrare si astfel sa intre în urina. Proteinuria reprezinta prezenta proteinelor in urina. O treime din cantitatea de proteine urinare este data de albumina, restul fiind constituit din globuline plasmatice si glicoproteina Tamm-Horsfall secretata de celulele tubulare renale.

Prezenta unei cantitati crescute de proteine in urina poate fi un indicator important al disfunctiei renale. Constituie adesea primul semn de boala si poate sa apara inaintea simptomelor clinice. Exista insa si conditii fiziologice sau patologoice non renale care pot asocial proteinurie, precum si boli renale fara proteinuria.

Mecanisme de producere a proteinuriei:

1. Prerenal - cresterea nivelului de proteine plasmatice, aport ridicat, distructii celulare (arsuri, traumatisme) cu pierdere de proteine, sinteza crescuta de enzime (pancreatita) sau secretia in exces a unei proteine anormale (limfom, mielom, mipatie, hemoliza crescuta), intoxicatia cu medicamente(ibuprofen, salicilați, sulfonamide, penicilină, captopril, ciclosporină) sau ingerarea otrăvurilor în organism , saruri de aur ,mercur.

2. Renal - se datorează patologiei renale, inflamația glomerulilor, duce la o creștere a permeabilității membranei, astfel încât proteinele să intre în urină, acest mechanism apare in boala renală:

• pielonefrită;
• glomerulonefrita;
• tuberculoza renala
• rinichi polichistic;
• sindrom nefrotic;

3. Postrenal    - proteinuria sa apara în urma inflamația tractului urinar și a organelor genitale:

• cistita;
• uretrita;
• inflamația ureterelor;

Tipuri de proteinurie

Proteinurie ortostatica(posturala)- apare la 15% dintre pacientii tineri aparent sanatosi, la 3% din populatia normala, precum si la unii pacienti aflati in convalescenta dupa pielonefrita acuta sau glomerulonefrita, valori sub1,5gr/24 de ore, nu asociaza afectare renala

Proteinuria tranzitorie , dureaza de la cateva zile la doua saptamani, se rezolva spontan, fara leziuni renale ; cauzele proteinuriei tranzitorii pot fi:

• hipotermie;
• deshidratare;
• reactii alergie
• stress, psihoza, plans prelungit, frica
• febra;
• exercitii fizice in exces
• diverse rani corporale;
• incalcarea integritatii pielii cu arsuri;
• intoxicarea cu diferite substanțe;                          
• abuzul de proteine;
• infometare sau malnutritie;
• tratamentul pe termen lung al unor medicamente;

In primele zile, 85-90% din nou-nascuti au observat proteinurie fiziologica, datorita permeabilitatii crescute a epiteliului glomerulilor si tubulilor, pe fundalul caracteristicilor hemodinamice ale nou-nascutului. In unele cazuri, proteinuria apare la sugarii alaptati la san, alaptare excesiva. La sugari urina poate fi ușor tulbure dupa hranire, apar proteine in aceasta, ca rezultat al supraproductiei. Pentru a elimina acest lucru, se reduce cantitatea  de lapte consumata de copil, astfel incat sa nu existe suprasolicitare.  Medicii recomanda mamele care alapteaza sa isi ajusteze dieta, sa manance mai puțina proteina.

Proteinuria persistenta poate sa apara in afectarea glomerulara sau tubulara, idiopatica, congenitala sau dobandita; cand diagnosticul de proteinuria persistenta este stabilit, trebuie efectuate un istoric detaliat si o examinare fizica, pentru a cauta in special bolile sistemice cu implicare renala

Sindromul nefrotic si proteinuria localizeaza procesul patologic la glomeruli. Criteriile de diagnostic al sindromului nefrotic includ proteinuria severa, hipoalbuminemia, edemul, hiperlipidemia si lipiduria. Procesul patologic poate fi o glomerulopatie primara sau secundara. Cauzele secundare frecvente sunt: nefropatia diabetica, amiloidoza si lupusul eritematos sistemic.

