Totul despre glanda tiroidă: ce este și cum funcționează

Despre glanda tiroidă

Tiroida, denumită științific glandula thyreoidea, este o glandă endocrină extrem de importantă în creșterea și dezvoltarea organismului uman și este responsabilă de modul în care funcționează fiecare celulă, fiecare organ, fiecare mușchi. Rolul tiroidei se reflectă și în modul de funcționare a inimii, a tractului digestiv, a creierului și a oaselor.

Ajută la reglarea multor funcții ale corpului prin eliberarea unei cantități constante de hormoni tiroidieni în sânge. De exemplu, dacă organismul are nevoie de mai multă energie, glanda tiroidă știe acest lucru și eliberează mai mulți hormoni pentru a ajuta corpul uman să facă față provocărilor la care este supus.

Tiroida este localizată la baza gâtului, sub mărul lui Adam (cartilajul tiroidian) și are forma unui fluture. Cei doi lobi se află poziționați de o parte și de alta a traheei și sunt uniți în partea din față, cu o fâșie îngustă de țesut, istmul tiroidian. Glanda tiroidă își schimbă poziția atunci când înghițim. Ca dimensiune, la adulți, tiroida normală are 5 cm (pentru fiecare lob) și o greutate între 10-20 de grame.

Ca să poată funcționa corespunzător, glanda tiroidă are nevoie de iod, care se poate regăsi în alimente precum: sarea de masă iodată, algele marine, fructele de mare, pâinea (cu sare), laptele. În momentul consumului de alimente bogate în iod, acesta trece în sânge, de unde glanda tiroidă îl extrage și produce două tipuri de hormoni tiroidieni:

• Tetraiodotironina/tiroxina (cunoscută și ca T4 pentru că are 4 atomi de iod);
• Triiodotironina (cunoscută ca T3 pentru că are 3 atomi de iod).

Tiroida produce în special T4 și o cantitate mică de T3, cea mai mare parte din hormonul T3 de care are nevoie organismul uman fiind produs în afara glandei tiroide, în ficat, rinichi și creier, prin transformarea T4 în T3. Funcționarea glandei tiroide este strâns legată de glanda pituitară, o glandă mică situată la nivelul creierului.

Hipofiza este cea care reglează nivelul hormonului tiroidian din sânge și, când acesta crește ori scade, hipofiza reacționează și secretă un alt hormon numit TSH, adică hormon de stimulare a tiroidei. În acest fel, glanda tiroidă este activată și știe când trebuie să secrete mai mult sau mai puțin T4 și T3.

În funcție de nivelul de hormoni tiroidieni secretați, pot apărea:

• Hipertiroidismul (glanda secretă prea mulți hormoni);
• Hipotiroidismul (glanda secretă prea puțini hormoni).

Simptome ce indică tulburări la nivelul tiroidei

Afecțiunile tiroidei sunt destul de comune la nivel mondial, iar cele mai predispuse la dezvoltarea acestora sunt femeile. Studiile nu au reușit să explice de ce femeile sunt mai vulnerabile în fața acestor afecțiuni, comparativ cu bărbații, dar se consideră că ar fi implicați hormonii estrogeni.

Există, deci, anumite momente din viața unei femei când aceasta devine mai vulnerabilă la apariția unei dereglări hormonale tiroidiene. Acestea sunt pubertatea, sarcina, perioada de după naștere și menopauza. Poate să apară atât hipotiroidismul, cât și hipertiroidismul.

Simptomele frecvente pentru hipertiroidism sunt:

• Slăbiciune musculară;
• Bătăi accelerate ale inimii;
• Insomnie;
• Scădere în greutate;
• Simptome de anxietate;
• Păr fragil.

În cazul hipotiroidismului, simptomatologia este caracterizată de:

• Constipație sau alte probleme digestive;
• Răgușeală;
• Creștere în greutate;
• Senzație de oboseală continuă;
• Uscăciune la nivelul pielii;
• Păr uscat;
• Dificultăți de concentrare.

Diagnosticarea afecțiunilor asociate glandei tiroide

Pentru depistarea timpurie a problemelor cu tiroida nu trebuie așteptat să apară simptomele, ci sunt anumite categorii de persoane care ar trebui să facă teste de screening. Acestea sunt:

• Toți adulții, începând de la vârsta de 35 de ani (la fiecare 5 ani);
• Femeile însărcinate;
• Femeile care alăptează (în primele 6 luni după naștere);
• Femeile în perioada menopauzei;
• Persoanele care au o predispoziție genetică (dacă în familie sunt persoane care au suferit de probleme ale glandei tiroide).

