Rolul antibioticelor în tratarea infecțiilor urinare: ce trebuie să știi

Ce sunt antibioticele și cum funcționează acestea

Antibioticele sunt substanțe medicamentoase care acționează împotriva bacteriilor ce produc infecții în corpul uman. Există două mecanisme de acțiune a antibioticelor: distrugerea bacteriilor (rol bactericid) și inhibarea acțiunii nocive și a multiplicării bacteriilor (rol bacteriostatic), ambele având ca efect reducerea amplitudinii infecției până la dispariție.

Antibioticele sunt folosite cel mai frecvent pentru tratamentul infecțiilor organice, dar, în mod particular, acestea pot fi utilizate și pentru prevenirea apariției infecțiilor. Atât tratamentul, cât și forma de administrare, sunt prescrise de medic în funcție de tipul și de gravitatea infecției. De asemenea, trebuie respectat regimul de administrare și frecvența administrării tratamentului antibiotic în perioada stabilită.

Dacă în timpul tratamentului se depășește ora de administrare a unei doze de antibiotic, atunci aceasta se poate lua cât mai repede posibil sau se poate aștepta următoarea oră de administrare, dacă intervalul de timp până la aceasta este scurt.

Sub nicio formă nu trebuie administrată o doză dublă, chiar dacă s-a depășit intervalul de administrare, deoarece există un risc mult mai mare de apariție a reacțiilor adverse.

Prevenția infecțiilor urinare

În cazul infecțiilor urinare, măsurile preventive joacă un rol important în evitarea colonizării cu bacterii a tractului urinar inferior, precum și a recurențelor episoadelor infecțioase.

Consumul de lichide reprezintă cea mai importantă măsură preventivă în cazul infecțiilor urinare, deoarece fluxul urinar și eliminările urinare constante (la intervale de 2-3 ore) previn crearea mediului propice pentru colonizarea bacteriană a tractului urinar inferior. Acest aspect este foarte important mai ales pentru femei, în cazul cărora anatomia locală poate facilita contaminarea bacteriană locală.

Tulburările de tranzit intestinal (constipația și diareea) sau infecțiile tractului genital sunt factori predispozanți care pot crea flora bacteriană propice contaminării tractului urinar. Astfel, se poate explica prevalența mare a enterobacteriilor (Escherichia Coli, Enterococcus, Enterobacter spp., Proteus etc.) și a altor germeni comensali (exemplu Klebsiella spp.).

În acest scop, trebuie luate măsuri dietetice pentru reglarea frecvenței tranzitului intestinal, prin administrarea unei alimentații care să conțină fructe și legume bogate în fibre și apă. De asemenea, trebuie respectate măsurile de igienă genitală pentru a evita contaminarea bacteriană din această zonă.

În cazul femeilor, infecțiile urinare pot avea o recurență mai mare și din cauza unor afecțiuni locale care creează o predispoziție pentru contaminarea tractului urinar. Folosirea unor dispozitive intravaginale contraceptive sau a unor soluții spermicide pot duce la un risc crescut de apariție a infecțiilor de tract urinar.

Instalarea menopauzei poate crea modificări inclusiv la nivelul mucoasei vezicale, astfel încât mecanismele uretrale de protecție împotriva contaminării pot fi alterate. Modificarea anatomiei locale, produsă de prolapsul vaginal anterior (cistocel) sau de prolapsul uterin, poate facilita contaminarea tractului urinar.

Pentru diagnosticul și tratamentul specific al acestor probleme este necesar un consult la medicul ginecolog sau un specialist în uro-ginecologie.

Nu în ultimul rând, trebuie menționată și administrarea unor preparate pe bază de plante (merișor, afine, sâmburi de struguri), cu un conținut bogat în proantocianidine, care acționează prin împiedicarea aderenței bacteriilor la mucoasa vezicii urinare.

Astfel se produce menținerea unei sterilități a tractului urinar, scăzând probabilitatea unor recurențe infecțioase. Aceste preparate pot fi administrate în cure de 30-60 de zile după un episod de infecție urinară.