Cum determinam proteinuria

Valori normale ale proteinuriei: 150mg/24 ore sau 0,15gr/24 de ore.

Proteinuria poate fi evidentiata rapid cu ajutorul unor bandelete, urmand analiza probei de urina, pe esantionul  din urina colectata pe 24 de ore astfel creste acuratetea in stabilirea exacta a pierderilor. La ora 7 dimineata pacientul urineaza si nu retine aceasta urina, apoi colecteaza intr-un vas de plastic toate emisiunile de urina pana la ora 7 dimineata in ziua urmatoare, inclusiv; se omogenizeaza urina recoltata; se masoara intreaga cantitate, se retin 100 mL in pahar de plastic de unica folosinta pentru urina; se pastreaza la 2-8 grade pana in momentul lucrului.

Proteinuria poate fi persistenta (cand reflecta o afectare renala) sau tranzitorie, si in functie de tipul de proteina plasmatica eliminata poate fi selectiva sau neselectiva.

In functie de cantitatea de proteina eliminate, acestea pot fi mici (pana in 500mg/24 ore), medii intre 0,5 si 1,5gr/ 24 ore, mari intre 1,5 si 3gr/24ore, masive (peste 3 gr/24 de ore).

Diagnosticul impune si alte analize de urina (clearence ul creatininei, sumar urina,urocultura), dozari plasmatice (VSH, hemoleucograma, uree, creatinine, glucoza, cholesterol total , HDL si LDL, lipide, electroforeza si imunelectroforeza proteinelor, proteine totale, determinari imunologice ca de ex ASLO, ANCA, ANA,Ac anti-DNA), precum si un consult de specialitate la medic nefrolog, urolog, reumatolog. In cazurile neclare punctia biopsie renala fiind cel mai adecvat test.

Semne si simptome

Proteinuria constituie adesea primul semn de boala si poate sa apara inaintea simptomelor clinice. Cu toate acestea, trebuie tinut cont de faptul ca exista si conditii fiziologice precum si alte conditii patologice (afectiuni non-renale) care pot asocia proteinurie. De asemenea, exista si unele afectiuni renale in care proteinuria este absenta.

Proteinuria indica o scadere a proteinelor din sangele unui copil bolnav (hipoproteinemie). Proteinele din sange indeplinesc multe functii importante in corpul copilului, mentinandu-si starea fiziologica. Reducerea continutului de proteine din sange poate determina urmatoarele simptome:

• fatigabilitate rapida (este dificil sa sugă copilul);
• letargie, somnolenta
• apetit scazut;
• temperatură ridicata;
• greata, varsaturi (ca rezultat al intoxicației);
• culoarea urinei modificată (roșu, maro), aspect spumos;

Istoricul medical cuprinde urmatoarele intrebari:

• este proteinuria tranzitorie - poate fi asociata cu efortul fizic si febra
• este proteinuria ortostatica - observata la persoanele inalte, adolescentii slabi sau adultii mai tineri de 30 de ani, lordoza severa, functie renala normala si o albuminurie sub 1 g/zi
• se datoreaza unei boli nonrenale (apnee in somn, insuficienta cardiaca) - functia renala este normala iar proteinuria sub 1 g/zi, microalbuminuria este observata frecvent cu hipertensiunea si stadiile timpurii ale nefropatiei diabetice
• sunt simptome prezente care sa sugereze sindromul nefrotic sau boala glomerulara semnificativ
• au aparut modificari ale aspectului urinei (spumoasa, hematurica, tulbure), sunt modificarile asociate cu o infectie respiratorie
• exista edem (al pleoapelor, gleznelor, labial, scrotal)
• pacientul are hipertensiune
• pacientul prezinta hipercolesterolemie
• este prezent istoricul unor boli multisistemice sau o alta cauza de boala glomerulara
• exista un istoric familial al unor boli renale (incluzind pe cele asociate cu sarcina)
• pacientul are diabet zaharat, daca da, de cit timp sunt prezente complicatiile oculare sau alte complicatii
• este prezenta o boala inflamatorie cronica (les) sau artrita reumatoida
• pacientul acuza dureri articulare sau iritatii cutanate, simptome oculare
• sunt prezente conditii medicale precum icterul, tuberculoza, malaria, sifilisul sau endocardita in trecutul pacientului
• sunt prezente simptome precum scaderea in greutate, febra, transpiratii, dureri osoase
• pacientul are factori de risc pentru HIV sau hepatita virala

