Vaccinarea copiilor cu vârste între 0 și 14 ani - vaccinuri obligatorii și opționale

Ce sunt și cum funcționează vaccinurile

Vaccinul reprezintă o modalitate simplă, eficientă și certificată ce oferă protecție împotriva bolilor de diverse tipuri, înainte de a intra în contact cu acestea. Prin vaccinare, corpul recurge la metode de apărare naturale pentru a-și construi rezistența la anumite afecțiuni și infecții și pentru întărirea sistemului imunitar.

Prin vaccinare, sistemul imunitar își creează anticorpi, procesul fiind același cu situaţia în care organismul este expus la o anumită boală. Totuși, deoarece vaccinul conține doar o formă slăbită a virusurilor și a germenilor, persoana vaccinată nu este expusă riscului de complicații și nu trece prin boală.

Modul de funcționare al vaccinului presupune că, după administrarea acestuia, corpul recunoaște virusurile sau bacteriile invadatoare și produce anticorpi, aceștia fiind proteine produse în mod natural de sistemul imunitar. Astfel, la expunerea ulterioară la virus, sistemul imunitar îl poate distruge fără simptome grave și complicații.

Unele vaccinuri se administrează în doză unică, în timp ce altele pot să necesite și rapel. Cercetările în domeniu arată că rapelul (o a doua/a treia doză de vaccin) are un rol important în consolidarea imunizării și reprezintă o soluție pentru a combate boala, mai ales dacă o singură doză nu asigură protecție pe perioadă îndelungată sau pentru întreaga viață.

Schema de vaccinare obligatorie în România

• BCG (profilaxia primară a tuberculozei);
• DTP (vaccin împotriva difteriei, tetanosului și a tusei convulsive);
• DT (vaccin împotriva difteriei și tetanosului);
• VPOT (vaccin împotriva poliomielitei);
• HepB (vaccin antihepatită B);
• ROR (vaccin împotriva rujeolei, oreionului și rubeolei);
• Hib (vaccin împotriva Haemophilus influenzae);
• Vaccin impotriva Streptococcus pneumoniae (Pneumococ).

Iată lista de vaccinuri ale copilăriei prevăzute în calendarul național de vaccinare (include schema de vaccinare pentru bebeluși):

În primele 24 de ore de la naştere, în maternitate, se va realiza vaccinul hepatitic B (Hep B), iar în primele zile de viaţă, între 2 şi 7 zile, tot în maternitate, nou-născutul va primi vaccinul de tip Calmette Guerrin (BCG).

La vârsta de 2 luni, bebeluşul va primi, în cabinetul medicului de famile, 2 vaccinuri: vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular-poliomelitic-Haemophilus B-Hepatitic B (DTPa-VPI-HiB-Hep.B) şi vaccinul pneumococic conjugat, schemă care se va realiza şi la 4, dar şi la 11 luni. De asemenea, la 6 şi la 14 ani va fi efectuat vaccinul diftero-tetano-pertussis acelular-poliomelitic (DTPa-VPI).

Odată cu împlinirea vârstei de 1 an (12 luni), tot medicul de familie va administra copilului şi vaccinul rujeolic-rubeolic-oreion (ROR), care presupune un rapel la vârsta de 5 ani.

Vaccinuri opționale

Pe lângă schema obligatorie de vaccinare, există și posibilitatea de administrare a unor vaccinuri opționale, pentru a evita contractarea anumitor boli. În România, acestea sunt:

• Vaccinul împotriva rotavirusului;
• Vaccinul antigripal;
• Vaccin împotriva varicelei;
• Vaccin antimeningococic;
• Vaccin hepatitic A;
• Vaccin antiHPV;
• Vaccin antiSARS-COV-2.

Vaccinul antigripal

Vaccinul antigripal se administrează copiilor cu vârsta între 2 și 17 ani. Acesta are rol în producerea de anticorpi pentru combaterea gripei, o boală contagioasă care poate duce la complicații precum bronșita, pneumonia și encefalita. Copiii sunt mai predispuși decât adulții la complicații severe cauzate de gripă.

