Sigmoidoscopie: ce este, etape, recomandări, riscuri

Ce este și în ce constă sigmoidoscopia

Sigmoidoscopia este mai puțin invazivă decât o colonoscopie completă și, în general, nu necesită sedare.

Există două tipuri principale de sigmoidoscopie:

Sigmoidoscopia flexibilă:

• utilizează un sigmoidoscop flexibil, care este un tub subțire și flexibil, echipat cu o sursă de lumină și o cameră video la capăt;
• permite medicului să vizualizeze o porțiune mai mare a colonului decât varianta rigidă;
• de obicei, este mai confortabilă pentru pacient decât sigmoidoscopia rigidă;
• este cea mai comună formă de sigmoidoscopie utilizată în prezent.

Sigmoidoscopia rigidă:

• utilizează un sigmoidoscop rigid;
• este mai scurtă și are un diametru mai mare decât varianta flexibilă;
• adesea este utilizată pentru examinarea afecțiunilor rectului și a părții inferioare a sigmoidului;
• deși nu este la fel de frecvent utilizată ca sigmoidiscopia flexibilă, poate fi utilă în anumite situații.

Alegerea uneia dintre cele două metode depinde de situația clinică, de preferințele pacientului și de echipamentul disponibil în unitatea medicală unde se efectuează sigmoidiscopia.

Înainte de procedură, pacientul este instruit să urmeze o dietă specială în ziua anterioară sigmoidoscopiei, să facă clismă sau alte metode pentru a curăța intestinul. Acest lucru asigură o vizualizare clară a interiorului colonului.

În timpul procedurii, pacientul este, de obicei, poziționat pe o parte, cu genunchii îndoiți spre piept. Medicul introduce un sigmoidoscop (un tub subțire echipat cu o sursă de lumină și, adesea, o cameră) în anusul pacientului. Pe măsură ce sigmoidoscopul avansează prin rect și colonul sigmoid, medicul poate inspecta mucoasa intestinală. Dacă se folosește un sigmoidoscop flexibil, medicul poate avansa instrumentul pentru a examina o porțiune mai extinsă a colonului decât cu un sigmoidoscop rigid.

Dacă sunt identificate anormalități, precum polipi sau alte formațiuni suspecte, medicul poate utiliza instrumente mici, introduse prin canalul sigmoidoscopului, pentru a preleva probe de țesut (biopsii) pentru analize ulterioare. După examinarea necesară, sigmoidoscopul este retras.

Recomandări înainte de procedură

Pregătirea adecvată este esențială pentru a obține cele mai precise rezultate. Iată câteva recomandări generale înainte de procedură:

• dietă specială - medicul vă poate recomanda să urmați o dietă lichidă clară cu o zi sau două înainte de procedură; aceasta ar putea include supă, ceai, cafea fără lapte și băuturi răcoritoare;
• evitați anumite alimente - ar trebui să evitați consumul de alimente solide, produse lactate și sucuri cu pulpă în ziua dinaintea procedurii;
• curățarea intestinului - pentru ca medicul să poată avea o vizualizare clară a intestinului, acesta trebuie să fie curățat complet; acest lucru se poate face cu ajutorul unor clisme sau medicamente laxative pe care le puteţi lua oral, la indicaţia medicului specialist;
• medicamente - informați-vă medicul despre toate medicamentele pe care le luați, inclusiv anticoagulante, suplimente de fier și medicamente pentru diabet; ar putea fi necesar să opriți sau să ajustați doza anumitor medicamente înainte de procedură;
• informații medicale - informați medicul dacă aveți o afecțiune medicală care necesită administrarea de antibiotice înainte de proceduri dentare sau chirurgicale, deoarece aceasta ar putea fi, de asemenea, relevantă pentru sigmoidoscopie;
• planificați transportul - dacă vi se administrează sedative în timpul procedurii, veți avea nevoie de cineva care să vă conducă acasă după procedură, deoarece sedativele pot afecta reflexele și judecata;
• întrebări și preocupări - discutați orice întrebări sau preocupări pe care le aveți cu medicul înainte de procedură, pentru a vă asigura că înțelegeți totul în mod corespunzător.

Este esențial să urmați cu strictețe toate recomandările și instrucțiunile medicului specialist pentru a vă asigura că sigmoidoscopia se desfășoară fără probleme și că rezultatele sunt cât mai precise.

Riscuri asociate cu această procedură

Ca orice procedură medicală, sigmoidoscopia are și anumite riscuri asociate, deși acestea sunt rare:

• perforația - un risc foarte rar, dar grav, este perforarea (găurirea) pereților intestinului; aceasta poate apărea din cauza instrumentelor utilizate în timpul procedurii, dacă un polip mare este îndepărtat ori există diverticuli sigmoidieni; simptomele pot include dureri abdominale severe, febră și balonare; perforația necesită adesea intervenție chirurgicală pentru reparare;
• sângerare - poate apărea sângerare în locul unde a fost îndepărtat un polip sau unde s-a luat o biopsie, dar, în majoritatea cazurilor, sângerarea este minoră și se oprește de la sine; totuși, în cazuri rare, sângerarea poate fi severă și necesită tratament;
• reacții la sedative sau analgezice - în cazul în care vi se administrează sedative sau analgezice, există întotdeauna un risc de reacție adversă la medicamente; aceste reacții pot include probleme respiratorii, alergii sau alte complicații neașteptate;
• infecții - ca urmare a procedurii, există un risc minim de infecție; dacă observați semne de infecție, cum ar fi febră, frisoane sau dureri abdominale, ar trebui să vă adresați medicului imediat;
• ratarea leziunilor - există întotdeauna un mic risc ca medicul să nu observe anumite leziuni sau polipi în timpul sigmoidoscopiei, mai ales dacă acestea sunt mici sau se află în locații dificil de vizualizat;
• răspuns vagal - în timpul unei sigmoidoscopii, unele persoane pot experimenta un răspuns vagal, care poate provoca amețeală, palpitații sau chiar leșin.

Este esențial să vă informați medicul imediat dacă aveți simptome neobișnuite sau îngrijorătoare după sigmoidoscopie. De asemenea, discutați cu medicul dumneavoastră despre toate îngrijorările pe care le aveți înainte de a efectua procedura, astfel încât să puteți lua o decizie informată.