Tratament

Tratamentul medical al proteinuriei cuprinde doua componente:

Tratamentul nonspecific - care se aplica indiferent de cauza, daca pacientul nu are contraindicatii la terapie.

Tratamentul specific - care depinde de cauza nonrenala sau renala sau daca leziunile sunt mediate imun.

Daca pacientul nu este monitorizat de un nefrolog, consultatia la un astfel de specialist este indicata daca pacientul dezvolta proteinuria, oricare alti markeri de prognostic negativ (cresterea excretiei de albumina peste 1 g pe zi) sau functia renala se agraveaza.   

Imediat trebuie remarcat ca nu trateaza proteina crescuta in urina, ci boala care a cauzat aceasta abatere de la norma. In cele mai multe cazuri, terapia medicamentoasa vizeaza eliminarea simptomelor cauzate de procesele inflamatorii in organele sistemului urinar.

Urmatoarele grupe de medicamente sunt prescrise pentru tratament:

• antibiotice - distruge bacteriile patogene care au provocat boala;
• uro-antiseptice - elimina infecția tractului urinar, împiedică creșterea microorganismelor;
• diuretice și remedii pe bază de plante - elimină fluide stagnante, amelioreaza umflarea și inflamatia;
• antipiretice și analgezice;
• terapie cu vitamine pentru intarirea corpului general. copilul este sub supravegherea unui nefrolog și pediatru.  Cel puțin o data pe luna, trebuie sa efectueze un test de urina și, la fiecare sase luni, sa efectueze o ecografie  reno-vezicala.      

Daca proteinele crescute in urina sunt detectate pe fundalul altor boli (de exemplu, diabetul zaharat), masurile terapeutice vizeaza tratarea bolii subiacente.

In alte cazuri, terapia medicamentoasa nu este necesară. Copiilor li se prescrie o dietă speciala si recomandari privind principiile generale ale alimentatiei si stilului de viata.

Care ar trebui sa fie alimentatia copilului

Uneori, cantitați excesive de alimente bogate în proteine ​​conduc la creșterea cantității de proteine ​​în urina. Astfel de alimente dau o mare incarcatura rinichilor copilului. Astfel, este necesar sa se reduca si in perioada de exacerbare a bolii si sa se elimine complet vasele din carne si peste.

Regulile generale ale dietei vor fi restrictionarea sarii si utilizarea unor cantitati mari de lichid (cel puțin 2 litri pe zi). Sunt folositoare ceaiurile de trandafiri si coacaze, bauturile din fructe, compoturile de fructe uscate, ceaiurile din plante, apele minerale necarbonatate. Mesele trebuie sa fie fractionale, cel puțin 5-6 ori pe zi. Alimente permise :supe de legume (dovlecei, cartofi, dovleac, morcovi, sfecla);  lapte si supe vegetale; paste fainoase si cereale; produse lactate fermentate, inclusiv branză naturala;  oua fierte; pepeni verzi, miere, paine mai veche de o zi.

In acelasi timp, urmatoarele alimente ar trebui sa fie excluse din dieta:  carne și supa de peste; mancaruri de ciuperci; leguminoase; diverse dulciuri; smantana ; produse din faină  si paine proaspata; grasimi vegetale; produse afumate si marinate; conserve de carne și peste.

Condimentele picante (piper, muștar, otet, ketchup, maioneza), usturoi, ceapa, cacao, ceai puternic și cafea pot creste nivelul de proteine ​​din urina. Toate aceste produse sunt, de asemenea, interzise în timpul tratamentului si recuperarii.