Vaccinul împotriva rotavirusului

Acest vaccin protejează împotriva rotavirusului, un virus de tip ARN, ce aparţine familiei Reoviridae şi reprezintă cea mai frecventă cauză de diaree la sugari și copii mici.

Vaccinul împotriva varicelei

Acest vaccin se poate administra începând cu vârsta de nouă luni, atât copiilor, cât și adulților. Rolul său este de a proteja împotriva varicelei, o boală infecţioasă foarte contagioasă, cauzată de virusul varicelo-zosterian (VZV) şi, pentru eficiență maximă, se administrează două doze la distanță de șase săptămâni.

Vaccinul antimeningococic

Acest tip de vaccin oferă protecție împotriva meningitei, cea mai frecventă formă de infecție a sistemului nervos central. Este o afecțiune severă, cu risc letal și de vindecare cu sechele grave. Punerea cât mai rapidă a unui diagnostic și, implicit, începerea de urgență a tratamentului, reprezintă elemente cheie în managementul acestei urgențe medicale. Medicul pediatru este cel în măsură vă îndrume către varianta optimă de vaccin existent în regiunea dumneavoastră.

Vaccinul hepatitic A

Vaccinul hepatitic A contribuie la producerea de anticorpi pentru hepatita A, cunoscută și ca boala mâinilor murdare.

Vaccinul HPV

Vaccinul HPV se recomandă să fie făcut între 9 și 29 de ani. Rolul său este de a preveni complicațiile cauzate de virusul HPV, cum ar fi cancerul ovarian, cancerul vulvar, anal, penial sau chiar orofaringian. Virusul papiloma uman (HPV) este cea mai frecventă infecție cu transmitere sexuală la nivel mondial.

Vaccinul împotriva COVID-19

Vaccinurile împotriva COVID-19 au devenit vaccinuri opționale. Cu ajutorul acestora, sistemul imunitar produce anticorpi meniți să combată efectele negative și complicațiile produse de virusul SARS-COV-2.

Riscurile întârzierii sau a refuzului vaccinării

Copiii care nu sunt vaccinați pot transmite boli prevenibile prin vaccinare în școli și în comunitate şi pot infecta bebelușii care sunt prea mici pentru a fi complet imunizați, dar și oamenii de orice vârstă care nu pot fi imunizați din motive medicale.

Pe de altă parte, dacă se întârzie efectuarea vaccinului și nu se respectă schema de vaccinare, e posibil ca organismul să nu mai răspundă la vaccin, iar boala să se manifeste ca și cum vaccinarea nu ar fi existat.

Beneficii și efecte adverse ale vaccinurilor

Beneficiile vaccinurilor sunt multiple, atât pentru fiecare individ în parte, cât și pentru întreaga comunitate. Vaccinurile au rol foarte important în prevenția bolilor, atât pentru propria persoană, cât și pentru persoanele din jur, deoarece riscul de a transmite un virus sau bacterie scade semnificativ odată ce ești vaccinat. De asemenea, prin vaccinare se pot evita complicațiile diverselor boli infecțioase, inclusiv decesul, deoarece anticorpii acționează pentru a ține boala sub control.

Dacă nu există boli conexe sau contraindicații în efectuarea vaccinului, administrarea nu va produce efecte adverse, în ciuda miturilor care circulă. De exemplu, unele persoane cred că vaccinarea le va provoca boala, ceea ce nu este adevărat. Într-adevăr, în urma administrării unui vaccin pot să apară simptome specifice bolii, însă acestea sunt ușoare și dispar în scurt timp.

Mai mult, nu este suficient să consideri că vaccinarea comunității te ferește de boală. Este important să ai propria protecție și să apelezi la vaccin conform schemei obligatorii și în funcție de bolile noi care apar.

Bibliografie

1. “Item.” Who.int, 2023, www.who.int
2. “Centrul Național de Supraveghere Şi Control al Bolilor Transmisibile - Calendarul National de Vaccinare.” Cnscbt.ro, 2019, www.cnscbt.ro
3. World. “How Do Vaccines Work?” Who.int, World Health Organization: WHO, 8 Dec. 2020, www.who.int