Tusea convulsivă: cauze, simptome asociate, tratament

Despre tusea convulsivă la copii

Tusea convulsivă, în popor cunoscută drept tusea măgărească, este o boală descrisă încă din secolul al XVI-lea. Este înalt contagioasă, dar poate fi prevenibilă prin vaccinare încă din anul 1940.

Vaccinarea a scăzut dramatic numărul de cazuri de la 200.000 /an înainte de 1940 până la sub 10.000 în 1965. După 1980 au fost semnalate creșteri ale numărului de cazuri. În România, în 2016 au fost raportate 95 de cazuri.

Pertussis este o boală endemic-epidemică, ce are izbucniri epidemice în cicluri la 3-5 ani. Incidența e mai mare la sugarii sub 6 luni, care nu au schemă completă de vaccinare, și la copiii de 10-14 ani, când imunitatea post-vaccinare scade. Adulții și adolescenții pot face și ei boala de gravitate ușoară/medie sau boala atipică - fără paroxisme ale tusei din definiția de caz, frecvent nerecunoscută și, deci, nediagnosticată și neraportată.

Definiția de caz a bolii stabilită de Center for Disease Control, din Atlanta, în 2020, spune că, în absența oricărui alt diagnostic plauzibil, orice afecțiune cu tuse ce durează peste 2 săptămâni, asociată cu cel puțin unul din semnele și simptomele următoare: paroxisme ale tusei sau zgomot intens inspirator („ca un răget”) sau vărsături după tuse sau apnee (cu/fără cianoză) și evidența confirmării în laborator de Bordetella pertussis, precum și /sau contact cu un caz de Pertussis confirmat de laborator stabilește diagnosticul de tuse convulsivă.

Factori de risc

Persoanele care se află la risc crescut de a contracta boala și de dezvolta complicații severe sunt:

• sugarii sub 2 luni, nevaccinați;
• sugarii peste 2 luni, nevaccinați sau incomplet vaccinați.

Persoanele la risc crescut de a transmite boala, mai ales celor din grupa de risc, sunt:

• gravidele > săptămâna 32;
• personalul medico-sanitar infectat, neechipat (contact sub 2 metri și peste 1 oră);
• persoanele în contact cu sugarii mici;
• persoanele ce locuiesc cu un sugar mic, încă nevaccinat.

Diagnosticare

Metoda de elecție pentru diagnosticare este cultura din exudatul nazofaringian în primele 2 săptămâni de boală. Acesta este extrem de important, mai ales când bănuim un focar.

A doua metodă de diagnosticare este PCR din exsudat nazofaringian în primele 3 săptămâni de la debutul tusei (pune în evidență ADN bacterian).

A treia metodă de diagnosticare este identificarea în sânge a anticorpilor IgG la toxina Pertussis între 2-8 săptămâni de la debutul tusei (acest lucru este valabil pentru pacienții neimunizați în ultimii 2 ani).

Prevenție

Măsurile generale în tratamentul pentru tuse convulsivă la copii și pentru scăderea riscului de transmitere sunt:

• înlăturarea din încăperea în care stă pacientul a iritanților ce pot declanșa accesul de tuse;
• igienizarea mâinilor prin spălare cu apă și săpun;
• hidratarea.

Măsurile specifice de sănătate publică menite să scadă transmiterea bolii sunt profilaxia contacților și vaccinarea.

Profilaxia contacților

Profilaxia post-expunere la Pertussis se referă la tratamentul persoanelor care au intrat în contact direct cu un pacient cu tuse convulsivă (în general, este vorba de membrii familiei). Aceștia trebuie să primească antibiotic.

Vaccinarea

Tusea convulsivă este o boală prevenibilă prin vaccinare. Primul vaccin eficient a fost utilizat începând cu 1940. În prezent există două tipuri de vaccin utilizate, iar ambele au componentă Pertussis acelulara.

