Sarcina extrauterina (ectopica) reprezinta implantarea anormala a zigotului (produsului de conceptie), adica in afara cavitatii uterine. Exista mai multe locuri de implantare anormala: – trompa uterina – aproximativ 95% din totalul sarcinilor ectopice – peretele uterin (sarcina interstitiala) – colul uterin (sarcina cervicala) – la nivelul ovarului – la nivelul cavitatii abdominale (sarcina abdominala), scrie dr. Gabriel Mitroi. Aparitia sarcinii extrauterine este favorizata de prezenta unor anomalii anatomice sau functionale la nivelul trompelor uterine (de cele mai multe ori patologie inflamatorie), a ovarelor (tratamente pentru fertilitate) sau la nivelul uterului (uter malformat). Din pacate, in tarile civilizate, sarcina extrauterina reprezinta una din principalele cauze de deces in primul trimestru de sarcina – atunci cand diagnosticul nu se face precoce, iar pacienta se prezinta de urgenta la camera de garda in stadiul complicatiei hemoragice. Cauza cea mai frecventa de aparitie a sarcinilor extrauterine este reprezentata de afectiunile inflamatorii pelvine (boala inflamatorie pelvina) determinate de agenti infectiosi (chlamydia trachomatis, neisseria gonorrhoeae, mycoplasma hominis, etc.), de aceea este foarte important ca acestea sa fie tratate in stadii incipiente (eventual sa se faca screening-ul anual al bolilor cu transmitere sexuala la pacientele ce isi doresc sarcini). Cum se manifesta ? Din punct de vedere clinic, a fost descrisa o triada diagnostica ce cuprinde amenoreea (intarzierea menstruatiei la paciente active sexual), durerea pelvina si sangerarea vaginala. Alte semne si simptome ale prezentei sarcinii extrauterine pot fi: febra, slabiciunea musculara, ametelile, aparitia sincopei, varsaturile, durerea iradiata in umar, etc. Diagnostic In afara semnelor clinice, un rol deosebit de important in diagnosticul si urmarirea sarcinii extrauterine il are examenul ecografic transvaginal si urmarirea seriata a beta-HCG. Atunci cand beta-HCG-ul este sub valoarea prag, este exclusa sarcina, si astfel si sarcina extrauterina, urmand ca specialistul sa caute alta cauza a durerilor pelvine si a amenoreei. Examenul ecografic, pe langa rolul diagnostic (evidentierea sacului gestational in afara uterului) si in urmarirea postterapeutica, are un rol deosebit de important in alegerea tratamentului (fie medicamentos, fie chirurgical) impreuna cu alte investigatii de laborator si bineinteles cu semnele clinice. Un rol important in diagnostic dar si in terapia sarcinii extrauterine il are laparoscopia. Tratament Dupa ce diagnosticul a fost confirmat, trebuie evaluata foarte bine clinic si paraclinic starea pacientei. Tratamentul medicamentos (Metotrexat) se poate impune doar in anumite situatii – atunci cand sacul gestational extrauterin este mai mic de 3,5 – 4 cm, valoarea beta-HCG nu depaseste valoarea de 5000 UI/ml, si starea pacientei este stabila. Trebuie mentionat ca acest tratament (metotrexatul reprezinta un medicament antineoplazic) are o serie de reactii adverse si nu trebuie instituit decat dupa o investigare amanuntita. Tratamentul chirurgical (reprezenta tratamentul de baza al sarcinilor extrauterine) a devenit din ce in ce mai rar datorita unei mai frecvente si mai rapide diagnosticari a acestei patologii. Astfel, in tari civilizate, rolul laparotomiei (chirurgia clasica – “deschisa”) aproape a disparut, laparoscopia fiind principalul mijloc terapeutic chirurgical, pe aceasta cale putandu-se efectua diverse proceduri terapeutice – salpingectomie partiala sau totala, salpingostomie, anexectomie – mai rar, etc.