Diagnosticarea se face de un medic specialist endocrinolog care poate cere, pe lângă un consult clasic, și analize de sânge pentru verificarea hormonilor T4 și T3, a TSH-ului, precum și anti-TPO - anticorpi anti tireoperoxidază și anti-Tg - anticorpi antitireoglobulină, precum și o ecografie de tiroidă.

Dacă în urma investigațiilor, la nivelul glandei tiroide se observă noduli, atunci investigațiile continuă cu:

• Scintigrafia tiroidiană;
• Puncția cu ac subțire a nodulului tiroidian, care presupune introducerea unui ac subțire în nodul, cu ajutorul căruia se aspiră o cantitate mică de lichid sau celule. Procedura nu este dureroasă, pacientul are senzația că i se face o injecție și durează sub un minut. Apoi, materialul obținut în urma puncției va fi analizat la microscop pentru a se stabili despre ce fel de nodul este vorba.

Foarte important de precizat este că majoritatea nodulilor depistați la nivelul glandei tiroide  sunt benigni (necanceroși). Studiile au demonstrat că doar aproximativ 5% dintre nodulii tiroidieni sunt canceroși, restul fiind benigni.

Tratament

În funcție de tipul dezechilibrului hormonal depistat de medicul specialist, tratamentul diferă. Dacă vorbim despre hipotiroidism, tratamentul este ceva mai simplu și presupune respectarea cu strictețe a medicației indicate. Medicul endocrinolog este cel care prescrie medicamentele care înlocuiesc cantitatea de hormoni tiroidieni de care organismul duce lipsă.

Dacă pacientul are gușă ca urmare a tiroiditei Hashimoto, atunci hormonii tiroidieni pot ajuta la diminuarea ei. Din fericire, nu există nicio dietă specială de urmat și nici nu este nevoie de o schimbare a stilului de viață.

Lucrurile stau diferit pentru persoanele care suferă de hipertiroidism. În acest caz, tratamentul este de lungă durată și se poate finaliza cu scoaterea glandei tiroide. La început, medicul endocrinolog va propune administrarea unor medicamente antitiroidiene care au rolul de a bloca producția de hormoni tiroidieni.

Unele persoane pot prezenta reacții adverse la aceste medicamente. De asemenea, la un procent mare de pacienți, este posibil ca hipertiroidismul să revină la întreruperea medicației (recidivă a hipertiroidismului). În acest caz, se poate administra iod radioactiv sau se poate efectua o intervenție chirurgicală de îndepărtare a glandei tiroide.

Complicații

În cazul hipertiroidismului (cantitate prea mare de hormoni tiroidieni) pot să apară complicații cardiace (fibrilație atrială, insuficiență cardiacă) sau osoase (osteoporoză, fracturi). Unele persoane pot prezenta reacții adverse la medicația antitiroidiană: alergii, scăderea numărului de globule albe, afectare hepatică. Din fericire, reacțiile adverse grave sunt destul de rare.

O altă categorie de complicații poate să apară la persoanele care sunt supuse intervenției chirurgicale de îndepărtare a glandei tiroide. Dintre acestea, cele mai importante sunt lezarea nervilor laringieni, lucru ce poate duce la răgușeală sau pierderea temporară a vocii și afectarea glandelor paratiroide, poziționate în spatele tiroidei, care poate duce apoi la probleme cu nivelul de calciu din organism.

Prevenția afecțiunilor tiroidiene

Pentru prevenție nu există o rețetă universal valabilă, dar este bine de știut că un control anual, mai ales pentru persoanele aflate în categoria de risc, ajută la depistarea timpurie a problemelor cu glanda tiroidă. De asemenea, adoptarea unui stil de viață activ și sănătos poate fi o metodă bună de prevenție.

O dietă sănătoasă, bogată în alimente cu iod, precum sarea de masă iodată sau fructele de mare, ajută glanda să funcționeze normal. Trebuie evitate alimentele bogate în grăsimi și conservanți, dar și produsele de patiserie, mâncărurile fast-food și dulciurile.

Renunțarea la fumat este o metodă de prevenție importantă. Este cunoscut faptul că țigările conțin o multitudine de substanțe toxice care pot duce la declanșarea bolii Graves, una dintre cauzele principale ale hipertiroidismului.

Ce mai trebuie să știi este că, înainte de a face o radiografie, mai ales la nivelul feței sau al gâtului, precum o radiografie dentară sau una pentru coloana vertebrală, personalul care efectuează această investigație imagistică trebuie să-ți ofere un guler pentru tiroidă pentru a evita expunerea glandei la radiații. 

Dacă ai simptome specifice unei afecțiuni a glandei tiroide, te regăsești în categoria de risc, dorești un screening sau ai nevoie de un consult de specialitate, completează formularul de mai jos și solicită o programare.

Bibliografie

1. “10 Ways to Reduce Your Risk of Thyroid Disease.” Verywell Health, 2012, www.verywellhealth.com