Primul este vaccinul care este utilizat la copii în schema națională de vaccinare – vaccinarea primară cu trei doze la 2, 4 și 11 luni (vaccin hexavalent). Vaccinul nu este administrat singur, ci împreună cu vaccinul împotriva hepatitei B, difteriei, tetanosului, poliomielitei și bacteriei Haemophilus influenzae, toate încorporate într-un vaccin hexavalent.

A patra doză de vaccin, booster, se administrează la 6 ani, doar împreună cu vaccinul antitetanos, difterie, poliomielita (adică vaccin tetravalent). Acesta se utilizează doar până la vârstă de 7 ani.

Al doilea tip de vaccin (cel tetravalent) se utilizează în două situații:

• pentru copiii peste 7 ani complet nevaccinați;
• ca doză de booster (întărire a imunității) la adolescent și adulți.

El este utilizat cu precădere în SUA.

Contraindicații

Contraindicațiile absolute pentru vaccinarea împotriva tusei convulsive, valabile pentru ambele tipuri de vaccin, sunt doar două:

• una din ele, menționată în recomandările World Health Organization, este reacția anafilactică la doza anterioară de vaccin (adică alergia severă);
• a doua contraindicație, ce vine din partea CDC (Center for Disease Control), este encefalopatia apărută în termen de 7 zile după doză anterioară de vaccin, encefalopatie pentru care nu s-a găsit altă cauză evidentă (encefalopatie însemnând afectare a creierului).

Se pot vaccina:

• contacții cu vârstă > 10 ani, care nu au fost vaccinați în ultimii cinci ani, pot primi o doză booster din vaccinul hexavalent;
• gravidele expuse (cu vârsta sarcinii peste săptămâna 32).

Tusea convulsivă, sarcina și lactația

Tusea convulsivă contractată de către gravidă în sarcină este periculoasă, posibil letală pentru făt. Orice gravidă își poate proteja nou-născutul de această boală dacă se vaccinează cu vaccinul hexavalent între săptămâna 27 și 36 de sarcină, preferabil la începutul acestei perioade. Astfel, poate transmite transplacentar anticorpii la făt. În acest mod, copilul primește protecție în primele luni de viață până începe vaccinarea.

Întrucât titrul anticorpilor scade în timp, forurile specializate medicale recomandă vaccinarea gravidei la fiecare sarcină cu vaccinul hexavalent. Mamele pot transmite prin laptele matern anticorpi protectori împotriva tusei convulsive, dacă sunt vaccinate.

Imunitatea

Nici infecția, nici vaccinarea nu dau imunitate pe viață.

Nu se știe încă nivelul de anticorpi pe care ar trebui să îl aibă o persoană pentru a fi protejată de această boală.

DE REȚINUT:

• tusea convulsivă este o boală bacteriană, extrem de contagioasă, în unele cazuri letală, ce poate fi prevenită prin vaccinare;
• orice copil sau adult ce prezintă o afecțiune respiratorie cu tuse ce durează peste 2 săptămâni, ce are caracteristicile descrise mai sus, mai ales dacă este sugar sub 6 luni, trebuie investigat pentru tuse convulsivă;
• sugarii sub 6 luni au riscul cel mai mare de infectare și fac forme de boală mult mai severe decât restul grupelor de vârstă, grefate de complicații, uneori existând risc de deces;
• boala se tratează cu antibiotic; cu cât tratamentul este mai rapid instituit, cu atât scade riscul de transmitere la cei din jur, iar pacientul poate face formă de boală mai ușoară;
• boala este prevenibilă prin vaccinare. Vaccinarea împotriva tusei convulsive este obligatorie în România. Vaccinul este cuprins în vaccinul hexavalent ce se face la sugar în schema 2, 4, 11 luni, ulterior existând o doză de rapel la 6 ani;
• și gravida se poate proteja. Ea trebuie să se vaccineze în trimestrul 2 de sarcină pentru a proteja fătul și nou-născutul în primele luni de viață de boală;
• regulile generale de scădere a transmiterii sunt regulile generale de igienă și izolarea. Regulile specifice se referă la contacții copiilor bolnavi; aceștia trebuie să primească antibiotic și, după caz, o doză booster de vaccin.