"Cand Luke Skywalker ramane fara brat, fiind taiat de sabialaser a tatalui sau in Imperiul contraataca, membrul pierdut este inlocuit imediat de o proteza bionica, ceea nu ii da timp eroului lui George Lucas sa experimenteze fenomenul membrului-fantoma. Denumit astfel in 1871 de americanul Silas Weir Mitchell, care ingrijise soldati cu membre amputate in timpul Razboiului de Secesiune, fenomenul descrie senzatiile pe care le experimenteaza o persoana care si-a pierdut un brat, o mana, un picior, in membrul absent. Femeile carora li s-a extirpat sanul pot suferi de acest simptom, ca si barbatii care si-au pierdut organul virilitatii." Un articol postat pe blogul slate.fr de jurnalistul Pierre Barthlmy studiaza problema acestei ultime categorii ce suscita tot mai mult interes in mediul medical, odata cu inmultirea operatiilor de schimbare de sex.
Caz clinic: Membru-fantoma "in erectie" dupa interventie chirurgicala de schimbare de sex
In 2008, o echipa de chirurgi japonezi a realizat mai multe interventii cu scopul schimbarii de sex asupra unui barbat in varsta de 52 de ani. Penisul si testiculele au fost indepartate, iar medicii au construit un clitoris si un vagin. Post-operatoriu, pacienta (sau pacientul, asa cum a fost categorisit de autorii studiului de caz), a acuzat o hipersensibilitate clitoridiana si o senzatie cunoscuta drept "erectia penisului-fantoma", mult timp dupa interventiile chirurgicale (peste sase luni). (Mai mult aici: "Phantom erectile penis after sex reassignment surgery", Acta Medical Okayama, 62(3), 2008.)
Primele cazuri semnalate
Literatura de specialitate este destul de saraca in acest domeniu si, destul de frecvent, se intalneste mentiunea ca primele cazuri inregistrate dateaza de la mijlocul secolului XX. Astfel, in 1950, un chirurg din Boston, A. Price Heusner, publica un articol ce continea doua studii de caz. Primul se refera la un barbat in varsta al carui penis fusese "ranit si amputat accidental" si care avea din cand in cand "erectii fantoma". Al doilea studiu din articol prezenta un barbat de varsta medie, suferind de cancer in regiunea perineala, care extinzandu-se, ii provoca dureri ingrozitoare in zona inghinala, astfel incat a preferat sa i se amputeze penisul. Dupa operatie, el a continuat sa aiba dureri in membrul pe care nu il mai avea.
De fapt, misterele "penisului-fantoma" au preocupat medicii de secole, asa cum dezvaluie Nicholas Wade (Universitatea din Dundee, Marea Britanie) si Stanley Finger (Universitatea Washington din Saint-Louis, Missouri) intr-un studiu publicat in luna octombrie in Journal of the History of the Neurosciences. Cei doi cercetatori au descoperit referinte in scrierile medicilor scotieni din secolele XVIIIXIX. Astfel, John Hunter (1718-1783), chirurg celebru si anatomist din Londra, descrie astfel un caz de penis fantoma: "Un sergent din trupele marine, care pierduse glandul si o mare parte din penis, intrebat daca resimtea senzatiile caracteristice glandului, spunea ca in momentul in care freca extremitatea ciotului avea exact aceeasi senzatie ca in trecut cand isi freca glandul si avea ca finalitate emisia de sperma".
Un studiu publicat in US National Library of Medicine relateaza ca primele cazuri au fost descrise de Ambroise Par (chirurg si anatomist francez, 1510-1590), Ren Descartes (savant, filosof, 1596-1650), Aaron Lemos (medic german, nascut cca 1774), Charles Bell (anatomist, chirurg, fiziolog si teolog scotian, 1774-1842) si Silas Weir Mitchell (chirurg american, 1829-1914). Pe larg, studiile realizate de cei cinci, aici.
Un alt practician scotian, Andrew Marshal (1742-1813), preocupat de modul de transmitere a semnalelor senzoriale, prezinta cazul lui W. Scott, al carui penis fusese retezat in urma unui foc de arma; ciotul ramas, care era la nivelul pielii pubisului, avea aceeasi sensibilitate caracteristica gandului. Al treilea si ultim exemplu, cel al unui barbat al carui penis fusese distrus de o boala, caz raportat de Charles Bell (1774-1842), un mare specialist in sistemul nervos, care considera ca este mai pudic sa il prezinte in limba latina, pentru a nu-i soca pe unii din cititorii sai: "Cand o leziune (ulcer, ulceratie) distruge glandul aproape in totalitate, iar ceea ce ramane este doar o granulatie, placerea senzoriala cea mai rafinata ramane in regiunea terminala a nervului rusinos unde se intrerup senzatiile" (Quando penis glandem exedat ulcus, et nihil nisi granulatio maneat, ad extremam tamen nervi pudic¦ partem ubi terminatur sensus supersunt, et exquisitissima sensus gratificatio).
Aici apare elementul interesant al acestui studiu. In cazurile clasice de membre-fantoma, fenomenul este mai degraba dureros sau, in cel mai fericit caz, jenant (caz in care cercetatorii apeleaza la cutia-oglinda, potrivit unui studiu publicat in New England Journal of Medicine). In unele cazuri, membrul fantoma da o durere constanta, rezistenta la orice tip de calmante. In alte cazuri, mancarimea membrelor inexistente este insuportabila, rezistenta la scarpinat, oriunde ar fi acesta aplicat. Lucrarea lui Vilayanur Ramachandran Phantoms in the Brain: Probing the Mysteries of the Human Mind prezinta pe larg acest fenomen, din perspectiva neurologica.
Cazurile citate de Nicholas Wade si Stanley Finger demonstreaza ca, atunci cand membrul lipsa este membrul virilitatii, senzatiile fantoma sunt, in majoritatea cazurilor, agreabile, iar absenta organului nu inseamna neaparat si absenta placerii (orgasmului).
Emma Olaru, MedLive.ro